733 matches
-
și sinucigașe ale bătrînei noastre omeniri, noi vom rămîne mereu tineri de frică și foame de adînc, de sublim, noi norocoșii unei nașteri ușoare și ai unei nemuriri binemeritate". Încifrării melancolic-ironice a lui Aurel Dumitrașcu îi dă replica sarcasmul nereținut, patetismul incontinent al lui Adrian Ălui Gheorghe. Frînturi vizionare se încastrează în textul d-sale. Materia egal de productivă a schimbului îndesat de mesaje e mai disciplinata, filtrată cerebral la cel dintîi, eruptiv-orgiastică la cel de-al doilea. Între numiții corespondenți
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
Postelnicu, prozatoare prolixă, astăzi pe drept uitată. Mărturii literare este o apariție utilă din punct de vedere documentar și agreabilă la lectură, în ciuda stilului cam reverențios, pe alocuri ușor encomiastic. Distincția personală și umorul delicat care subîntind discursul fac pasabil patetismul.
Documente în „rama“ memoriei by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6326_a_7651]
-
prin ușurința cu care întoarce o temă pe mai multe fețe, dar înfiorătoare prin demoralizarea pe care ți-o insuflă. Impecabil sub unghiul informației, autorul e o natură ironică, ultimul lucru pe care îl poți aștepta de la el fiind dramatizarea, patetismul, într-un cuvînt participarea. De aceea, în materie de afinități ancestrale, Lucian Boia ne învață ataraxia. O carte din care rămîi cu impresia că istoria e o scenă a deșertăciunilor pe care trebuie s-o contemplăm, dacă nu cu condescendență
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
către homo religiosus, aici nu se petrece așa ceva. Inconsecvenței congenerului îi răspunde o trufașă consecvență. Sumbru, îndărătnic, Radu Ulmeanu rămîne în postura omului „fără nimic sfînt". Amoralitatea și anafectivitatea, mereu deductibile, dacă nu declarate fățiș, ale eului poetic, îi specifică patetismul rece pe care preferă a-l pune în scenă. Suspendarea antenelor spirituale e suplinită prin senzoriu. Un senzoriu strident, în care se concentrează vitalitatea suficientă sieși (Să mă naști). Mitologiei creștine i se face doar o concesie pe sfert: „Un
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
irepetabilul, după ce s-au săturat să viseze la universalul uman care nu se lasă „degradat” de diferențe de sex, rasă și etnie. A treia trăsătură este apariția filosofiei analitice, marcată cu precădere de preferința pentru stilul sobru, ca reacție la patetismul declarațiilor care inundă cîmpul presei. În felul acesta, tinerii îl prizează mai mult pe Wittgenstein sau Jacques Bouveresse, decît pe Raymond Aron sau Rousseau, arătînd simultan interes pentru științele tari, în dauna atenției acordate efervescenței stilistice a comentatorilor de presă
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
modestie, știind că nu-l va crede nimeni. Dar se petrece un fenomen neașteptat. În virtutea atracției dintre contrarii, discursul în cauză își depășește într-un fel revolta avangardistă, puseele nihiliste, făcînd loc unui peisaj al reechilibrării, al acalmiei. Înlăturat fiind patetismul întors pe dos (un strat artificial, însă în care persistă obsesia factorului recuzat), apare priveliștea unui univers primordial. Distanțele în timp și spațiu se relativizează („cîteva secole trec repede mi se spune”, „iar de la mînă pînă la gură/ e o
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
își face o manieră simandicoasă din a urmări detaliile vîrstei, bolii sau ale morții. Maniera aceasta capătă tenta unei autoironii pe care autorul o revarsă constant asupră-și, ca pe un mijloc de a împiedica disperarea. Nu e urmă de patetism în paginile volumului, autorul nefiind o natură predispusă la paroxisme interne, tonul său arătînd o sfîrșeală calmă, ce merge în platou drept: un grafic sufletesc semănând cu algor senectae, cu răceala vîrstei înaintate. Din acest motiv, cititorul nu dă peste
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
