1,667 matches
-
Nu vă putem primi”. „De ce?” „Avem ordinul Ministerului Învățământului din septembrie 1940: elevii evrei nu pot să fie primiți.” „Bine, dar nu știți că s-au schimbat lucrurile?” „Știm, dar ordinul e ordin și un ordin nou nu ne-a parvenit încă.” Ceea ce nu era de mirare, că atunci nu mergea nici tren, nici telefon, nimic nu funcționa. Timișoara era bombardată sau mitraliată aproape zilnic de germani. Era debandadă. Ne-am dus acasă foarte triști. Unul dintre noi, care era deja
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]
-
Eu cum îi puteam fi, daca am iubit-o din prima clipă, daca amânasem intenționat vederea/întâlnirea pentru a nu apărea cumva, chiar cu anumite probleme.. Întocmai că, prin această structură naivă a crezut despre mine tot ceea ce i-a parvenit prin diverse oameni/surse foarte apropiate, dar(ciudate și necunoscute mie, fapt pentru lasă destul de dorit..!) tot ceea ce i-a alimentat imaginația pură de față deosebit de cuminte... Însă, reprezintă tot ceea ce am iubit mai mult vreodată, tot ceea ce mi-aș
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
În voia chefuirii. Speră ca ai săi colegi să nu afle niciodată de acea aventură. Petrecu mai bine de un ceas pregătind actele pentru prima reuniune a Consiliului. Încă Își mai ticluia În minte incipit-ul discursului său când Îi parveni raportul asupra membrilor celui de al Treilea Cer, pe care Îl ceruse. Așa cum Își Închipuise, oamenii erau cu toții maeștri În Arte, posesori de licențe de predare eliberate de universități prestigioase. Cel mai vârstnic era Bruno Ammannati, care locuise vreme Îndelungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mărgini el să răspundă. Poate că ai dumitale concetățeni nu știu ceea ce știm noi. Ne Întrebăm de ce un om care și-a administrat atât de prost propriul avut ar trebui să exceleze În gestionarea lucrurilor publice. Iar acum ne-a parvenit știrea că te interesezi de o crimă. Pierzania pare să te urmărească, messer Alighieri, așa cum umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
magazia aeronavei, probabil că la plecarea din București s-a produs o Încurcătură - regretabilă, evident -, oricum nu trebuia să mă alarmez, totul se va remedia În cel mai scurt timp cu putință, este suficientă o adresă și obiectele Îmi vor parveni prin grija și pe cheltuiala companiei, care Își cere scuze etc., etc. N-aveam de ales, așa că am lăsat adresa de la hotel, Carbonnaire 8, și m-am grăbit spre sala de așteptare, căutând cu privirea pe cel despre care știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spațiu interzis, de ce nu apelaseră la soluția radicală despre care Îmi vorbise doctorul Wagner: lichidarea? Era mai simplu și mai sigur, nu? - Mi-am pus și eu această Întrebare, a mărturisit Eva. Hotărârea nu a fost luată În Consiliu, a parvenit direct de la cel pe care toți Îl cunoaștem sub numele Magistrul. El decide atunci când membrii Consiliului nu se pun de acord În vreo chestiune. Probabil că Zoran are dreptate: s-a ajuns la concluzia că ești mai util viu decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
voiam să mă las atras de elanuri triumfaliste facile. N-aveam aici nici un mijloc la Îndemână să verific, și chiar dacă m-aș fi aflat la Biblioteca Academiei Regale din Londra, șansele erau aproximativ aceleași. Cum se poate verifica un Înscris parvenind de la o organizație secretă, cum părea a fi acest Centrum de care nu auzisem niciodată până atunci? Și, slavă Domnului, mă ocupasem destul de mult de zona ocultă a istoriei, chiar prea mult, după părerea unor confrați. Mă rog, era punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi o Întrebare la fel de bună ca oricare alta. - Mi-e greu să-ți răspund - și sincer, pe deasupra - În absența elucidării prealabile a termenului „aici”. Ce știi, ce-ți imaginezi sau ce deducții ai făcut apropo de acest „aici”, unde ai parvenit cu sprijinul meu direct și neprecupețit? Avea domnul Howard talentul să Întoarcă orice răspuns Într-o Întrebare, ceva de speriat! Acum, deprinderea cu pricina mă ajuta Însă. Cu asta vrusesem să Încep, de fapt. - Știu că mă aflu la sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o