6,839 matches
-
nesimțirii. Pentru a se face auziți de o populație ce nu reacționează decât la clipocituri lubrice și la lumina farurilor de Mercedes, politicienii se transformă - atunci când nu sunt așa ceva din naștere - în veritabile paiațe scelerate. Debusolați ei înșiși, nu le pasă decât de votul din vârful bățului măgăriei naționale. Gureși nevoie mare, nici nu le mai observi, din cauza calamităților scoase pe gură, pelticia morală și imoralitatea batjocoritoare. Gladiatori demagogici (precum Petre Roman și al său " El poate!") ori aranjori scufundați în
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
cu tableta lui Dan Perjovschi - perla de umor negru formată în fiecare săptămînă în jurul unor țăndări de actualitate. Nu obișnuita miștocăreală a gazetarilor cu condei vioi, nici ghiara caustică a "apucaților" justițiari, ci observațiile inteligent-amare ale unui artist căruia îi pasă ce se întîmplă cu ai lui. Numai la Tia Șerbănescu mai e de găsit acest tip de concizie spirituală și gravă în același timp. * Multe au fost de citit în nr. 33 (și încercînd să enumăr doar cîteva, teamă îmi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16813_a_18138]
-
avea, însă a tot pierdut, pentru că a preferat mirajul. Iar mirajul e făcut să te ucidă. Ficțiunea își are regulile ei și n-o poți transfera în viață. Don Quijote știe asta și de aceea nu ezită nici o clipă. Nu-i pasă de public, nu-și abandonează rolul de actor, cum nici la acela de regizor nu renunță. Cînd ai ales să fii în ficțiune, orice du-te-vino este imposibil și, în final, sinucigaș. Cavalerii ce plecau în cruciade sau în căutarea Graalului
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
pe occidentalii din sistemul financiar. E uluitor câți ex-premieri din lumea a treia au funcții călduțe pe la Banca Mondială și pe la Fondul Monetar Internațional! Rapiditatea răspândirii variantei cu premierii-adjutanți vorbește despre fascinația basmului în care trăiesc românii. Nimănui nu-i pasă dacă, într-adevăr, acești Feți-Frumoși chiar vor ajunge prim-miniștri, după ce îi vor fi trecut pârleazul pe alergătorii disperați din cursa pentru Cotroceni. Cred că, într-o anumită măsură, electoratul își imaginează că adevărații președinții vor fi ei! Și, la
Tandemul cu o singură roată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16942_a_18267]
-
acela de a deschide o temă literară, la noi. Nimic "hohotitor" sau "cavernos", vrăjitoarea se arătă dezamăgitoare tocmai în- tr-un sector unde "meseria" ei ar fi trebuit să ne copleșească... Cel mai crunt din blesteme (de care puțin îi poate pasă "tiranului") pare a fi adresat cu ură mai degrabă unui... om de litere: "Să crezi că ești geniu" - ți se face părul măciuca... În sfârșit, ieșim din băbeștile maledicții pentru a reveni în curentul mare al poemului! Privit cu atenție
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia aerului/ ce ne strînge/ ușor/ de gît/ să ne apropiem/ de un loc gol/ care ne iubește/ și nu ne mai pasă nu/ ne mai temem/ iubirea noastră este nepăsarea/ pămîntului din care crește iarba/ și care îndură putredele stîrvuri/ în pîine/ cu iubire/ preschimbîndu-le" (În voia aerului). La fel, "punctul central", blanchotian ce se metamorfozează existențial: "Acolo/ mă întorc mereu/ către
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
la circumstanțe exterioare). Textele din Internet (liste de discuții, pagini personale, bucăți literare) oferă un mare număr de exemple în care se pot urmări particularități gramaticale și semantice de folosire a demonstrativelor. apare deopotrivă de des ca pronume ("ce-ți pasă ție fa, tu mănînci la ăia, dar noi?") și ca adjectiv pronominal ("caietele alea ale lui"); se poate găsi construcția în care e determinat de un adjectiv articulat ("ăla micu'"), ca și situațiile de pierdere a flexiunii ("io îi zic
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
pedant, finuț, doresc să vă cunosc în față la La dolce/ Vita, str. I. I. de la Brad, la ora 19.30, cu ochelari de soare/ Tânăr, 27/175/70: nefumător, sărac, singur, există oare/ persoana care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
persoană repezită în reacții, de foarte multe ori, dar nu e un om prost și nici unul care se joacă de-a uite popa, nu e popa. Chiar dacă de pildă ziarul CURENTUL crede că Ion Iliescu a făcut o mutare tactică, pasînd cazul lui Cozma în ograda procurorului general Joița sau chiar dacă în EVENIMENTUL ZILEI ni se spune cam același lucru, dar cu alte cuvinte, Cronicarul e de părerea că președintele Iliescu nu s-a spălat pe mîini de cazul Cozma, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
