462 matches
-
unde au apărut, între 1935 și 1945, peste 130 de „caiete” cu poezii. Publicistul B. are o bună intuiție portretistică a scriitorilor (G. M. Zamfirescu, Panait Istrati, socotit un mentor spiritual la „Cruciada românismului”, sau Constantin Barcaroiu), tratați uneori cu partizanat gazetăresc sau sentimental. Scriind despre Virgil Treboniu, Vladimir Cavarnali, Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă, amenințată, afirmă el, de atrofierea sensibilității. B., unul dintre poeții minori afirmați de colecția „Adonis”, și-a publicat majoritatea poeziilor în
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
masca” morții în final) anticipă, retoric, nota subsecventă, în care A. dezavua pe Despot (Iacob Heraclid): un apostat, uzurpator, de extracție incertă, persecutor, ca „luteran”, al clerului și boierimii indigene. Acumularea de „păcate” e stringentă, punând la încercare răbdarea cronicarului. Partizanatul va fi încă și mai obstinat, „rechizitoriul” virulent, într-un portret - cheia secvenței e apocaliptică - menit a submina imaginea lui Ioan Vodă (cel Cumplit); rival nemijlocit lui Petru Șchiopul și victimă, într-un răsunător scenariu al „vânzării”, în care Ganelon
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
promenadă. Amicul Victor spunea că trecerea pe acolo a lui Marghiloman, susținătorul alianței cu nemții, ar fi trezit reacții de ostilitate în public ; rămâne de văzut câtă exagerare cuprind spusele lui, el fiind în genere tipul de om orbit de partizanatul politic. Tot astăzi fusese de față la altă scenă : trecând regele cu automobilul prin centru, i s-a făcut o manifestație spontană de simpatie. Trecătorii, în plus cei de prin prăvălii, chiar edecurile care nu se lasă a părăsi crâșmele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu neapărat să exprime o anumită filozofie. Ci, pur și simplu daimonisme personale, native. Parcă nu aș prefera o grădină cu o singură specie de flori, îl acuz pe Ilarion, filozof-poet (el își scrie opera numai în truisme metaforice) de partizanat, de adept al unui curent la modă în vremea lui, nazismul, fascismul, naționalismul mistic și ortodoxismul exacerbat (A se vedea doctrina legionară). Să militezi pentru o ideologie care a stăpânit Evul Mediu, și care a făcut atâtea victime, nu mi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
ultimele decenii. Practic, a avut exact rolul deținut, pentru cealaltă „paradigmă de gândire“, de Marin Diaconu și Dora Mezdrea. Trei nume care merită din plin gratitudinea eseiștilor noștri. De bună seamă că Zoltán Rostás nu are cum să-și reprime partizanatul gustian. Cum să spun? e ca și cum ne-am aștepta ca Mircea Handoca să-l felicite pe Belu Silber când acesta-l taxa de agent al Siguranței pe Mircea Eliade! Totuși, unul dintre verdictele sale sună strident, nu are acoperire, dacă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai târziu Sudul a rămas pentru mine un tărâm fabulos, cu pasiuni și rigidități feudale, o Americă în care timpul curgea mai încet, după alte reguli decât cele impuse de burghezia din Nord. Nu mă bazam pe nimic în acest partizanat sentimental. Cel mult, am dovedit că sensibilitatea mea era, încă de atunci, conservatoare. "Nordiștii" întruchipau "noul", pe când "sudiștii" întruchipau "vechiul", cu toată fosforescența lui de legende, de tradiții, de prejudecăți. Uneori, mă întreb ce destin ar fi avut America dacă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
întâistătătorului guvernamental. Dacă nu îi reprezintă, și turma liberală din Cameră este una dreptmăritoare, atunci zilele lui Crin Antonescu în funcție sunt numărate. Ar mai fi posibilitatea de conexiune cu Teodor Stolojan, Mona Muscă și Valeriu Stoica. Aceștia au un partizanat politic clar: unificare cu pedismul și partidul prezidențial. De ce anume nu se pot baza aceștia pe Crin Antonescu este de înțeles. Crin Antonescu s-a bătut pe la congrese pentru toate funcțiile mari din partid: i-a fost competitor lui Tăriceanu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
media care să-mi tulbure somnul. Cei care au mai citit ce am scris au putut vedea limpede că am avut întotdeauna față de politica prezidențială toată bunăvoința câtă se poate, editorial vorbind. Am perceput ca toți cei care n-au partizanate obscure sau frustrări obsesive calitățile politice ale președintelui. Cred că poate să se întoarcă la popor oricând cu folos electoral, că poate vorbi limpede și pe înțelesul tuturor, accept că are o bărbăție politică prin care umilește alți bărbați ai
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
