674 matches
-
vigilent selectată și supralicitată de către ideologii comunismului românesc, în tentativa de a-și legitima propria versiune cu privire la criza sistemului capitalist și „necesitatea istorică“ a celui comunist. Nu era însă un caz singular, întrucât ideea „necesității istorice“ va fi exploatată până la paroxism de către regimurile dictatoriale din secolul XX, fapt care îl făcea pe Fr. Furet să susțină că epoca nu poate fi înțeleasă decât eliberându-ne de iluzia „necesității“. Dacă Cioran nu a cunoscut același tratament ca și Eminescu, spre exemplu, și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alternativă și apropierea elitelor de popor, manevrele lui Gheorghiu-Dej și apoi ale lui Ceaușescu au făcut ca trendul intelighenției românești să fie net diferit, aceasta solidarizându-se cu regimul și nu cu națiunea oprimată. Obsesia „cetății asediate“, idee cultivată până la paroxism de patriotismul antirus, abil manipulat atât de Gheorghiu-Dej, cât și de Ceaușescu, a aruncat intelighenția în brațele partidului. Rezultatul: un nou refugiu în interstițiu, acolo unde s-a nutrit din ideea că orice radicalizare a discursului său poate antrena intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
imaginează o apocalipsă universală care coincide cu apocalipsa interioară. Violența imaginii (imaginea recurentă a ferăstrăului, emblematică pentru spiritul modernist, în opinia lui Hugo Friedrich), tehnici ce amintesc de dicteul automat și de colajul avangardist, ilogicul asocierilor verbale, lipsa de coerență, paroxismul îl apropie pe G. de Lautréamont, de expresioniști și de suprarealiști. Scenariile sale grav-onirice, încărcate de materialitate, de forță vizuală eruptivă par întrupări verbale ale unor tablouri suprarealiste de Dalí. Sensul lor se pierde însă într-un labirint de simboluri
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
atenția asupra multiplelor fațete ale avangardei pe cale de a se naște, proclamând despărțirea de simbolism (Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi), iar altundeva („Facla”, 1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea - singurul element împreună cu Talentul pe care posteritatea îl ia în seamă” (O școală nouă: simultaneismul). În același timp, mobilitatea spirituală și finețea analitică a cronicarului se vădesc în recenziile
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
a pacienților cu tulburare bipolară , fără a exista o estimare detaliată a acestor posibilități. Implicațiile medico-legale au În vedere În special episodul maniacal , cu hiperactivitate marcată , dispoziție exaltată , fugă de idei , deseori cu aspect coleros , evoluție supraacută , ce poate atinge paroxismul În cadrul așa-numitului “ furor maniacal”, conform vechilor tratate. În această situație există și o afectare a stării de conștiență, care se adaugă la creșterea marcată a fluxului ideator cu apariția unor deliruri caracteristice de grandoare , bogăție , omnipotență. Astfel individul poate
MANIFESTĂRI AGRESIVE ÎN TULBURĂRILE AFECTIVE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Alexandra Boloş, V. Chiriţă, Roxana Chiriţă , MariaRoxana Şova , R. P. Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1471]
-
de evocare a propriilor acte comise de acesta în cursul perioadelor sale de confuzie, precum și o amnezie completă a acestora. Cauzele care produc sindroamele confuzionale sunt multiple, iar dintre acestea notăm următoarele: - leziuni cerebrale inflamatorii, vasculare, traumatice, toxice sau tumorale; - paroxisme epileptice (grand mal, petit mal, echivalențele epileptice); - psihogene, de factură emoțională, așa cum sunt ele întâlnite în cursul evoluției psihozelor reactive, a stărilor crepusculare isterice etc. Așa cum afirmam mai sus, tratatele clasice de psihiatrie recunoșteau confuzia mintală ca pe o entitate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
secunde în gol, apoi își reia activitatea de unde fusese întreruptă, fără a avea conștiința sau amintirea acestui episod paroxistic. Acestea sunt „absențele epileptice”. Tot aici sunt incluse „secusele sau miocloniile epileptice” și „crizele atonice sau akinetice” de scurtă durată. 3) Paroxismele epileptice de tip neurologic, sunt manifestări fără pierderea cunoștinței și ele sunt de un mare polimorfism clinic, dintre care menționăm următoarele forme: crize tonice sau clonice; crize convulsive hemigeneralizate, interesând numai o jumătate a corpului; crize motorii sau senzitive parțiale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau senzitive parțiale, interesând un segment corporal sau crizele jacksoniene; crizele adversive; crizele vertiginoase; crizele uncinate determinate de un factor situat în zona uncusului hipocampic a lobului temporal (crize vizuale, auditive, olfactive, gustative); crize afazice sau amnestice; crize vegetative. 