356 matches
-
despre existența genului neutru în românește", în Limba română, XV, 3, p. 309-312. Crașoveanu, D., 1969, " Extinderea acordului după înțeles", în Limba română, 18, 6, p. 545-549. Croitor, Blanca, 2006, "Acordul predicatului cu subiectul realizat printr-o sintagmă colectivă sau partitivă (date statistice)", în Gabriela Pană Dindelegan (ed.), Limba română. Aspecte sincronice și diacronice, Actele celui de-al 5-lea colocviu al Catedrei de limba română, 8-9 decembrie 2005, București, Editura Universității din București, p. 67-74. Croitor, Blanca, 2007, "Ce este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
p. 643-668. Munn, Alain, Cristina Schmitt, 2002, Bare Nouns and the Morphosyntax of Number (internet). Nandris, O., 1961, "Le genre, ses réalisations et le genre personnel en roumain", în Revue de Linguistique Romane, 25, p. 47-74. Nedelcu, Isabela, 2008, Categoria partitivului în limba română, teză de doctorat, Universitatea din București (publicată în 2009, la București, Editura Universității din București). Nicolae, Alexandru, 2008, Aspects of the Grammaticalization of Romanian Articles, comunicare susținută la Grammaticalization and Pragmaticalization in Romanian, București, 3-4 octombrie. Niculescu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
M., 1974, "Verb-object agreement in Hungarian", în Proceedings of the Chicago Linguistics Society Conference, 10, p. 701-711. Ștefănescu, Ioana, 1997, The Syntax of Agreement in Romanian, doctoral dissertation, New York, The City University of New York. Ștefănescu, Ioana, 1998, "Agreement with Subject Partitive Phrases", în Revue Roumaine de Linguistique, XLIII, nr. 3-4, p. 219-249. Tănase-Dogaru, Mihaela, 2007, The Category of Number. Its Relevance for the Syntax and the Semantic Typology of the Nominal Group, teză de doctorat, Universitatea din București (publicată în 2009
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Ruxandra, 2004, ,,Aspecte ale sintaxei construcțiilor afective N de N în română. Observații asupra acordului", în Gabriela Pană Dindelegan (coord.), Tradiție și inovație în studiul limbii române, București, Editura Universității din București, p. 675-682. Vos, Riet, 1999, A Grammar of Partitive Constructions, Ph.D. Thesis, Tilburg University. Weschler, Stephen, 2002, Elsewhere in Gender Resolution, ms. (internet). Wechsler, Stephen, 2004, Agreement and Grammatical Theory, conferință susținută la Integrative Explanations in the Cognitive Science of Language - Workshop on Agreement, Johns Hopkins University (internet
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt poluate. 68 Este mai acceptabil enunțul în care altul este conindexat cu studenții: (i) O parte dintre studenții au făcut un referat, alțiii au dat examen. 69 Din studiile diacronice reiese că, în limba veche, prepoziția de avea valoare partitivă (vezi Nedelcu, 2009). Cu timpul, aceasta s-a desemantizat (parțial): (i) a. Să ia o parte de sfânta pâine și să o împarță... (Liturghierul lui Coresi, cf. Nedelcu, 2009: 104) b. Și mulți de câți au credzutu veriia ispovedindu... (Codicele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a lui N2: (i) a. Am primit niște vin roșu de la țară. Am băut o sticlă. b. Am luat din dulap sarea. Am adăugat la mâncare un vârf. 71 Multe dintre subtipurile de sintagme pseudopartitive sunt comune cu subtipurile sintagmelor partitive. 72 Pentru acordul acestor sintagme cantitative, vezi cap. 3. Acordul predicatului cu subiectul. 73 Vorbitorii pot varia acordul în aceeași propoziție: (i) Miliardele de lei investite în această operațiune au fost risipiți. (Știri, Realitatea TV, 2006) 74 Vezi Vișan (2004
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și ontologie se stabilesc numeroase relații al căror numitor comun este cunoașterea naturii existenței înseși. M.T. Cabré realizează distincția dintre două tipuri de relații ontologice bazate pe contactul dintre concepte: relația parte-întreg și relația cauză-efect (M.T. Cabré, 1998: 179). Relațiile partitive indică, dintr-o perspectivă generală, legătura dintre întreg și elementele sale constitutive. Este o relație de coordonare, unde a, b, c sunt elemente constitutive ale lui A: a face parte din A; b, c, fac parte din A; A constă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Este o relație de coordonare, unde a, b, c sunt elemente constitutive ale lui A: a face parte din A; b, c, fac parte din A; A constă din a, b, c. Literatura de specialitate acceptă două tipuri de relații partitive: a) relații care există între întreg și părțile sale componente: Figura nr. 3: Relații partitive b) relații care există între diferite părți ale aceluiași întreg: chirurgie cardiovasculară-chirurgie orală și maxilo-facială-chirurgie toracică etc. Relațiile de tip partitiv se stabilesc pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a face parte din A; b, c, fac parte din A; A constă din a, b, c. Literatura de specialitate acceptă două tipuri de relații partitive: a) relații care există între întreg și părțile sale componente: Figura nr. 3: Relații partitive b) relații care există între diferite părți ale aceluiași întreg: chirurgie cardiovasculară-chirurgie orală și maxilo-facială-chirurgie toracică etc. Relațiile de tip partitiv se stabilesc pe baza contiguității obiectelor în spațiu, fiind relații care se produc simultan (idem). Relația cauză-efect se realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
