676 matches
-
spectator actorilor comediei zgomotoase "de afară" măsoară, de cele mai multe ori, sensibilitatea accentuată a celui dintîi. O iritabilitate care schimbă proporțiile, deformînd înțelesul. În pragul "fandacsiei", Efimița și consortul ei construiesc disproporționat semnificația petrecerii de Lăsata secului. O așteptare nervoasă, atingînd paroxismul percepției, întreține tot delirul gradat al lui Leiba Zibal, din nuvela O făclie de Paște, tematizat în text: "Zgomote nehotărîte vin din depărtare... Parcă sunt tropote de cai, bubuituri de mai înfundate, convorbiri misterioase și agitate. O încordare înaltă a
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în mod regulat celebrat de presa arabă, printre care postul de televiziune Al-Jazeera, lucru care a fost posibil numai fiindcă ideologia actuală din lumea arabă promovează acest refuz al universalului și se refugiază într-o cultură a morții care atinge paroxismul prin djihadism. Dacă djihadismul este expresia extremă, cultura morții și cultul victimei, asociate cu ura față de evrei, Israel și Occident ca metafore pentru tot ce merge rău, circulă și sub o formă difuză și dăunătoare în aceste state cu regimuri
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
anunță că ancheta este încă departe de a se fi încheiat. Presa preia subiectul. Este brutal readusă la ordinea zilei, în acest elan, o problemă a antisemitismului care părea să cunoască în acea perioadă o veritabilă descreștere. Agitația ajunge la paroxism în comunitatea evreiască. În realitate, este foarte probabil ca Ilan Halimi, un modest funcționar totuși, să fi fost răpit pentru că era evreu, deci presupus a fi bogat. Nu este exclus nici ca răpitorii lui să fi crezut că, fiind evreu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu este un fenomen legat doar de locul central pe care amintirea exterminării l-a dobândit treptat în viața evreiască. În fapt, focalizarea pe Holocaust nu a făcut decât să accentueze o tendință deja existentă și s-o ducă la paroxism. Terenul era pregătit s-o integreze, mentalitățile evreiești fiind puternic impregnate de retorica suferinței în secolele anterioare. Ecourile prelungite ale acestei retorici au traversat oceanele și se fac auzite până astăzi. Astfel, literatura evreiască de limbă engleză din Statele Unite, care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
fost, mai degrabă, o vocație paralelă care s-a dezvoltat în mine - aceea de a face ceva pentru a nu lăsă în urmă o lume mai urâtă decât cea pe care am moștenit-o. La un moment dat, am atins paroxismul acestei „atitudini de angajament”, fiind gata să dispar fizic doar spre a apăra niște principii în care credeam. Azi, unii din prietenii mei sunt oarecum stânjeniți de faptul că mă declar, de mai multă vreme, un om mort. Îi asigur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
cabotinism, nici, vreau să sper, din cauza unei stări depresive mai acute decât a atâtor altora dintre noi. Mă consider deja mort, fiindcă nu mai sunt gata să mor pentru credințele și idealurile mele. Poate că este tot o stare de paroxism. La ce țin mai mult din toate cele de care credeți că m-am învrednicit? Greu de spus. Știu și eu? Poate că cel mai mult țin exact la ceea ce scrie Cristian Tudor Popescu în acea laudatio de pe premiul pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
fracțiune de secundă, Ania se oprește, Își Îmbrățișează mama. În timp ce pulsul dansului o smulge Într-o nouă goană, Ania Îi aruncă rece informația: „S-a vândut“. Ca și cum ar fi lovit trăsnetul, Liubov rămâne Înțepenită În mijlocul sărbătorii-coșmar, care acum crește până la paroxism. GB: Evident că tu ai fost inspirat de Meyerhold și de viziunea lui muzicală. Opunându-se realismului greoi al montării lui Stanislavski, Împotriva căruia și Cehov Însuși s-a revoltat, Meyerhold vedea actul III din Livada ca pe un ritual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
forțat porțile grădinii de vară a unui biet cinematograf din Piața Filantropiei și, contopiți într-o singură ființă, am urmărit cu respirația tăiată de emoție zgomotele valurilor ce se spărgeau de stâncile de la Elsinor și bătaia de inimă, amplificată la paroxism, care anunța apariția fantomei... — Remember, remember me! — O, God! Noi, care nu cunoșteam aproape limba engleză, eram vrăjiți de muzicalitatea ei întrupată și, ținându-ne strâns de mână, muream alături de toți cei care, înecați, străpunși ori otrăviți, se stingeau unul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Niște lafuri, cu înăbușirea revoltei, spaima teribilă a securității venită dinspre revoluționari, imensa masă populară cu mâinile goate dar, virtual glorioasă, etc. Glume de badinaj, bancuri cu Bulă, un delir livresc ! Redăm un pasaj unde criza de imaginație a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii din Iași pe data de 14 dec.’89 orele 16, AR FI TREBUIT să aibă asupra lor un înscris cu poezia “Un răsunet”, Deșteaptă-te române a lui Andrei Mureșanu și o lumânare ce trebuia