oră Înaintea ședinței Consiliului, te rog să i-o Înmânezi doctorului Wagner. - Stai puțin, cred că o iei razna: doctorul Wagner nu e mort? - Nu e mort deloc - dimpotrivă. Și nu mă mai Întrerupe... Așadar, discheta trebuie să-i parvină cu orice preț doctorului Wagner. Înțelegi, cu orice preț?! Dacă te Împinge curiozitatea să vezi ce conține, reprimă-ți-o: oricum, n-o să reușești s-o deschizi. Punctul trei: Zoran o să Încerce să te tragă de limbă În legătură cu discuțiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de niște extratereștri ahtiați după experimente? - Ce argument sau ce dovadă v-ar convinge că lucrurile stau așa și nu altfel? - Am reflectat la spusele profesorului Howard și Îmi dau seama că ar fi absurd să pretind niște dovezi directe, parvenind, eventual, de la sursă, respectiv, de la omologii noștri cosmici. În nici un experiment, autorii nu includ proiectul Însuși al experimentului, În cauză și cu atât mai puțin, detalii despre derularea lui - etape, rezultatele parțiale, dificultăți, elemente neluate În calculul inițial... Nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar să rămână Între noi... - Sunt convins și măgulit. Înțelesesem că vă ocupați cu fișele psihologice ale mai-marilor lumii, nu și cu ale muritorilor de rând. - Ați Înțeles bine, ați concluzionat greșit. Datele privitoare la profilul dumneavoastră psihologic mi-au parvenit dintr-o sursă privată. Ghiciți care? - Intuiția mea nu este chiar infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
despre șansele de a ne ajunge la urechi ceva despre fenomenul Rennes-le-Château, ele erau, practic, nule. Perioada de Înflorire a literaturii pe tema aceasta a coincis, În prima sa parte, cu ultimii ani de comunism, când informația culturală din străinătate parvenea extrem de greu. Pe urmă, toți am fost prea ocupați cu Revoluția din decembrie ’89 și cu enigmele ei neelucidate nici În ziua de astăzi și, după părerea mea, fără speranță să fie elucidate vreodată. Dar asta e altă treabă... Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
săi? - Mister Adam, Statutul Centrului n-a fost văzut În decursul timpului decât de un număr extrem de redus de persoane. Să spunem, patru-cinci Într-un secol. Uneori mai multe, Însă media este cam aceasta. Tot ce se știe despre Centru parvine din tradiție și se Întemeiază pe bună-credință. Dacă aș vrea să fiu rău, aș putea folosi alt cuvânt. De exemplu, credulitate, și n-aș greși mai mult decât o fac utilizându-l pe celălalt. Pentru că Îmi place să joc cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al exilului rus Gh. Adamovici, nu pregetă a recomanda publicarea neîntârziată a manuscrisului și, pentru că revista care organizase concursul nu putea să o facă, îl trimite redactorului-șef al revistei Cisla, N. Oțup. Apreciind imediat valoarea scrierii care i-a parvenit, N. Oțup o publică, complet, în numerele 1-17, 1934, ale săptămânalului Illiustrirovannaia jizn sub titlul Povest s kokainom (Iz zapisok bolnogo) (Poveste cu cocaină. Din însemnările unui bolnav). Sub același titlu, va publica el prima parte a romanului în revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adîncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr-o scrisoare (care-i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume, cu ștampila orașelor Oran, Marsilia, Constantinopol, Paris, Sremska Mitrovica, Novi Sad), aflăm că, În teribilul an 1921, un detașament al Armatei Roșii dăduse de-o casă În care locuiau doi pustnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu neputință de găsit. Un librar afirmă odată că avusese În mînă un exemplar din romanul lui Julián Carax intitulat Hoțul de catedrale, Însă de atunci trecuse ceva vreme și nu era cu totul sigur. La finele anului 1935, Îi parveniră vești cum că un roman al lui Julián Carax, Umbra vîntului, fusese publicat la o mică editură din Paris. Scrise la editură pentru a achiziționa mai multe exemplare. Nu primi nici un răspuns. În anul următor, În primăvara lui ’36, vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e pasul următor, În ceea ce privește guvernul, nimic altceva decât să mențină presiunea, este evident că, după ceea ce s-a întâmplat în ultimele ore, nu e convenabil să mergem mai departe cu acțiunea, Și ei, Dacă sunt corecte informațiile care mi-au parvenit chiar înainte de a veni încoace, s-ar părea că pregătesc o manifestație, Ce vor să obțină cu asta, manifestațiile n-au servit niciodată la nimic, sau altfel nu le-am autoriza niciodată, Presupun că vor doar să protesteze împotriva atentatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
