544 matches
-
cărămizile vechi cu unele noi, apoi vinde cărămizile furate la un preț cu mult mai mic decît cel al pieței cinstite. — Tipul este grozav cînd e vorba de finisaje false, acoperă chestiile noi cu ghips pătat și scorojit, rînjește comisarul. Parveniții nu observă niciodată diferența. Wakefield de-abia dacă mai suflă. Cei doi conspiratori continuă să vorbească despre afacerea dubioasă cu jefuirea mormintelor. — Nu vom putea lăsa cîinii dresați aproape de cimitire, rîde nebunul. Nici vorbă de 1823, nici vorbă! Wakefield este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care să aibă drept fruntarii Nistrul și Tisa și dincolo de Bucovina, o țară visată de toți Românii. Și deodată vezi întreg visul minunat, pămînturile acestea dumnezeiesc de frumoase, supuse meschinului politicianism de la noi, intrigilor de budoare, vanităților umflate ale cîtorva parveniți” (Principiul naționalităților). Literatura propriu-zisă e reprezentată de poemul „Vacanță în provincie“; primul text publicat de către Samuel Rosenstock sub pseudonimul Tristan Tzara este „comentat” de un desen stilizat, prezentînd o femeie kitsch. Singura secvență în metrică tradițională a acestui poem (compus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dragoste și cel de aventuri, dar și proza moralizatoare, „fabulistică”, psihologismul, intelectualismul pretențios. În Contimporanul, nr. 72, Sergiu Dan publică (pe jumătate de pagină) „prefața” absurdistă a unei proze intitulate „Rocambole. Mare roman de aventuri“, despre un caraghios Rocambole moldav, parvenit și cleptoman, precoce antrenat sexual printr-un incest cu sora sa; în nr. 75 al aceleiași publicații, textul „Fantome“ al lui Filip Corsa (discutat deja anterior) este prezentat ca un „fragment din romanul Crucișătorul M.O.B”. Jacques G. Costin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), Își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de basket și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să‑și snobeze anturajul, invitându‑l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
militarii („din tot felul de motive”), Își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de basket și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să‑și snobeze anturajul, invitându‑l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
povestea la televizor, Într-o română stricată, cât de mult a prosperat În țara tuturor posibilităților” (de păcătuire, am adăuga noi) și că „Acum eu mă numesc John”. Ascultându-l cu dispreț, ne-am zis apoi că, dacă acest grețos parvenit s-ar fi mutat În Albania sau În centrul Africii, spre pildă, ar fi rămas, desigur, tot Ion și n-ar fi batjocorit limba-i maternă. Revenind la cartea pe care o prezentăm, se cuvine să menționăm că ea beneficiază
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Rațiunile epicului implică însă și alte spații, astfel că se pătrunde în sfera familiei Tulea, în casa lui Leonida Pascalopol, la moșia acestuia din Bărăgan, în casa Georgetei sau a lui Stănică Rațiu. Mediile sunt diferite: negustori, afaceriști, industriași, curtezane, parveniți, ceea ce dă imaginea amplă a unei societăți care se închină zeului ban. Aproape în fiecare loc este prezent Stănică Rațiu, cu debitul său verbal exagerat și cu îndrăzneala-i calculată, deși ieșită din comun. Personajul martor este Felix Sima. Acesta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
extrem, extrem de rar. Ea este un proces ascuns, tăcut, scormonitor, răscolitor, suportat în taină. Potrivit lui D. Sayers "invidia este marele nivelator: dacă nu poate nivela lucrurile în sus, le nivelează în jos... în cel mai bun caz, invidia este o parvenită și o snoabă; în cel mai rău, o distrugătoare decât să fie cineva mai fericit decât ea, mai bine ne vede pe toți nefericiți, la grămadă" (apud Epstein, 2008, pp. 38-39). Fiind vorba de bucuria josnică încercată la spectacolul nefericirii
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care nu au nimic sfânt în lume, nu țin la nimic decât la sine, sunt "liberalii" din Austria. De aceea nu ne vom mira dacă vom găsi pe d-ni ca Giskra, miniștri atotputernici, uniți la escamotări ordinare cu evrei parveniți, întreprinzători de drumuri de fier; nu ne vom mira, zic, dacă vom găsi că într-un rând cel mai liberal consiliu de miniștri din Austria se constituise în consiliu de întreprinzători. Mai toți foștii miniștri liberali sunt astăzi milionari - din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