Hobsbawm, convingerea că „politica este cheia deopotrivă către adevărurile și către miturile noastre” - o convingere pe care Ill Fares the Land, penultima carte a lui Judt, o probează, poate, mai mult ca oricare alta. Textul nu păcătuiește nicio clipă prin patetism sau complezență, ba dimpotrivă: Hobsbawm se exprimă ocazional critic la adresa gândirii istoricului de origine britanică, fie ea manifestă în cărți, fie în prestația de intelectual public a acestuia. Iată unul dintre pasajele cele mai polemice: „Postura pe care a adoptat
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
radical registrul discursiv, devenind cu mult mai personal. Aici, eseistica se apropie de confesiune, păstrând în linii mari aerul angajat al articolelor formatoare de opinie, implicat în realitățile care ating omul de acum și de aici. Cu accente lirice, fără patetismul genului, trasat prin linii emoționale viguroare, textul face o notă vizibil discordantă cu restul cărții. Aici, nu mai vorbește criticul, până și filosoful își oprește referințele culturale și lasă loc poetului și prozatorului Marta Petreu. Durerea, ca temă centrală, ca
Între critică, filosofie și însemnări personale by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4399_a_5724]
-
morții, la Marius Chivu - „aștept să-mi spui ceva / orice // chiar și portocală” -, și e gureșă la O. Nimigean. La amândoi, scenele sunt de o duioșie sfâșietoare, fără nimic sentimental-melodramatic. Parantezele unei mici conștiințe ironice pun bemoli când se ivește patetismul și lărgesc perspectiva când lacrima e gata să țâșnească minor. Plânsul e bine ținut în miezul cel mai tainic al ființei. Tot aici l-aș include pe Gabriel Chifu. Pierderea brutală a mamei la vârsta suspendată a adolescenței declanșează o
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
în volum, micromonografia pe care a dedicat-o lui Augustin Bunea istoricul Ștefan Manciulea. Practic necunoscută în țară, deoarece în 1969 Biserica Română Unită cu Roma continua să rămână interzisă, ca și revista Buna Vestire, ce apărea la Roma. Fără patetismul care animă schița biografică Mitropolitul Dr. Ioan Vancea de Buteasa (și, în general, panegiricele și evocările semnate de Augustin Bunea), Ștefan Manciulea, istoric aparținând școlii clujene moderne, de după 1918, reface pas cu pas biografia cărturarului, pornit din comuna făgărășeană Vad
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
ca iedera descrierii-n poeme” (Întoarcerea fiului risipitor). Despre asemenea momente privilegiate se vorbește uneori patetic. Cu riscul diluării lor prin încercarea zadarnică dea le transpune măreția transverbală în grandoare discursivă. Ion Mureșan evită o atare soluție. D-sa înlocuiește patetismul cu o ușoară ironie, care, prin efectul său de contrast, e un mai bun comunicator. Nota de îndoială implicată în euforie are rolul de-a o testa, deci a o putea confirma, procedeu mai convingător decît nuda declarație. Așternute peste
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
din 6 mai 1916, coloana vertebrală a cărții se rupe: Wittgenstein renunță la cazna chichițelor logice și începe să scrie despre sensul vieții, despre Dumnezeu, despre dorință și voință, despre mistică sau despre valoarea etică a faptelor. Nici urmă de patetism în rîndurile soldatului austriac, doar o răceală înfiorătoare de anatomopatolog care trece sub lupă muchiile unei nerv disecat. Un duh golit de tresărire lirică și o ființă fără efuziuni de suflet. De aceea, citindu-l, simți că ai de-a
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și când dispariția copilului s-ar fi resorbit într-o dezirabilă amnezie sau în indiferența pe care, uneori, momentele de mare durere o mimează înșelător. Bogdan George Apetri blochează gestul de compasiune care hrănește patetismul pluvial al situațiilor dramatice, eșecul are aici laconismul unei ieșiri tăcute din scenă. Titlul poate primi, în sfârșit, o explicație. Toate aceste evenimente nu se află în primplan pentru că descriu un fenomen social, o dramă cu reverberații cosmice, un caz
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