două tipuri de relații partitive: a) relații care există între întreg și părțile sale componente: Figura nr. 3: Relații partitive b) relații care există între diferite părți ale aceluiași întreg: chirurgie cardiovasculară-chirurgie orală și maxilo-facială-chirurgie toracică etc. Relațiile de tip partitiv se stabilesc pe baza contiguității obiectelor în spațiu, fiind relații care se produc simultan (idem). Relația cauză-efect se realizează pe linia timpului, fiind una de continuitate, în sens general. Este o relație complexă, neliniară și neunivocă, în care cauzele interacționează
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
chiar dacă o cauză precede temporal efectul: virusul lent este asociat etiologic unor boli cu incubație lungă, în general cu prognostic sever; virusul latent provoacă o infecție cu semne minore sau asimptomatică etc. Există numeroase alte forme de manifestare ale relațiilor partitive, dintre care: materie-obiect; loc-regiune; producător-piață, etapă-proces etc. Câmpuri conceptuale Cercetate în relațiile lor cu ansamblul, conceptele /constructele metaforice din domeniul medical nu sunt unități izolate, indiferent dacă referirea se face la boli, simptome /semne, tratament, domeniu, subdomeniu. Este o caracteristică
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
absorbție (cf. fr. absorbtion; en. absorption); ad-: adjudecare (cf. fr. adjudication; en. adjudication). Ex-(e-) ambivalent, în limba latină era mult mai apropiat de clasa semantică a prepozițiilor cerute de ablativ și exprima raporturi variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Terminologia l-a conservat ca prefix de o mică productivitate, cu sensul "în afară, în exterior": exfoliere (lat. exfolio; en. desquamation, germ. desquamaton). Particula ex- apare în majoritatea cazurilor, în împrumuturi savante, neanalizabile ale căror cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
loc); (3) limitarea: ro. extincție (lat. exstinguo, ere, stinxi, stinctum). Ex-(e-) ambivalent, în limba latină - formant și prepoziție - era mult mai apropiat de clasa semantică a prepozițiilor cerute de ablativ și exprima raporturi variate (locativ, temporal) și sensuri multiple (partitiv, materia, cauza etc.). Și în limbajul economic, particula ex- apare în sintagme calchiate/ împrumuturi savante: expunere de fapte (cf. fr. exposition des faites); expunere indirectă la risc (cf. fr. exposition indirecte au risque). Particula este utilizată în numeroase contexte ca
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
concept specific) = "Partea exterioară a peliculei de apă absorbită". Conceptul apă are trăsăturile: masiv, omogen, continuu, general la nivel noțional; Constructul metaforic apă labil legată are două tipuri de caracteristici: 1) ale conceptului general - masiv, omogen, continuu + ale conceptului specific - partitiv, absorbit. Așa cum se poate observa, relația logică de incluziune este posibilă între conceptul general și conceptele specifice. Conceptele specifice posedă o parte dintre trăsăturile conferite de conceptul general dar au și alte trăsături care le diferențiază în raport cu acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
obiect se referă la alt obiect legat de primul pritr-o relație de incluziune. Contestată uneori ca figură de stil (sau semantică) de sine-stătătoare, după majoritatea teoreticienilor, sinecdoca este o varietate a metonimiei, ce grupează mai multe raporturi de incluziune: relații partitive (întreg-parte), relații numerice (plural-singular) și relații înglobante (ansamblu-component), acestea realizîndu-se între entități, iar, în cazul noțiunilor, relații hiperonimice sau hiponimice (gen-specie). Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale adjectivelor nu se pronunță, peste 50 % dintre adjective cunosc sincretism de gen. Din aceste motive, numărul și genul sînt marcate în marea majoritate a cazurilor numai prin acord. În sectorul articolului, franceza are, la fel ca italiana, categoria articolului partitiv, care, cu substantive nume de materie, la singular, indică o cantitate nedeterminată, iar cu nume de obiecte delimitate, la plural, indică un număr nedeterminat, oarecare. Tot împreună cu italiana, franceza are în comun folosirea formelor pronominale accentuate de caz oblic (de
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