4) Paroxismele epileptice cu manifestări psihiatrice sunt reprezentate prin apariția bruscă, cu caracter paroxistic, a unor manifestări pur psihiatrice cum ar fi: crizele halucinatorii; crizele de derealizare sau înstrăinare (deja vu, jamais vu, deja connu, jamais connu) datorate tot unui focar epileptic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că în cursul evoluției clinice a melancoliilor, ritmul somn-veghe este specific dereglat, ciclul menstrual sistat, precum și înlocuirea aportului ritmic de hrană și lichide cu anorexia. Ritmurile patologice se pot manifesta fie prin oscilări zilnice (circadiene) - de pante abisale dimineața și paroxisme nocturne - fie prin oscilați sezoniere, primăvara și toamna. Toate acestea pledează în favoarea unei interrelații strânse dintre endogen și cosmic, ca proces dinamic. Istoricul concepției despre endogenitate Evoluția istorică a concepțiilor despre endogen și fixarea cadrului psihopatologic al psihozelor endogene este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vechea enkyklios paideia, deși într-o formă sfâșiată, acordând prioritate fie triviumului „umanist”, fie quadriviumului „realist”. Aceste metamorfoze paideutice și culturale nu se desfășurau solitar; dimpotrivă, au fost însoțite de frământări politice și religioase care, în secolele XVI-XVII, au atins paroxismul. După dezastrul cruciadelor creștine, acestea s-au transformat chiar în înfruntări sângeroase. Mai ales în Europa Occidentală și, cu precădere, în Anglia, Țările de Jos și statele germanice. Supusă presiunilor, Biserica Catolică a reprimat violent protestele, dar mișcările protestante s-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și trăirea noii realități a lumii. Percepem, difuz, doar conturbatio mundi, zbuciumul zilnic al lumii în care trăim. La sfârșitul celui de-al doilea mileniu creștin, frământările civilizației euroatlantice cu privire la destin s-au amplificat exploziv. Speranțele s-au multiplicat până la paroxism, iar spaimele s-au cristalizat în paranoia. Am evocat în cartea mea Mitul lui Chiron (2001)4 metamorfozele acestei mentalități paradoxale care se nutrește, în mod egal, cu delicii apocaliptice și spaime paradiziace. Nu voi relua aici hermeneutica acestei sensibilități
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o capcană”. O existență superficială, un joc dublu, o existență fracturată. Un sistem interacțional care năștea comportamente de fațadă, artificiale, contrafăcute. Un judecător, deja invocat aici, rezuma această falsificare a relațiilor sociale normale: „Ca o culme a demenței, dusă până la paroxism, a relației stat-cetățean și a relațiilor dintre oameni era apariția, la nivelul fiecărui colectiv, a câte unui mic Ceaușescu. Acest mic Ceaușescu simțea nevoia să fie mai rău decât era stăpânul absolut. Existența lor se solda cu imposibilitatea de a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pierderile și regăsirile revin obsedant. Mai întâi imaginea tatălui smuls cu brutalitate de acasă într-o sfântă zi de Buna Vestire, apoi, peste ani, în liniștea mănăstirii Văratec, vestea eliberării din închisoare, care redeșteaptă neantul zilei de după arestare, confirmând că „paroxismul bucuriei, ca și nefericirea cea mai cruntă sunt deopotrivă de nimicitoare”. Primele scrisori trimise de Dinu Pillat în libertate, reîntâlnirea în calmul rupt de lume al mănăstirii, contrapunctate de separarea iremediabilă ce avea să vină mult prea curând, sunt evocate
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
reflecții de călătorie - Exactitudes (1930); proza memorialistica - Le Livre de mă vie (1932). Lirica din Le Coeur innombrable coboară, prin nostalgia modernilor, în clasicitatea mitică, dionisiaca, si celebrează, cu un senzualism de „cutezătoare”, „fierbinte violență”, frenezia vitală - chiar moartea e paroxism al jubilației, „că fructul în strivire” -, punând sub semnul lui Pan și al faunului un eu poetic neînfrânat, pulsând de hedonism tragic: „Trăiți; nu va lipsească iubirea, furia și dorința./ Biete fapturi ce viețuiți, nimic n-aveți pe lume în afara
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
lor se amplifică. In ultimele două luni situația a devenit insuportabilă, atât pentru pacientă cât și pentru familia sa. Atacurile de panică se manifestă zi și noapte. Frecvența lor este de două până la trei crize pe zi. Simptomele ating un paroxism insuportabil în mai puțin de zece minute și nu dispar niciodată în mod spontan. In timpul nopții, pacienta se trezește și începe să țipe, trezind toată casa. Soțul său nu poate s-o ajute. Medicul a examinat-o de mai