șansa de a urca pe scara socială, economică și culturală, cu condiția să se lepede pe drum de sexualitatea și feminitatea lor. Cel mai adesea purtau costume deux pièces În nuanțe de maro, negru și gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Mahatma Gandhi în loc să admire «putregaiul așa-zisei civilizații» democratice. Îi spune că poeții Sîrbi cari zac în închisori sînt mult mai puternici și mai artiști decît limonetăria și zarzavatul sentimental al poetului indian călător”. O notiță din numărul 75 semnalează partizanatul bolșevizant al grupării sîrbe (Mitzic fiind, la acea dată, refugiat în Franța, iar revista sa — interzisă în Serbia): „Zenit «interdit en Serbie». Nu e nici pornografică, nici subversivă. Pur și simplu o revistă de artă nouă. Director Liubomir Mitzitch. Mitzitch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drastice față de E. Lovinescu în chestiunea prozei poetice, pozițiile sensibil diferite față de literatura avangardiștilor și față de statutul romanului, indică totuși în cazul lui Perpessicius o atitudine coerentă cu sine, de un impresionism/modernism larg comprehensiv. Refuzul procustianismului estetic și al partizanatului ideologic, al didacticismului și al dogmatismului magisterial, cultivarea spiritului de finețe și a empatiei în detrimentul spiritului de geometrie și al distanței aseptice au favorizat atît apropierea comprehensivă a criticului față de notele de prospețime ale unor autori „vechi” sau căzuți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar veni. Este un viciu al contemporaneității (...) de a nu vedea decît parțial (...) criticul trebuie să binevoiască a nu mai considera noutatea ca pe o ciuhă de speriat ciorile”). La Perpessicius, spiritul critic nu se exercită ca exclusivism, dogmatism sau partizanat ideologic, ci la modul „benedictin”, împotriva oricăror exclusivisme și dogmatisme partizane, „viciul contemporaneității” fiind, în opinia sa, „parțialitatea”. Pledînd împotriva „sectarismului de generație și școală” importat din Occidentul tuturor modelor, Perpessicius își apără - în fața obiecțiilor și propunerile lui Șerban Cioculescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drept de decizie și reprezentare și personalul din aparatul propriu al ministerului, care pregătește deciziile ministerului, alcătuind administrația consultativă, structurată pe direcții, servicii și birouri etc. Temeiul continuității funcției administrației publice centrale este dat de stabilitatea și tehnicitatea, nu de partizanatul funcționarilor ministeriali. Numărul mare al deciziilor pe care ministrul trebuie să le ia nu-i permite studierea în detaliu a fiecărui dosar, fiind de multe ori obligat să se rezume la avizul dat de colaboratorii săi. Potrivit Constituției, miniștrii asigură
Sistemul administrativ românesc – inspiraţie franceză şi adaptare autohtonă by Dragoş Valentin DINCĂ () [Corola-publishinghouse/Science/208_a_439]
-
pentru că și miza e pe potrivă. „Carul” hârbuit din dealul Schinoasei devine un puternic și de temut instrument în manipularea opiniei publice. Exemplul cel mai concludent și la îndemână este prestația TVM în alegerile prezidențiale din toamna lui ’96, când partizanatul fățiș al acesteia pentru Petru Lucinschi - până la urmă câștigător în alegeri - a luat forme inacceptabile pentru o instituție publică, obligată prin statutul său să fie imparțială, să informeze și să slujească adevărul. În afara preocupărilor TVM rămâne însă societatea civilă, mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
a înțeles că nu are încotro!). Este posibilă însă o solidarizare similară a democraților de pe eșichierul politic din Basarabia? Sper și cred că da. Ar trebui doar să se renunțe la orgolii deșarte și la un anume concept îngust al partizanatului politic, care „lucrează” în aceste vremuri doar în favoarea comuniștilor. Momentul clarificărilor doctrinare în sânul democraților, precum și rezolvarea tuturor conflictelor și a certurilor care i-au divizat în acești ani, ar trebui depășit cât mai repede. Cazurile ireconciliabile, „divorțurile” fără drept
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cultură deschisă dialogului cu lumea. Lipsa acestui dialog este un semn al maladiei de care suferim, un indiciu necruțător care marchează limitele noastre culturale. Aici și acum. februarie, 1998 Despre retipărirea frauduloasă și citatul dezinformator resa din Basarabia, sufocată de partizanate și servituți penibile, anemică din punct de vedere profesional, incapabilă, de cele mai multe ori, să acopere măcar la nivelul informației o realitate de un dramatism nemaiîntâlnit în această parte de lume, practică de câțiva ani, în mod fraudulos, retipărirea unor articole
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fragmentul e lung dar merită reprodus): „În contestările dilematorilor se străvede grija de sorginte gramiană de a stăvili primejdia națională pe care o prezintă opera și personalitatea lui Eminescu. E vizibilă, după cum observa și Theodor Codreanu, «o catastrofală cădere în partizanat politic și culturală, «o degringoladă spirituală de contestare a modelului cultural națională care își are sorgintea în totala respingere a modelului ontologic eminescian. Este și cauza dramei trăite de Ion Negoițescu și Nicolae Manolescu, bunăoară. «Nimic nu se produce la
