534 matches
-
distorsiunea părtinirii determinate de viața persoanei respective și emoție fără a judeca dualitatea. Știința compasiunii ne permite să observăm/experimentăm un anumit eveniment fără a judeca dual justețea sau injustețea acelui eveniment. DEPRESIE: dispoziție tristă, scăderea progresivă de diferite intensități, pasageră sau durabilă, a tonusului vieții afective. DETAȘARE: eliberarea de atașamente (emoții și gânduri negative, vicii, pasiuni destabilizatoare, amintiri din trecut, dorințe etc.). DEZECHILIBRE: perturbări ale funcționării organelor, ale stărilor emoționale, mentale, ce se manifestă prin diferite simptome. DIETOTERAPIE: terapia prin
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
și rămâne problematica teoretică. În acest punct, exegeza făcută de Mircea Eliade (1907-1986) timpului profan al modernității 2 nu contestă realitatea renunțării consimțite a omului recent la întrebările clasice privind sufletul, mântuirea sau Dumnezeu. Uitarea modernilor târzii nu este doar pasageră sau involuntară, ci cronică, cultivată și profund dezrădăcinată de orice habitus al amintirii. Dintr-o insuficientă analiză a surselor scolastice ale teologiei seculare din secolul al XVII-lea derivă, cred, și expunerea parțială a motivațiilor teologice și psihologice prezente în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și de pierderea acută indusă de un episod de ischemie tranzitorie; insuficiența diastolică este secundară complianței ventriculare reduse determinată de înlocuirea de miocard normal, distensibil, de către țesut cicatriceal fibros, nedistensibil, cât și prin reducerea acută a distensibilității miocardului prin injurie pasageră pe parcursul episoadelor tranzitorii de ischemie [10]. SIMPTOMATOLOGIA [10] A. DETRESA RESPIRATORIE Manifestare cardinală a insuficenței ventriculare stângi, poate prezenta o severitate progresivă: [1] dispnee de efort, [2] ortopnee, [3] dispnee paroxistică nocturnă, [4] dispnee de repaus, [5] edem pulmonar acut
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
se va baza pe teza că proiectarea formării personalității umane este o dimensiune sine qua non a condiției umane din toate timpurile, în toate societățile. Curriculumul este o permanență antropologică, la fel ca și educația, și nu o simplă preocupare pasageră cu scopuri limitate la interese economice, necesități profesionale sau aspirații culturale. Pe scurt, este arta multilaterală a predestinării și realizării personalității umane. A existat - în forme tacite și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
trimite într-o perioadă a existenței rurale, se subliniază că "... ceea ce întotdeauna a reprezentat bogăția vieții la țară este faptul că o comunitate este mai puternică și mai vie între oameni: comunitatea este viața comună adevărată și durabilă; societatea este pasageră și aparentă. Într-o anumită măsură, putem înțelege comunitatea ca pe un organism viu, pe când societatea ca pe un agregat mecanic și artificial" (Tönnies, 1977: 48). Relații sau (cel puțin la nivel preuman al evoluției) legături de factură comunitară apar
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
creatoare, stimulează și insuflă energie întreprinzătorilor ambițioși, care nu se liniștesc pînă nu-și văd visul neutralizat de însăși realitatea proprietății. Mai mult decît atît, mulțumirea cu situația momentului este mereu amendabilă de expectanțe ivite pe neașteptate, ceea ce o face pasageră și mereu amenințată...din interior. Luînd cazul lui Lică Trubadurul, elementul de necesitate al definirii lui este mobilitatea, aceasta însemnînd la propriu un continuu periplu erotic, ajustat de un sens al confortului...imobiliar. Viața lui se confundă cu traseul străzilor
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de candelabre, pe jumătate confiscat de colecțiile muzeului, "apartamentul sanitar" al prințului tuberculos spații paradoxale, impregnate de "originalitatea" compromisului existențial. Spații devia(n)te, în care impuritatea se acomodează structural lumii personajelor. Viziunea "casei de simțire" nu este o figură pasageră în morfologia romanului bengescian. Asociată "casei de zid" pentru a oferi o compensație și a o distinge de locuirea vizibilă, "casa de simțire" numește interioritatea ascunsă a ființei, simultan cu atracția spre forul ei ultim. Scriitoarea manifestă obișnuita consecvență în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o formă a convivialității la care ospățul este negreșit completat de bucuria colectivă, împărtășită, de o gregaritate veselă și lipsită de conștiința diurnă, socotitoare. "Cheful" face să tacă, în oameni, neliniștea diferenței, interogația gravă, orice alt discurs... Sărbătoarea devine o pasageră pierdere a conturului social, ca să vorbim doar de cea mai constrîngătoare formă de raportare la colectivitate, o răsturnare a ordinii mundane