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rama anunțată în titlu. Critica de întâmpinare a stăruit îndeosebi pe motivul exilului biografic real, însă acesta este numai un pretext pentru etalarea unui „exil” mult mai profund, a disconfortului provenit din inaderența la realitate a unei structuri sensibilizate până la paroxism, și anume sensibilitatea artistului care își trăiește condiția sub marea panică stârnită în primul rând de agresiunea lucrurilor imediate: „De ura lucrurilor nu voi scăpa. / Scaunul, patul, cuierul și covorul / îmi pregătesc omorul. Când le ating mă mușcă de mâini
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
cuvintelor”), o fatalitate sfidată de exaltata credință că „poeme sublime sunt gesturile simple”. Mimograma acestei expresivități esențiale o execută personajele-emblemă ale cărților, teatrului sau circului. Metaforismul anxios al intermundiului - limbul, laguna, ținutul „amfibiu” -, al zbaterii făpturii între contrarii ajunge la paroxism în volumul consacrat sinelui și umbrei, Alb și negru, unde hotarul e „un tăiș de coasă” și umbra „se dezleagă” fatidic de trup. Descinderea, care va precumpăni la maturitate, în derizoriul banalității, al dramei anonime și fără salvare, se deconspiră
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
le este hărăzită nici mângâierea unei „singurătăți în doi”. Încercarea lui Damian de a se smulge prin iubire din sinele îngrădit, din cercul infernal în care e înlănțuit fiind sortită eșecului, tristețea se transformă în disperare, iar disperarea urcă spre paroxism. O crâncenă luciditate îl face să privească realitatea drept în față. Câtă luciditate, atâta pătimire... Câtă singurătate, atâta deznădejde. Un „iad” din care nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
ca un fenomen observabil pe scară națională. Importante în revelarea și impunerea lui au fost câteva volume colective de debut (unele tipărite pe cheltuiala autorilor, dată fiind reticența instituțiilor culturale oficiale față de promovarea unor noutăți dinamitarde, în plină perioadă de paroxism a ceaușismului, altele publicate la Editura Cartea Românească, cu sprijinul unor redactori devotați valorii literare). Astfel, în 1981 apare, cu o prefață de Nicolae Manolescu, volumul de poezie Aer cu diamante, grupându-i pe Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Iași. Ultima perioadă a vieții e dramatică pentru marele actor, care își pierde soția și fiica, el însuși fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune. Artist romantic pasionat și tumultuos, P. avea o frenezie a jocului dusă până aproape de paroxism. Cu temperamentul său patetic, se lăsa furat cu ușurință de o manieră retorică, exaltată. Prin excelență interpret de melodramă, deși nu a evitat partiturile de comedie, a abordat mari roluri ale dramaturgiei universale (Hernani, Kean, Don Carlos, Ruy Blas, Faust
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
sale de a accede la absolut. Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este, desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
absolut. Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este, desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a lui Kant. Voi prezenta câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ale unor secvențe în care reveria și melancolia au ocupat prim-planul scenei narative. Doar alertețea dialogurilor și tehnicile de construire a misterului au rămas neschimbate. Marlowe însuși pare mai interesat de analiza propriilor trăiri, în care frustrările au atins paroxismul, decât de respectarea logicii povestirii. Marlowe e mai puțin un detectiv decât un bărbat de patruzeci și doi de ani cu probleme, aflat în căutarea unor urme ale adevărului sau umanității - notează, pe bună dreptate, Anthony Boucher (1954, p. 27
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în Biblie, oamenii de știință au ajuns la concluzia că unul din cele mai puternice cutremure, numit Potopul cel Mare, a avut epicentrul în partea superioară a Golfului Piersic și în partea inferioară a Mesopotamiei. Cutremurul a avut faze de paroxism, în care răvășirea pământului a fost așa de puternică, încât “toate apele adâncurilor au fost deschise... inundând totul în jur”, exact așa cum se precizează în Biblie. Tot datorită acestui cutremur au luat naștere mișcări ciclonice, care au provocat ploi torențiale
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]