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Mai mult, elita intelectuală basarabeană, prin modul defectuos cum a înțeles să-și gestioneze imaginea și capitalul moral câștigat în anii perestroikăi, a generat destule confuzii în societate. Spiritul critic, atât cât a existat, a fost înlocuit cu un servil partizanat politic, care a eșuat de cele mai multe ori în mod lamentabil. Intelectualul basarabean pare să fi ieșit din comunism fără memorie și fără să fi învățat prea multe din această experiență tragică. Or, cei care își uită trecutul, riscă să-l
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cum ar fi literatura pentru copii, serbările patriotice, excursiile școlare, televiziunea sau, pur și simplu, istoriile personale ale elevilor de acum sau de altă dată. În cele ce urmează, vom explora câteva mostre de trecut activ, capabil să alimenteze încă partizanate și polemici, să înfrunte mutații politice și instituționale de proporții. Mai precis, vom analiza discursuri formative structurate în acord cu marile categorii ale narațiunii istorice eroul, evenimentul, epoca. În ciuda aparentei discrepanțe dintre ele, subiectele propuse au în comun faptul că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
blamată tocmai pentru ceea ce fuseseră cândva principalele sale atracții: explicații categorice, progresism triumfalist, pledoaria pentru Statul-Națiune, europocentrism, eroizarea "celor mari" și omitere celor conduși de ei283. Identificarea gravelor omisiuni ale cercetării istorice "tradiționale" a fost însoțită și de acuzația de partizanat, de ideologizare brutală. Istoria-povestire a fost condamnată pentru că selectează și accentuează acele valori și fapte favorabile puterii. De altfel, anii '60-'70 au adus contestări radicale, nu doar ale istoriei predate în școală, ci și ale sistemului de învățământ, acuzat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
noii zile naționale a oscilat între unele date-cheie ale istoriei anterioare regimului comunist și o eventuală glorificare a momentului când dictatura lua sfârșit. Zilele de 16-25 decembrie 1989 șocaseră însă prin violența confruntărilor și dezamăgiseră prin rapida apariție a noilor partizanate postcomuniste. Semnificația restitutiv-monarhică atribuită zilei de 10 mai (cu referire la cele petrecute în 1866 și 1877) nu a întrunit adeziunea publicului larg, astfel încât a fost preferat 1 decembrie 1918. Noul eveniment emblematic al statului proclamarea unirii Ardealului cu România
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alia). * mass-media monocromă, paternalistă *mass-media policromă, pluralistă (cu un spectru extrem de larg; de la presa elitistă: "22", "Dilema":, "România literară" la yellow press: "Evenimentul zilei". Această presă este pîndită în opinia lui Slavko Splichal (1994) însă de pericolul "italianizării". Splichal consideră partizanatul politic, fuziunea elite politice/elite mediatice (modelul Berlusconi), absența unei etici profesionale consolidate drept caracteristici ale sistemului italian și ale tranziției postcomuniste. * sistem închis (redus la lagărul comunist, separat de restul lumii prin cortina de fier) * sistem al liberei circulații
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
an cum nu a mai fost altul, începutul celui mai ferice veac"144. Veacul fericit, topos literar ce originează în Teogonia lui Hesiod, este folosit ca monedă de schimb parodică pentru a face trecerea de partea cealaltă a baricadei, spre partizanatul politic. Mulți cercetători acreditează ideea că Seneca sprijinea aici politica lui Nero de întoarcere la un veac de aur (felicissimum saeculum), dispariția lui Claudius venind în sprijinul reinstaurării ideii de principat aparținându-i lui Augustus. Narațiunea este scrisă, atenție, sub
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cine beneficiază de avantajele alocuțiunilor. Comunismul solicită mediei acceptarea și promovarea unui anumit tip de discurs: "funcțiile sociale, educative informative, în esență au fost substituite de tendința tot mai formativă, mai ideologizantă a noului regim. Jurnaliștii se transformă în propagandiști.[...] Partizanatul ia locul obiectivității, articolele de idei, de comentariu prevalează în dauna celor pur informative, stilul personal câștigă în fața impersonalității"239. Ideologia comunistă, aberantă în aspirațiile totalitare, folosește "limba de lemn" în discursul politic. Această limbă presupune "eliminarea evenimențialului și a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
între ei și stat. Numeroase țări s-au dezvoltat nesănătos din cauza acestui cancer social, încât poate au uitat de interesul național, pe care nici ele nu știu dacă și l-au definit precis. Indivizii din aceste colectivități rămân într-un partizanat ridicol și maladiv axat pe interesul personal care, pentru a-l proteja, invocă speculații despre natura diabolică a adversarului. Așa ajung țările în cauză să nu aibă aproape niciun proiect serios și să funcționeze, oarecum, doar în virtutea inerției. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]