și implicit o celebrare a acestei libertăți: saturnaliile implică modelul. Dincolo de toate, probabil că există populații mai dispuse la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o profesiune de credință din "simt enorm și văz monstruos" pare a scăpa din vedere tocmai apetitul enorm al scriitorului pentru situațiile cocasse, pentru ceea ce este (privit cu voluptate) "caraghioz" (și monstruos, de ce nu?). Mica mărturisire cataloghează, altminteri, o dispoziție pasageră, a călătorului poposit la Grand Hôtel "Victoria Română", ne-adaptat la zarva citadină, la tumultul carnavalesc, la zgomotele mulțimii. Situația propune, narativ vorbind, insolitarea personajului în mijlocul celorlați. Faptul este anticipat cu economie, în incipitul schiței: "Toată noaptea trecută moțăisem ghemuit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
din depărtare... Parcă sunt tropote de cai, bubuituri de mai înfundate, convorbiri misterioase și agitate. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții; cînd ochiul e dezarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază." Infirmitate pasageră, lipsa văzului slăbește puterea înțelegerii. Victima este oricum într-un spațiu devenit avanscenă...Ce se întîmplă (sau se "petrece") alături, dincolo de spațiul vizibil, deplasează accentul, controlează, deformînd-o, atenția protagonistului. În ordinea textului, dubla scenă oferă concursul simultaneității unor forțe inegale
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fi vorba de un efort de a se degaja din tendințele schizoide sau dinpotrivă de o adâncire într-o procesualitate mai destructivă. 2. Elementele clinice. Tabloul clinic al unei procesualități schizofrenice la debut, este dificil de diferențiat de o stare pasageră de criză, mai ales când manifestările se instalează de o manieră progresivă și insidioasă. Cel mai adesea adolescentul poate prezenta o labilitate deconcertantă a stării timice oscilând între depresie și exaltare euforică; face "crize de nervi", devine deosebit de agresiv
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
frigul a devenit foarte tăios, acum la ivirea primelor gene de lumină. Rândul pare să se fi transformat într-un animal viu, având propria lui viață. Ne simțim apropiați unul de celălalt, se formează acea stare-sentiment de comunitate intensă, chiar dacă pasageră, esența pelerinajului. O femeie din grupul de la Matca îmi spune cu o voce joasă, pentru a nu fi auzită și de cei din jur, că au „bărbați buni, care nu beau”. Ba mai mult, participă adesea și la slujba de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
două divinități patronatoare ale cetății, reprezentate de statuile lor sau de către suveranul - care primea titlul de soț al zeiței Inanna și îl întrupa pe Dumuzi 9 - și o hierodulă. Acest hieros gamos actualiza comuniunea dintre zei și oameni; comuniune, desigur, pasageră, dar având consecințe considerabile. Căci energia divină se revărsa direct asupra cetății - altfel zis, asupra "Pământului" - o sanctifica și îi asigura prosperitatea și fericirea pentru anul care începea. Și mai importantă decât sărbătoarea Anului Nou era construirea templelor. Ea era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aștept. Relațiile superficiale pe care le-am avut ulterior, mi-au confirmat această alegere. Și a fost neplăcut pentru mine când la un moment dat, trebuia să pun punct, pentru că nu mai avea rost. Ceea ce voiam nu era o relație pasageră. Iar ceea ce am căutat eu, adică o iubire adevărată (așa cum alte cupluri au trăit în fapt), n-a fost să se împlinească, n-a fost pentru mine. Ulterior, anumiți indivizi care aveau interesul sau erau puși să mă denigreze, mi-
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
suntem aici pentru a alerga ca bezmeticii să construim cât mai mult (într-o existență de sclav), să realizăm ,,construcții mărețe” care oricum sunt efemere. Noi, aici, reprezentăm niște forme de inteligență care au ceva de învățat într-o existență pasageră. Iar pentru cine poate înțelege, deja ni se dau niște avertismente mai serioase în privința faptului că omenirea nu merge pe un drum tocmai corect, că drumul lăcomiei și al unei existențe fără rost, nu este tocmai în planul Divinității. Omenirea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a tot ceea ce se întâmpla și printr-o elegantă și majestuoasă mișcare circulară s-a grăbit să-și răcorească săgețile fierbinți în undele răcoritoare ale prietenului său de-o veșnicie Nilul în timp ce noi ne-am continuat activitatea prozaică sub protecția pasageră a unei brize tropicale. În fața noastră masive, robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe alții, tot ce părea adormit În spiritul acestei metropole aparent indiferente s-a trezit. Șocul tragic a fost În acest sens util. Dar de ce avem nevoie În viață de astfel de șocuri? Și de ce efectele lor sunt atât