344 matches
-
nici 19 ani! Aproape de casa gazdei era o cofetărie micuță și spre bucuria mea, din când în când, băieții patroanei puneau câte o placă la patefon. Mai mult cântece rusești. Și cum aveam la mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina prietenos
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mine mai multe plăci de patefon, patefon nu, le-am dăruit plăcile cu muzică populară și ce mai era acolo. Au sărit în sus de bucurie. Pe atunci un disc costa ceva parale. Ei bine, de câte ori mă întorceam de la școală, patefonul așezat spre stradă mă întâmpina prietenos cu un cântec popular românesc. Înainte de a pleca în vacanță acasă, la Fârțănești, am făcut o excursie cu copiii la Periprava. Eram în caiac. Era cald, bine și deodată, în mijlocul Dunării, din dreapta și din stânga
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mea învățătoare, am întâlnit două colege de la școala normală care din cauza lipsurilor abandonaseră. Hai să facem ceva pentru tineret. Dar n-avem cămin cultural! Ei, și? Și am început șezătorile în una din sălile de clasă. Lecturi, puțină muzică la patefonul directorului, șarade, gazeta evenimentelor din sat și de aici până la primul bal n-a fost decât un pas. Aici, în antreu, trei mese puse cap la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fapt ce acum, ca tată îmi crea un fel de obligație, mai ales că-mi era și naș de cununie. Pe de altă parte, când făcusem cununia în Ismail, mai precis în suburbia Copan-Bolca, la mica petrecere cu lăutari pe patefon luase parte și bunul meu prieten, locotenentul Bratu Petre căruia îi promisesem că o să-l am în vedere ca naș. Acum nașii Vernescu susțineau că primul născut trebuie să fie botezat de nașii de cununie. Ce să facem? I-am
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a bătut degeaba. Nu i a răspuns nimeni. Dar, cum dinăuntru se auzea muzică ritmică însoțită de niște țăcănituri metalice, a intrat. Poenaru ocupa o singură cameră, mărișoară, cu un singur divan în ea. Într-un colț al camerei, lângă patefonul pus direct pe podea, o fată blondă bătea step, la disperare. În colțul opus, o altă blondă spăla ceva într-un lighean alb. Poenaru se odihnea pe divan. Când a dat cu ochii de Constantin, s-a ridicat în coate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care le cunoștea : „Ia la tuka !“. Constantin s-a așezat ca vrăjit lângă el, pe divan. Nu-și mai lua ochii de la ligheanul alb și de la blonda care spăla. „Fetelor !“, a strigat Poenaru, „e prietenul meu din București...“. Blonda de la patefon s-a făcut că nu-l aude. Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Cealaltă a întors doar o clipă capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar fi momentul să facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local, stau cu ea s-o păzesc... Aia care spală e soră-sa, Lilly. Tot artistă, fac un număr de step împreună...“. „O știu“, a bâiguit Constantin. „Tot ce se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bună. Atâta doar că e cam rea de muscă... Deocamdată stă cu noi, până și-o găsi casă...“ După un timp, Constantin a scos pachetul cu alimente. I se făcuse foame. Fetele și-au întrerupt brusc activitatea. Mia a oprit patefonul, Lilly și-a părăsit ligheanul. S-au repezit amândouă la hrana rece. Înfulecau, pe rupte. Poenaru tăia salamul, pâinea, își făcea parte. Constantin n-a apucat nici o bucățică. Apoi fetele s-au pregătit pentru local și au plecat cu Poenaru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