de vedere politic, cedările sale sunt însă contabilizabile în categoria gafelor pe care și le poate permite un burghez oarecare, dar nu un monarh! Dl. Paleologu a sesizat poziția dificilă în care s-a pus Mihai I și încearcă să paseze responsabilitatea destinului monarhiei românești asupra lui Ion Iliescu. Oricât de suprarealistă ar părea, această ipoteză merită mai mult de-o simplă respingere printr-o glumă. în primul rând, Iliescu și Franco au în comun destul de multe lucruri. Ambii s-au
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
degradant că lucrurile merg prost în România pentru că străinii ne-au pus gând rău. Ce nu înțelege românul de rând (și, din păcate, nici politicianul de rând) e că străinătății (dacă e să acceptăm acest termen vag) nici măcar nu-i pasă de noi! Pentru belgianul, olandezul sau neamțul obișnuit, ba chiar și pentru francezul dominat de triada métro-boulot-dodo, adică pentru cel majoritar, România e doar un nume din manualul de geografie. Destinul popoarelor - să fie clar! - e stabilit de mâna de
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]
-
celor ce hulesc cu o neascunsă rea bucurie, asemeni junei din poezia coșbuciană cu rușinea zugrăvită pe obraz. Ei nu consemnează, nu analizează, ei cobesc. Furia lor vine din altă parte, odată ce nu de soarta P.N.Ț.C.D.-ului le pasă: din străfundurile unei spaime, poate lor înșile secretă. A le recomanda un bun psihiatru ar fi, din păcate, prea târziu: aparțin largii seminții de inși pentru care sanatoriile de maladii mentale n-au paturi. Cât despre mania de a lua
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
înseamnă că nu a atins nici unul din locurile mele vulnerabile pe care în secret le apăr (cunoscîndu-le adevărul; adevăr care cel mai mult ne supără cînd ne privește direct, de unde și proverbul: de nimic ce nu-i adevărat nu-ți pasă. De ce am scris în franțuzește Venge-toi etc...., nu înțeleg. Cînd se știe că... (e întrerupt). * * * Jefuirea conacului moldovenesc după intrarea trupelor sovietice, niște trupe de elită, întrucît invadatorii mai toți albi, frumoși, ruși - vikingi semănînd cu nemții... Soldații beau tot
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
se bifează o acțiune de la ora x la ora y. După care fiecare zboară repede spre alte zări. Nu neapărat mai calde, mai senine, mai minunate, mai generoase, mai îmbibate de mirosul profesiunii lor. Prea puțini sînt cei cărora le pasă, îi doare, visează sau regretă. Despre prietenii, aproape că nu mai putem vorbi. Despre interes și interese, din plin! Minciuna este, iarăși, la mare preț, căutată, cultivată, îngrășată cu vorbe dulci și măguleli. Ea ține loc, primejdios, de criterii, de
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
palme o singură mână?') sunt teme care, secole de-a rândul, au fost apanajul Asiei. Salinger este un prevestitor al realității mileniului trei (America a înțeles destul de târziu că nu poate fi ignorată lumea meditației, lumea celor cărora nu le pasă că mor). Recitindu-l pe contradictoriul și misteriosul autor cu ochii cititorului din 2002, care, sub aparența vitezei și a secvențelor fără durată va fi obligat (a și fost obligat) să redescopere stâlpul lumii interioare, nu putem spune decât că
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
că Împăratul Verde e, de fapt, un filozof. Cînd stoic, cînd epicurean. Și din perspectiva lui putem rescrie basmul, care a încetat, demult, să fie basm. Oricum, recunoașterea finală a lui Harap Alb nu e o anagnorisis, căci ce-i pasă unei curți și lumi întregi dacă o fi el sau altul?! Iar "răsplata" este, și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E un personaj la fel ca el de echivoc. Poate de aceea ea îl
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
oboselii provocate de încetineala roților sau dacă, surprins, cînd urca, de oprirea mecanismului, s-a prăbușit fulgerat la pămînt. Viața celor două făpturi, omul și ceasornicul, erau în așa chip legate, încît una devenise condiția celeilalte. Paznicul și orologiul căpătaseră, pasă-mi-te, un singur ritm, o singură pulsație, o unitate indecompozabilă". Amăgirea e strania poveste a unui condamnat la muncă silnică pe viață, care izbutește să fugă după 17 ani de detenție neîntreruptă. Ciudată, stranie, e și Fugito, ca și
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
ce stau cățărați și suspendați parcă prin aer, cîteva săptămîni la rînd, pregătind revărsarea luminilor peste oraș. Încerc să descifrez schițele desenelor, să anticipez faze, evoluții, să plec, ca într-un labirint, pe urma unui fir abia sesizabil. Nu-mi pasă dacă ajung la un liman sau nu, dacă rămîn prinsă ca o pînză în plasa unui păianjen. În fine, ziua cea mare a sosit. Iau mașina și plec prin oraș. O încărcătură teribilă, o lumină orbitoare mi se vîră în
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
Tîrg. Ochiul magic i-a văzut pe unii, dar, oricît de magic ar fi el, nu putea să-i vadă pe toți, așa că a recurs și la bibliografie, în speță la revista Tîrgului. Și dacă a greșit, nici că-i pasă: acum la spartul Tîrgului, tot n-aveți ce-i mai face.