folosirea articolului hotărît: rom. al doilea = it. il secondo, fr. le segond, sp. el segundo, pg. o segundo; rom. al meu = it. il mio, fr. le mien, sp. el mio, pg. o meu. Limbile franceză și italiană au specia articolului partitiv, format din prepoziția de (di) și articolul hotărît: fr. du, de la, des, it. dello, della, degli, dei, delle. Cu substantivul la singular, articolul partitiv se referă la o cantitate nedeterminată a obiectului și nu la obiect în totalitatea lui: fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fr. le mien, sp. el mio, pg. o meu. Limbile franceză și italiană au specia articolului partitiv, format din prepoziția de (di) și articolul hotărît: fr. du, de la, des, it. dello, della, degli, dei, delle. Cu substantivul la singular, articolul partitiv se referă la o cantitate nedeterminată a obiectului și nu la obiect în totalitatea lui: fr. J'achète du fromage, "Cumpăr brînză"; it. Datemi del pane,"Dați-mi pîi-ne". Cu o determinare a cantității, articolul partitiv nu se mai folosește
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
substantivul la singular, articolul partitiv se referă la o cantitate nedeterminată a obiectului și nu la obiect în totalitatea lui: fr. J'achète du fromage, "Cumpăr brînză"; it. Datemi del pane,"Dați-mi pîi-ne". Cu o determinare a cantității, articolul partitiv nu se mai folosește: fr. J'achète deux kilos de fromage, "Cumpăr două kilograme de brînză"; it. Datemi due pani, "Dați-mi două pîini". Dacă articolul partitiv se folosește cu un substantiv la plural, ideea de partiție devine secundară, pe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
it. Datemi del pane,"Dați-mi pîi-ne". Cu o determinare a cantității, articolul partitiv nu se mai folosește: fr. J'achète deux kilos de fromage, "Cumpăr două kilograme de brînză"; it. Datemi due pani, "Dați-mi două pîini". Dacă articolul partitiv se folosește cu un substantiv la plural, ideea de partiție devine secundară, pe primul plan rămî-nînd cea de nedeterminare cantitativă: fr. Je vois des hommes, it. Vedo degli uomini, "Văd niște (cîțiva, mulți) oameni". Idiomurile neolatine au și un articol
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mult ca perfectul indicativ latin, și româna, pe de altă parte, care a adus la indicativ mai mult ca perfectul conjunctiv, exprimă acest timp în mod sintetic. Se constată apoi că, spre deosebire de ariile laterale, franceza și italiana au un articol partitiv. Asemenea fenomene constatate în plan sincronic, în existența actuală a limbilor romanice, explică succesiunea de fenomene, fiindcă limbile centrale prezintă elemente mai noi în raport cu limbile din ariile laterale, unde se conservă elemente mai vechi. Între limbile centrale, franceza este mult
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
II-a plural și a III-a plural, pe de altă parte, s-au constituit opozițiile insider/outsider, implicare/detașare (ai mei, ai tăi, ai noștri/Iliescu și ai lui, ai voștri, oamenii lor). Opoziția este mai accentuată în structurile partitive: de-al meu, de-al tău (57), de-ai noștri/bombe de-ale lor (48). Posesivul ai noștri este expresia generică a apartenenței la grupul proxim, referința dezambiguizându-se contextual (familia, prietenii, echipa, conaționalii etc.). Inserat superfluu în sintagme nominale, posesivul
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
adjectivală, în timp ce cine apare doar în ipostază pronominală, iar ce mai frecvent în ipostaza pronominală, mai rar în cea adjectivală; prin trăsătura sa inerentă [+ legat discursiv], care stabilește o relație semantică implicită cu alte entități din discurs - fie în structuri partitive (care dintre ei), fie evocând o entitate aflată la distanță variabilă în discurs. Pronumele interogative sunt mărci distinctive ale interogativelor parțiale, prin care vorbitorul caută să obțină de la interlocutor o informație (de diverse tipuri), plasându-se față de acesta (în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
formă de singular) Structura clasificatoare tipică are ca prim element prepoziția de. În structura de + alde + N (DA, cf. GA I: 177), considerând că alde + N desemnează un grup, în baza unei calități comune, de are o valoare ambiguă, între partitiv și clasificator. Valoarea clasificatoare este totuși dominantă aici (cf. Nedelcu 2007a). Exemplul de mai jos ilustrează destul de clar sensul categorizant, pe care locutorul îl explică și îl parafrazează: Jijinho vrea de-alde Shevchenko la Steaua. Conform prosport, Dragomir a declarat
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
Fanatik difuzată pe Telesport ca Gigi Becali ar avea de gând să vândă mai mulți jucători ai Stelei și să aducă câțiva jucători de talia lui Shevchenko (dragosr.wordpress.com, 27.VIII.2007). Indiferent de admiterea sau nonadmiterea unei interpretări partitive, de poate apărea în două ipostaze: a) indicând un centru elidat: [unii] de-alde (ca în "are de-ale gurii"); b) stabilind relația sintactică cu un centru exprimat. Cel mai frecvent, grupul prepozițional apare cu elipsa gramaticalizată (Nedelcu 2007a) a
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]