puternicei ridicări a vecinului imperiu germanic; tot acești oameni se numesc în Ungaria maghiari "noi", ei nu au naționalitate, pentru că n-au trecut, n-au istorie. De aceea guvernul austriecesc, înaintea venirei contelui Hohenwart la minister, era un guvern de parveniți, stăpâniți, ei la rândul lor, de hetere. După căderea contelui, regimul "bursei" au reînceput, neutralizat întrucîtva de blestemele populațiilor ruinate de la un capăt al imperiului până la cel[l]alt. Astfel dar era firesc ca predecesorii lui Hohenwart, care în viața
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
banii noștri institute grecești. Dar guvernul român nici a gândit vrodată să ieie în administrarea sa averea bisericilor catolice, protestante, lipovenești etc., care nu sunt biserici ale statului român. Și nici în Austria n-ar fi cutezat nimeni până la acești parveniți să ridice pretenții asupra averei unei biserici neatârnate, neconfundabile cu statul austriac. În fine cabinetul Hohenwart, care din nenorocire pentru naționalități, avu o durată atât de scurtă, dacă nu le-a dat românilor siguranța averei lor strămoșești, cel puțin a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
moare, lovit de dambla. Un ofițer de roșiori al lui Bacalbașa epatează societatea „țivilă” cu versuri de iubire, dar la instrucție își maltratează sălbatic soldații. Fred Vasilescu deține cai de curse, dar nu e admis în Jockey Club, fiind un parvenit. Traian, din Titanic-Vals devine și el patron de cai, dar fără performanțe notabile. Gigi, tatăl copilului Mizei din aceeași piesă, e cavalerist și plânge doar când îi moare calul și când își vede fiul. Cel mai celebru cal al literaturii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
e băgat în mă-sa! La Rebreanu, mașina boierilor ațâță spiritele în preajma răscoalei. Un plod inconștient stă în drum și e bătut justificat de șofer. În atmosfera încărcată, incidentul e comentat ca o crimă a exploatatorilor. Șofer străin au și parveniții din Gaițele și doamna Colette îl ține la mare preț, respingând cu indignare ipoteza soacrei ei că ar fi în stare să mănânce cofeturile de pe coliva Margaretei: „Vai, mămițo, Ernest al nostru?” Soacra, acră dar realistă, o întreabă cu maliție
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ce i-ai spus? - Dacă are ceva Împotriva mea, să mi-o spună direct. Să nu-mi vină cu Înțepături și aluzii. - Ce neplăcut e să trebuiască să suporți un tip ca el În fiecare zi! Mă scot din sărite parveniții ăștia. De ce nu-l trimiți la plimbare? - În fine, nu-l las eu să ne amărască viața. Nu merită. Începutul conversației dă naștere unui proces neprevăzut care, de cele mai multe ori, are consecințe nedorite. Cu primul răspuns, dorește să-l calmeze
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
subminat de insolvabile probleme psiho-locomotorii și un psihic prins În capcana unei origini sociale aflate sub nivelul inteligenței sale. Sentimentul de inferioritate, care mai târziu Îl va transforma Într-un fel de Rastignac (dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
celălalt Decret, cu nr. 3 052 s-a făcut investirea generalului Ion Antonescu cu puteri depline în conducerea statului și delimitarea prerogativelor regale. Pus în fața explozivei situații, Carol al II-lea va ceda finalmente, după „mesajul fatal” al generalului Antonescu, parvenit regelui în seara zilei de 5 septembrie 1940 prin lt. col. Elefterescu. În proclamația Către români, lansată vineri dimineața (6 septembrie 1940), așa cum mărturisește și în Însemnări zilnice, Carol n-a „făcut decât o delegație fără a abdica în mod formal
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
forțelor schimbării, ceea ce nu l-a împiedicat deloc să fie deținătorul aproape obișnuit al celor 10 Downing Street! Tories-ii, partid al lui Disraëli și Winston Churchill, au practicat un pragmatism inteligent, atît timp cît au fost conduși de gentlemeni; ascensiunea parveniților, simbolizată de Doamna Thatcher fiică de băcan sau John Major fiu de acrobați -, i-a făcut dogmatici și rigizi, pînă la transformarea Marii Britanii în laborator de serviciu al teoriilor monetariste! B) Conservatorii care s-au specializat. Lunga domnie a puterii
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
că reușita inițială are prea puțin de-a face cu ceea ce ține de ereditate? Durata permite transformarea muncii tenace în daruri, în calități înnăscute și transmisibile, în excelență naturală care nu are nimic de-a face cu meritul truditor al parveniților. Valorizarea muncii nu este universală. Înainte, cel care muncea era sclavul. În opinia celor lacomi, scria Veblen, fiul unui tâmplar norvegian emigrat în Statele Unite, a munci înseamnă a fi slab și supus unui stăpân; este deci o marcă de inferioritate