s-o fi îndrăgostit și atunci... „Să se îndrăgostească Maria ? N-o cunoști... Ea e total lipsită de orice sentimente...“ Vorbeam acum ca doi prieteni. De undeva, de la nu știu ce etaj, un Neștiut s-a amestecat în conversația noastră, a pus patefonul să cânte, se auzea destul de bine. Vizitatoarea a tăcut. Își acoperise ochii cu batista. Mi se părea că și suspină. * Incendiul produs în urma ciocnirii violente dintre un camion care transporta pui de găină și un alt camion care transporta sos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trei ori fratele meu blând. Spuneam : nici unul dintre noi nu are dreptul să-i disprețuiască slăbiciunea. Nici unul dintre noi. Rămână deci, să doarmă, netulburate, pe sub sălcii, fragmentele de oase și de carne ale întregului său veșnic... De dincolo de ușă auzeam patefonul. Același charleston. și revedem aievea întâlnirea noastră. * De 19 luni în orășelul Rogerville (Franța) un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, își lipește fața de marmura monumentului funerar și urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
trei tipuri de membrane elastice, îndeosebi cele circulare. Membranele elastice se folosesc în construcția multor aparate și dispozitive, din care amintim : microfoane, difuzoare, captatoare de vibrații ș.a. Cu ani în urmă membranele se foloseau si în construcția gramofoanelor și a patefoanelor. De aceea, cunoașterea modului de vibrație al acestora prezintă o mare importanță practică. Studiul lor conduce la asigurarea unei mai bune calități a sunetelor captate, înregistrate sau redate. Pentru atingerea acestui scop sunt necesare membrane care să asigure vibrații uniforme
Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-auzi? Ți-a mai spus cineva că ești plictisitor? S-a enervat, fornăie. *** Întredeschid ochii, dar mușchii sunt încă prea somnoroși și nu reușesc să-i mai și adun la timp, așa încât o țandără din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
A. și F., pentru Actor și, respectiv, Filozof, C. pentru Caravella, e cineva, în felul ei; cei doi, idioți cum sunt, pot fi recunoscuți, în text, și mai ușor. Magistratul! E un rafinat: are tablouri rare și incunabule, ascultă la patefon Händel și întreține o corespondență întinsă cu egiptologi și cu eleniști; ține un bucătar spaniol și un valet elvețian. Magistratul trebuie distrus. Lăsat în voia lui, va face din tiranie o artă, e capabil de subtilități incredibile și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sau, poate, îți închipui că știi pe dinafară cum arată un apartament de fată singură, poți stabili inventarul a ceea ce conține înainte de a privi în jur. Trăim într-o civilizație uniformă, în modele culturale bine definite: mobilierul, elementele decorative, cuverturile, patefonul sunt alese dintr-un număr dat de posibilități. În fond, ce-ți vor putea dezvălui despre ea? Cum ești oare. Cititoareo? A venit momentul ca această carte la persoana a doua să se adreseze nu numai unui „tu“ masculin generic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
neam prost. Îndeplinește-mi o ultimă dorință, orice condamnat are dreptul la o ultimă dorință. — Tu ești condamnat să te duci la culcare. Adu-mi o vază de la tine. O să cumpăr mâine un buchet de flori. Stai puțin, ai un patefon? — Am, de la falimentul casei de discuri O, la, la. Mai vrei ceva? — Un disc cu valsuri. Crezi că Moartea dansează vals? — Ține-mi valiza, mă-ntorc imediat. Liliane revine cu o vază, un patefon și un disc de vinil cu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de flori. Stai puțin, ai un patefon? — Am, de la falimentul casei de discuri O, la, la. Mai vrei ceva? — Un disc cu valsuri. Crezi că Moartea dansează vals? — Ține-mi valiza, mă-ntorc imediat. Liliane revine cu o vază, un patefon și un disc de vinil cu Valurile Dunării. I le dă. Își recuperează valiza. Cheamă liftul. Lionel o întreabă: — Ce faci cu Robespierre? — Se ocupă madame Agnès. I-am lăsat cheia de la casă. — L-aș ține eu, dar mi-e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Musafiră. În dreptul fiecărui scaun pune câte-o farfurioară de prăjituri, cu câte-o linguriță alături. Lângă farfuria cu tort, plasează un cuțit adecvat. Pune ultima sticlă de șampanie la frigider. Scoate discul cu Valurile Dunării și-l așază pe platanul patefonului. Mulțumit de aranjament, începe să se îmbrace în costumul negru cumpărat special pentru această ocazie. E ora 12.20. Lionel e îmbrăcat impecabil, așa cum trebuie când ai o Musafiră de o asemenea importanță. Plictisit să tot asculte același vals, deschide