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
clare și violente ale Oceanului Pacific, respira un aer mai tragic poate decât Țicăul Iașilor. Dar amplitudinea peisajului californian dilua parcă acest aer tragic, pe când dimensiunile diminutive ale târgului nostru, pierdut la marginile unor civilizații slave, hassidice și balcanice, amplifică până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Celan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. (Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu spectaculoasele sale personaje în spații exotice. Grandioasa scenă a marșului lui Radames în fruntea egiptenilor victorioși, punct culminant intrarea faraonului însoțit de prea frumoasele curtezane. Mulțimea cântă coruri de slavă, ți se încrețește pielea de fiori, starea auditoriului atinge paroxismul. Frumusețea "celestei Aida" fredonată în cântul lui Radames reflectă însăși emoția muzicii ajunsă la rang de geniu sonor. Muzica ne poartă departe, ne duce pe tărâmuri magice, în locuri de vrajă, paradisiace. Undele melodice zboară și odată cu ele ceva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
clare și violente ale Oceanului Pacific, respira un aer mai tragic poate decât Țicăul Iașilor Dar amplitudinea peisajului californian dilua parcă acest aer tragic, pe când dimensiunile diminutive ale târgului nostru, pierdut la marginile unor civilizații slave, hassidice și balcanice, amplifică până la paroxism și nebunie chemările artei. Așa se explică poate că în această zonă au apărut artiști ca Eminescu, Cellan, Enescu, Fundoianu, pe când la Honolulu sau în La Jolla, nu. Ador și detest în egală măsură acest târg sublim și sordid. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
el, cât se comentează, cât se pregătește, până vine, intră Cațavencu adus de Pristanda, moment formidabil, moment asemănător cu apariția lui Stavroghin. Lucrurile se opresc aici, bineînțeles, deși există în Dostoievski o potențialitate grotescă formidabilă, explozivă, și o ducere la paroxism, care e și-a lui Caragiale. Ăsta este elementul care-l făcea pe Lovinescu să-l socoată pe Caragiale un autor lipsit de obiectivitate, pentru că împingea lucrurile până la stări paroxistice și asta ținea de esența lirismului, acest paroxistic, lirism pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pentru că împingea lucrurile până la stări paroxistice și asta ținea de esența lirismului, acest paroxistic, lirism pe care, cum știți, Lovinescu îl blama în arta care ar fi obiectivă, în proza obiectivă. Or, stările astea paroxistice la Caragiale sunt de esența paroxismelor dostoievskiene. Cu alte condiționări, la cheie, bineînțeles. Dar această intensitate extraordinară este corelată cu pregătirea surprizei. Apariția lui Cațavencu este apariția măștii în spatele căreia nu este nimic - este neantul, este zero, este nimicul. Și acest nimic, dacă nu ar fi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
schițe și piese de teatru), dar sunt interesante aceste nuvele - Păcat e cea mai slabă, cea mai bună cred că este În vreme de război, care mi se pare chiar o mare reușită literară, artistic vorbind, prin cruzime și prin paroxismul la care este împinsă panica și psihologia cruziunii. Există aicea un element interesant, care intră în compunerea generală a operei lui Caragiale - cruzimea. Și aicea, mă iertați, credeam c-am terminat, dar n-am terminat. Vreau să mai adaug ceva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Iași. Ultima perioadă a vieții e dramatică pentru marele actor, care își pierde soția și fiica, el însuși fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune. Artist romantic pasionat și tumultuos, P. avea o frenezie a jocului dusă până aproape de paroxism. Cu temperamentul său patetic, se lăsa furat cu ușurință de o manieră retorică, exaltată. Prin excelență interpret de melodramă, deși nu a evitat partiturile de comedie, a abordat mari roluri ale dramaturgiei universale (Hernani, Kean, Don Carlos, Ruy Blas, Faust
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
Retz despre Mazarin: „N-a fost nici blând, nici crud, pentru că nu-și amintea nici binefacerile, nici insultele.“ Model de ineficiență, Regentul a înălțat până la geniu arta de a-și irosi talentele. În cazul lui putem chiar vorbi de un paroxism al frivolității. De aici nu putea să rezulte decât o mare dezordine în treburile statului. Contempo ranii nu s-au mulțumit să-l facă răspunzător de asta, ei au mers până la a-l compara cu Nero; totuși, ar fi trebuit