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
degradant, iar ea nu s-a stins niciodată" [Veblen, 1899, reeditare 1970, p. 27]. Benedictinii au redat muncii o anumită valoare, sfințind acțiunea. Astăzi glorificată de cei care îi datorează tot ce au, munca rămâne totuși sursa de legitimare a parvenitului. Dar, în timp, averea celor recent îmbogățiți se diversifică. Partea patrimoniului de folosință crește. Chiar structura acestui patrimoniu evoluează. Reședința pariziană, după ce și-a schimbat localizarea, trecând din estul în vestul Parisului, se mărește cu alte bunuri imobiliare, la țară
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
care nobilimea o integrează, și-o însușește, pe care o acceptă și o recunoaște oficial drept criteriu de nobilitate" [Chaussinand-Nogaret, 1984, p. 53]. Același autor insistă asupra intrării anumitor nobili în activitățile comerciale, industriale și bancare, în cadrul cărora se alătură parveniților, celor recent îmbogățiți din clasa în plină ascensiune. Fuziunea dintre elite nu datează așadar din perioada post-revoluționară, chiar dacă s-a accentuat odată cu abandonarea structurilor proprii Vechiului Regim. Nobilimea din timpul Imperiului a jucat un rol esențial în fuziune elitelor din
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
din 1924, Lartigue se fotografiază împreună cu Géo-André și adună o serie întreagă de clișee cu campionul său favorit la antrenament. Siguranța de sine, împreună cu ușurința mișcărilor, căpătată prin exercițiu, autorizează o raportare destinsă la ceilalți, aroganța fiind lăsată în seama parveniților. Sportul este parte din achizițiile menite să conducă la formarea unui corp cultivat, apt să răspundă cu eleganță și eficacitate cerințelor celor mai diverse. Cert este că toate aceste sporturi, mai mult sau mai puțin specifice înaltei societăți, sunt locuri
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Remarca pare a fi întemeiată, dacă facem abstracție de tonul său psihologizant. Dar autorul trece prea repede la o altă remarcă justificată, chiar de la începutul textului, în care distinge burghezul "complet burghez", oricare ar fi vechimea sa în interiorul clasei, de "parvenit", care are aerul că nu își găsește locul. Trebuie să treacă frontiera împreună cu familia sa, concluzionează el, ceea ce necesită o generație sau două [ibid., p. 7]. Altfel spus, trecerea nu este atât de clară, îmbogățirea nu este suficientă și achiziționarea
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
global, în lumea dezvoltată occidentală. Cu variante diferite în Statele Unite și vechea Europă, de exemplu. Dar are loc și, la un mod mai generalizat, între lumea dezvoltată occidentală și averile construite în țările acum în dezvoltare. Dacă aristocrațiile nu iubesc parveniții de niciun fel, scrie Pierre Bourdieu, nu este numai printr-unul din acele reflexe de apărare care se regăsesc la baza oricărei specii de numerus clausus, ci este mai ales pentru că, prin reușita lor prea rapidă, prin maniera implicit brutală
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Nici Călinescu nu e mai indulgent, de vreme ce plasează romanul, din punct de vedere estetic, în trena literaturii lui Duiliu Zamfirescu și a romanului de secol XIX59. Desuetă, așadar, ca formulă, proza lovinesciană ar ilustra și o tipologie învechită (femeia victimă, parvenitul), ceea ce relevă măsura covârșitoare în care Lovinescu rămâne "în substanța lui omul generației sale". Citită totuși ca "un poem al inadaptabilității", cu evident "caracter autobiografic", literatura criticului satisface și gustul cititorului modern, mai puțin sensibil la nota sentimentală, de romanță
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
fără personalitate (în care cititorii nu-l puteau regăsi nicidecum pe "marele" Lovinescu). Apoi, pe lângă carența "documentară", recenzenții au sancționat lipsa de talent a prozatorului, incapabil să depășească nivelul literaturii lui Duiliu Zamfirescu sau Brătescu-Voinești, cu personaje de nuvelă veche (parvenitul, inadaptatul) și intrigă senzațională. La fel, romanele din ciclul eminescian ar provoca "supărarea estetului de a nu vedea invenția, și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerile lui", unicul merit al prozatorului constând "în ușurința de a comunica și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]