La spartul Tîrgului de Carte: șapte observații și ceva în plus by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15679_a_17004]
-
să aveți amabilitatea să le transmiteți oamenilor Bisericii anglicane (oricine ar fi cei care au dat ordinul să se pritocească Vulgata) că au rasolit una dintre cele mai frumoase proze scrise vreodată? O să ardă în iad, credeți-mă!" Nu-i pasă dacă gusturile ei șochează pe cineva: ea știe precis de ce comandă un autor și de ce îl respinge pe altul: ,,...vreau o carte cu poezii de dragoste. Nu Keats sau Shelley, trimiteți-mi poeți care pot vorbi despre dragoste fără smiorcăieli
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
înseamnă că-i face plăcere. Mai sunt însă unii cărora nu le face plăcere și printre ei mă prenumăr, în calitate de simplu telespectator. Felul acesta de adresare pe mine unul mă ofensează și cred că și pe alții. Dar cui îi pasă? Parcă aud vocea imperativă care îmi ordonă să consum delicioasa ciocolată ,,Poiana". E ,,ciocolata ta preferată", strigă la mine cineva nevăzut-necunoscut, nelăsându-mi nici o șansă de opțiune în materie de mărci de ciocolată. N-am nici un chef de ciocolată ,,Poiana
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
o vorbă pe care n-am s-o uit niciodată: ,,Arioane, ești mesagerul lui Dumnezeu". La care i-am replicat: ,,Nu sunt decât un mesager". Nu, nu" - m-a contrazis - ,,ești așa cum am spus eu. Habar n-ai din ce pasă sufletească prostă m-a scos vestea pe care mi-ai dat-o". Dragă Johnny, îți doresc să ai parte numai de bucurii precum aceea de atunci. Pentru a le cunoaște, n-ai nevoie de intermediari. Fiindcă harul tău e divin
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
rîzînd prefăcut și lovindu-și însoțitorul pe sub masă. Logan făcu un gest vag și tolerant cu mîna. - Ce mare lucru, băiatul n-a auzit în viața lui de un macaronar poponaut care-a făcut niște filme mai șmechere. Cui îi pasă? Oricum, filmul european de artă și-a trăit traiul. Zece ani și dădea ortu' popii cu acte-n regulă. încă zece și nu mai găseai un spectator plătitor în stare să-ți spună cine-a fost Renoir. în plus, n-
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
și șapte ore; sîmbătă, între patru și zece ore; duminică, între opt și zece ore. Cît despre tehnica de lectură, bănuiala că aș folosi vreo metodă rapidă, mă șochează. Dacă aș aplica vreuna, ar fi o dovadă că puțin îmi pasă de muzicalitatea frazei, că nu mă interesează cum e scrisă cartea, că de fapt nu-mi place să citesc. Cele mai bune întrebări puse autorilor s-au iscat din remarcarea unei ambiguități, a unui cuvînt șocant, pe care nu ai
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
că poate exista așa ceva tocmai aici, unde civilizația este necunoscută. Absentă. Caut niște brînză și îmi tîrîi ochii din dugheană în dugheană pînă la sibienii mei. O tocilărie și lamentațiile meșterului că meseria lui este pe cale de dispariție. Cui îi pasă? Într-un sordid magazinaș văd pe un raft o sticlă cu următoarea etichetă: "Băutură alcoolică cu gust de vodcă". 10.000 de lei jumătate de litru! Doamne, ce poate fi înăuntru? Și otrava este o țîrucă mai scumpă, darămite vodca
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]