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă”. În plus, și solidaritățile fondatoare de națiune s-au dizolvat, „nu mai e niciun patriotism...”, iar ca un climax al agoniei generalizate, recolta de rapiță este compromisă. Trăirismul patriotic al lui Nae atinge paroxismul, momentele apoge- tice se succed, Nae simte „enorm”, iar sub raportul viziunii vede „monstruos”. Disoluția structurilor statale este deplină prin incapacitatea forțelor politice de a gestiona criza și de a ajunge la formula de echilibru a compromisului poli- tic ; criza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
același sens, Alexandru Paleologu remarca, însă cu privire la operă, ceea ce Pintilie realizează prin intermediul filmului, lentila deformantă ulilizată de critic fiind aceea a dramaturgiei ionesciene, a violenței comicului absurd : „Trecerea realităților existențiale în coșmar, traducerea ei în expresie grotescă, dilatarea acesteia până la paroxism, până la acel «insoutenable», care după Ionescu e «violent- comic, violent dramatic» și «singurul profund tragic, profund comic, esențialmente teatru» , constituie și viziunea origi- nară, fundamentală, a lui Caragiale. «Simț enorm și văz monstruos» e formula ce-i rezumă estetica.” Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
populația din această minoritate. Desele rateuri Înregistrate la Huși și Răducăneni de către conducătorii bolșevici, erau Înregistrate conștiincios În rapoartele lor de activitate. Astfel, În documentul justificativ ce cuprindea perioada 24 august - 23 septembrie 1946, lamentările lui Naty Terdiman atinseseră paroxismul pierderii inutile de timp și de salivă oratorică. Încă de la Început scrisese cu obidă și oarecum cu resemnare, următoarele: „Față de raportul lunei trecute, curentul sionist se menține pe același stadiu”, adică, tot În puternică expansiune În dauna celui comunist, fals-patriotic
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Târgu Mureș pentru o perioadă de 12 zile (6.IX.-17.IX. a.c.)”. c.o. Bazele de recepție a cerealelor - secrete de stat! Desigur, pe parcursul derulării acestor episoade ale activității cenzorilor, am găsit numeroase doze de prostie dusă, uneori, până la paroxismul paranoiei. Firește, ideea ținerii sub cheie a unor anumite teme nu aparținuse „colectivului de Împuterniciți” din Vaslui ci ștabilor de la „centru”, bravi purtători ai unor funduri late și grase de atâta ședere comodă pe fotoliile din dotare, indivizi bolșevizați până-n
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
restituire ale diverselor unități economice sau bugetare vasluiene, și-a continuat intervenția asupra revistei școlare „Zorile” editată de Liceul „Cuza Vodă” din Huși și În „Nota de sesizări” numărul S.3/2 aprilie 1976... Tovul cu pricina se radicalizase până la paroxism la citirea poeziilor „Ca și cînd” și „Grotescul” ce ar fi urmat să apară În citata revistă punându-le ștampila de „...mistice nu doar În limbaj ci chiar și În conținut, vorbind despre moarte, invocînd-o”, exemplificând astfel: „Ca și cînd
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
spectacolul lui, a ajutat-o să-și releveze talentul printr-un anumit repertoriu. I-a stimulat Elizei Petrăchescu temperamentul, i-a descoperit nevoia de a-și elibera fantastica ei forță primară, dar a învățat-o să-și controleze această forță, paroxismul trăirii, să facă în așa fel ca această trăire să devină scenică, act teatral, artă. Ajuns regizor al Teatrului Național I. L. Caragiale din București, Ion Sava a recomandat-o directorului Liviu Rebreanu și actrița Eliza Petrăchescu s-a transferat în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Când m-au văzut îndreptându-mă către tren, după ce-mi luasem rămas bun de la ei și le urasem curaj și mai ales când au văzut că iau cu mine valiza și sacul de parașută, deznădejdea lor a ajuns la paroxism și au izbucnit în plâns. Am plecat repede și trenul se puse în mișcare. Într-un sfert de oră urma să fiu la Curtici. Ceea ce se și întâmplă. Imediat am coborât și la biroul șefului de gară am întrebat cine
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
a Șefului de Stat major. Iar la Franz Ferdinand, opoziția se schimbă în ostilitate mai puțin disprețuitoare decît cea arătată nu demult "dansatorului monden" Goluchowski dar tot mai accentuată. Criza bosniacă duse antagonismul dintre Ballplatz și Marele Stat major la paroxism. Mîndru pe bună dreptate de o mobilizare care s-a făcut fără probleme într-un timp record, Conrad Hötzendorf îl asalta neîncetat pe Arhiducele Moștenitor cu același refren insistent: "Să profităm de ocazie, acum cînd armata, aflată pe picior de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]