unei conspirații împotriva statului, dar, cu toată sinceritatea, dacă nu mai aveți și altceva să-mi spuneți în legătură cu această chestiune, nu cred că are rost vreo altă conversație între noi, Ministrul de interne mi-a cerut să fac să-i parvină fotografia în care sunteți cu soțul și cu prietenii dumneavoastră, în dimineața asta am fost la un post de la frontieră ca s-o predau, Atunci, tot aveați ceva să-mi spuneți, în orice caz nu era nevoie să vă dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stacojie?! a țipat cu umor Axia. Iuhuu! Amory e urmărit de o zebră stacojie! Sloane a râs dogit: — Te-a dat gata zebra, Amory? S-a făcut liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca undele de căldură de deasupra asfaltului Încins, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
libidinos sculptor grec, dar te asigur că dacă n-ar fi chipul meu frumos, aș fi o măicuță dintr-o mânăstire pierdută undeva În natură. În acest punct a luat-o din nou la fugă și vocea-i ridicată Îi parvenea lui Amory În timp ce alerga după ea:... Scumpii mei copii - trebuie să merg să-i văd. Clara a fost singura fată cunoscută de Amory care i-a dat de Înțeles din ce cauză ar putea prefera un alt bărbat. Amory Întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sânge dintre familiile Darcy și O’Hara este clanul O’Donahue... Numele strămoșului respectiv era, cred, Stephen... Când unul dintre noi este izbit de fulger, suntem izbiți amândoi: abia ai ajuns tu la portul de Îmbarcare, că mi-au și parvenit documentele pentru plecarea la Roma și aștept să mi se indice, dintr-un moment Într-altul, de unde să iau vaporul. Voi pluti pe ocean Înainte ca tu să primești scrisoarea aceasta. Pe urmă Îți va veni și ție rândul. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai și gonit oameni în mlaștini, unde și‑au găsit repede sfârșitul, este un fapt dovedit. A avut ghinion, din moment ce alții, care au făcut același lucru, astăzi parvin din nou, iar el nu. Asta ține de destin, care e individual. Fiindcă și în acest detașament de elită au existat ratați ca tatăl său, care rămân în veci niște căcăcioși mărunți. Elita a dispărut și în urma ei a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fiindcă scopul nu e egalitatea tuturor, chestie care ar fi oricum împotriva naturii și a teoriei eredității, ci dimpotrivă e vorba de o separare și o izolare totală. Egalitatea nu poate fi decât pe placul aceluia care nu reușește să parvină în clasa celor puternici. Atunci își ia revanșa discreditându‑i pe cei puternici și crede că astfel devin și aceștia slabi. Dar ce se întâmplă oare cu acul? Gerhard Schwaiger, un copil mediocru și făcut mai la bătrânețe, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de președinte la Deutsche Bank. Numai că, uitându-mă la el, am început să mă simt vinovat. — Mai ții minte ce obișnuiam să spunem în război? Dacă are numele și adresa ta pe el, poți fi sigur că îți va parveni. — Îmi amintesc, zise el aprinzându-și pipa și întorcându-se la Völkischer Beobachter. L-am privit cum îl citea și, stăpânit de confuzia celui care nu reușește să priceapă, i-am zis: — Ai putea la fel de bine să aștepți după crainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
talentul lui Eudoxiu atunci când, întors din călătoria sa în Egipt, acesta i-a dat o lecție - de geometrie, dar și o lecție umană - învățându-l cum să repartizeze în semicerc o adunare la un banchet. Detaliile anecdotei nu ne-au parvenit, dar n-avem nicio îndoială că iscusitul filosof l-a rănit în amorul propriu pe gânditorul instalat în superbia sa, înainte de a-i deveni un aliat mai util ca prieten decât ca adversar sau dușman. După ce Eudoxiu fusese refuzat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]