de pasagere? Prea curând după ele, vanitatea și lăcomia zilnică revin și lipsa de sensibilitate și confuzia se reinstalează ca Înainte. De aceea mă consider norocos să lucrez În teatru, căci am ocazia să-mi amintesc, cu ajutorul ideilor celor care au Înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Andrei Șerban este primul regizor român invitat la Comédie Française din Paris și la Metropolitan Opera din New York. Un teatru al spiritualității presupune propria metamorfoză a creatorului Însuși, fără de care actul creator nu ar fi decât un fenomen de modă pasageră, un act găunos fără nici un impact durabil asupra spectatorului. Îi suntem recunoscători lui Andrei Șerban pentru curajul de a ne Împărtăși, În pagini discrete, dar grăitoare, câteva fragmente din acest misterios proces de transformare spirituală. M-am zbătut timp de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
puse acu pe foc de moftangiii de bucureșteni, mai snobi și à la page ca nimeni alții pe lume. Iar „dadaismul“ și „suprarealismul“, care au Întors pe dos cafenelele literare din Occident, cu lumea lor amestecată și amețită de prosperitatea pasageră de dinainte și de după războiul cel mare, Își au rădăcinile - cine și-ar Închipui? - pe malurile buruienoase ale Dâmboviței duhnind de scursoarea canalelor colectoare revărsate chiar În mijlocul orașului, inven tatorul formulei internaționale „dada“ fiind un tânăr și exotic colaborator În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
româno-slavă (2001). A tradus mult din literatura polonă. SCRIERI: Cercetări lingvistice și literare româno-slave, București, 1996; Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, 1999. Traduceri: Nuvela polonă contemporană, București, 1965 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Zofia Posmysz, Pasagera, București, 1967 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Janusz Korczak, Regele Macius întâiul, București, 1969; Kazimierz Brandys, Cărticica, București, 1976; Stanislaw Lem, Ciberiada, București, 1976, Glasul Domnului, București, 1997, Catarul, București, 1998; Jan Potocki, Manuscrisul găsit la Saragosa, I-III, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
au găsit o casă cu curte unde să-l dea. Acum, după atîția ani, săracu’ Doi trebuie să fi ajuns om la casa lui, tată respectabil de familie... Dar animalele de care am vorbit pînă acum au fost cu totul pasagere în viața mea. Cu altele, în schimb, am conviețuit ceva mai mult (și, cu toate astea, o să le expediez în cîteva cuvinte - deh, lumea e plină de nedreptăți...). A fost mai întîi un motan, Otto, apoi Sally, Tom și, în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
așezat și pare așa de urât din pricina secetei câmpului, a lipsei de împrejmuiri și de arbori; oamenii nu stau rău, ori ar putea să nu stee rău, au vite și strânsură, trăesc într-o mare neîngrijire. Tot așa și așezarea pasageră de lângă curte, unde proprietarul a întemeiat un mic sat. A făcut căsuțe, și a primit oameni cari lucrează pământ închiriat, ori în parte, și firte la boer. Fac și alte treburi. Dar n-au al lor decât ce pot agonisi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de partea cealaltă, alături de Eugen Verman și Constantin Azoiței, m-a întrebat, aparent netendențios, ce cred despre „climatul de la revistă”? Am înțeles unde (sau, mai exact, către cine) bate, dar am refuzat să intru în joc, întrucît consider nesemnificativă și pasageră criza relațiilor sale cu Bălăiță. Am vorbit totuși despre necesitatea „comprehensiunii mutuale” ca formă de coexistență, încăpățînîndu-mă să nu folosesc termenul de „climat”, de care nu o dată se abuzează. După trecerea la trimestrial - le am spus - revista nu mai constituie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fiecare din posturile în care m-am aflat. Am muncit cu tragere de inimă, nu m-am cruțat. Mi-ar fi fost rușine ca, primind leafă bună, să mă port ca un sinecurist. Or, iată, șefiile mele s-au dovedit pasagere, deși nicăieri nu mi s-au adus reproșuri profesionale. Cauza reală e mai ușor s-o formulez pe hîrtie decît s-o dezbat în controverse familiale. Ca să te menții într un post ceva mai înalt e nevoie și de o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ci în calitate oficială”. Sunt în acest fragment mai multe elemente con- tradictorii care ne avertizează asupra intențiilor naratorului. În primul rând, acesta asumă rolul memorialistului care fixează stilul înalt al consemnării unui eveniment istoric decisiv, preferând însă o mărturie pasageră, un memento, lui monumentum reprezentat de activitatea istoricului pro- priu-zis. Etimologia latină este comună, monumentum este „tot ce amintește de ăceva, cuivaă”, „semn amintitor”, „amin tire”. La rândul său, termenul latinesc monumentum provine din verbul moneō, monēre, monuī, monitum „a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]