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Iliuță, Gleber și Charlot. Numai doctorul și cu mine lipseam, ca mascarada să fie completă. O voce metalică de tenor răsună deodată pe deasupra capetelor noastre. Cânta Carusso o arie dintr-o operă. ― Ce fel, au cărat cu ei și un patefon? Unde l-or fi pus? s-a mirat ea. ― Cred că pe bordura coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-mi da prilejul să intru cu ea în vorbă! Oricum e cert că nu mă uitase. Și apoi, ea însăși afirmase că din seara aceea de bal intrasem în viața ei. Poate de atunci, mai știi, începuse să mă iubească. Patefonul tăcu și, în locul lui, Iliuță se apucă să cânte o doină din frunza lui vrăjită. ― Ah, dacă ar ști ei cum îi ascultăm împreună! Uite, lipiți, îmbrățișați, gură-n gură. Mă lipeam de ea, o îmbrățișam, o sărutam. Toate astea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cu gesturi ștrengărești, chelia strălucitoare. Nici Veverița nu găsea nepotrivit să-mi trântească un ghiont în coaste (era fata asta o bătăușă și jumătate). Într-una din seri, după ce ne-am ospătat ca de obicei, începu concertul. Coleșiu avea un patefon enorm și câteva sute de plăci, pe care abia am reușit să-l transportăm în curte cîteștrei bărbații. (Pînă acum fusese la reparat, numai de câteva ore îl aduseseră înapoi.) ― Reîncepem concertele. Ei, ce vreți să auziți, nepoțeilor dragi? Veverița
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
operele întregi? se interesă Mihaela. ― Întregi, firește, nepoțico, nu-mi plac lucrurile pe... jumătate. Vrei să-mi auzi iubita cum ciripește? ― Chiar Yvonne Rossignol? Vai, ce curioasă sînt! Mihaela alese trei din operele lui Puccini: Boema, Tosca, Madame Butterfly. În timp ce patefonul reproducea glasul de privighetoare al irealei cântărețe, Coleșiu ne explica: ― Uite, aici, Pinkerton o întreabă pe Cio-Cio-San ce virstă are? Copila surâde galeș, cochetă: "O, sânt bătrînă: am cincisprezece ani..." Râde fata, râde ofițerul, râde orchestra, râd florile din grădină
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
n-am știut nimic. Măcar să-l mai fi văzut o dată! Mihaela izbucni în plâns. Bietul moșneag, înainte de a pleca în neființă tot avusese un gând pentru noi... Îi lăsase Mihaelei, prin testament, albumul cu fotografiile Yvonnei Rossignol și plăcile de patefon care-i plăceau atîta! Și acum avocatul venise să i le aducă. ― Dar casa, cui a rămas? l-am întrebat într-o doară. ― Unui nepot de soră. (Și noi care ne credeam singurii lui nepoți!...) ― Și ce face? Se mută
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care țineam, de care îi vorbisem adeseori și prevedeam cu emoție propria ei emoție, dar m-am înșelat (și dureroasă a fost pentru mine constatarea!). Preocupată de intenții străine, abia observă cum o așteptaseră florile din glastră, cărțile, plăcile de patefon cu muzică aleasă, portretele și focul voios din sobă. Acceptă îmbrățișarea mea, străină, rece, ca pe o obligație, și nu pricepeam în ce fel s-o refac, așa cum era de obicei, și cum mă părăsise cu o săptămână înainte. Pregătisem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
port... Îmi simțeam tot sufletul în tresărire și-mi deveneau puerile toate credințele. Uneori luam barca. Cadîr conducea și îmi ghicea dorințele pe tăcute. Lipsa lui de personalitate devenea de un mare folos, căci îl uitam imediat. Luam cu noi patefonul, iar Ioana învîrtea arcul și punea mult timp aceeași placă. Am folosit mai ales Concertul al doilea pentru pian și orchestră al lui Brahms, pianul fiind susținut de Arthur Rubinstein. Când muzica te amețește, când ești unul din rarii fericiți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și voi constata chiar că e mediocru. Cu Ioana alături, se desfășurau împrejurul nostru miracole, și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau toate dorurile, și de pe arcușul lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]