nu doar elementare sentimente de patriotism. Vreau o Românie în care să mă bucur că pot trăi. Sunt foarte mândru de țara mea, indiferent de cum arată, dar cred că se poate mai mult. Nu vreau să arunc cuvinte încărcate de patetism. Nu sunt un patetism. Când președintele m-a întrebat, nu cred că s-a gândit la vârstă. Întrebarea a fost dacă nu consimt să particip la un efort care mă interesează și pe mine”, a declarat premierul Ungureanu la emisiunea
Ungureanu: Vreau o Românie în care să mă bucur că pot trăi () [Corola-journal/Journalistic/45362_a_46687]
-
de patriotism. Vreau o Românie în care să mă bucur că pot trăi. Sunt foarte mândru de țara mea, indiferent de cum arată, dar cred că se poate mai mult. Nu vreau să arunc cuvinte încărcate de patetism. Nu sunt un patetism. Când președintele m-a întrebat, nu cred că s-a gândit la vârstă. Întrebarea a fost dacă nu consimt să particip la un efort care mă interesează și pe mine”, a declarat premierul Ungureanu la emisiunea ”Sub semnul întrebării” de la
Ungureanu: Vreau o Românie în care să mă bucur că pot trăi () [Corola-journal/Journalistic/45362_a_46687]
-
în interbelicul românesc. Nu înseamnă că punctele discutabile ar lipsi - nici vorbă. N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd afirmă că Eliade n-ar fi avut acces la „viziunea corintică a lumii” pe motiv că, înclinat spre patetism, n-avea vocația ironicului; sau atunci cînd postulează, printr-un determinism teleologic simplist, că „în romanele de început nu se desăvîrșește artistic nici măcar formula ionică, iar accesul la corintic e de neconceput fără o experiență ionică acută”. Mai întîi, e
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
de care m-am simțit, mă simt cel mai legat, cel mai apropiat. Nu descopăr acum, aici și după atâta timp; am trăit-o, am știut-o, am simțit-o cât am fost acolo, împreună. Te rog să-mi ierți patetismul. Dar ceea ce se întâmplă cu și în România mi se pare atât de îngrozitor încât încep să am reacții de naufragiat: nu mă mai gândesc la „vas”, mă gândesc doar la cei câțiva oameni - efectiv „câțiva”! - apropiați; cu un fel
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
dea curs pornirilor ludice pe care le-a resimțit dintotdeauna. N-ar fi exclus ca această despărțire să fie pricinuită, la un nivel de profunzime, de maturizarea stilistică. Ucenic vorace într-ale scrisului, Radu Cosașu învață din vreme să ocolească patetismul. Deprinde, adică, stilul și ajunge să-l descopere ca fundamental (multă vreme considerându-l, pur și simplu, accesoriu). Prima pagină a Logicii conține mărturia acestei revelații: în Popa Nan, găzduit de celebra deja mătușă Sanseverina, cufundat în Anatole France, observă
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
bară flagrant, aproape nimic nu se reține din O formă de adăpost primară. Bogdan Coșa scrie curat, evitând derapajele stilistice, dar fără imaginație și lipsit de nerv. O susceptibilitate - mai generală, la poeții cei mai recenți - față de orice formă de patetism, sentimentalism sau metafizic stă trează, ca Big Brother, de-a lungul întregului volum, paralizând din fașă orice urmă de efuziune. Poemele se chircesc într-o expresivitate neutră, rece și cerebrală, amorțită la tot pasul de sentințe și definiții așa-zis
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
niște „tablouri de familie” foarte exacte și, în definitiv, foarte calde. Ca și evocarea prietenilor dispăruți (Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun, Ion Dumitriu), în care sunt convocate amintiri de tot soiul, inclusiv prin intermediul unor glose fotografice, și în care, lucru rar, patetismul nu își face loc. Nefiind, eu, mare amator de ferpare scriitoricești (de obicei extrem de obositoare și de false ca ton), îmi place să cred că pot să detectez imediat orice alunecare pe o pantă lacrimogen-soporifică. Și că, dacă, de data
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
acuratețe și fără nimic pompos, au făcut legătura cu prima parte a concertului. În încheiere, uvertura la Maeștrii cântăreți, dirijată într-un ritm ușor, mai săltăreț și rapid decât se cântă îndeobște, a readus în prim-plan optimismul wagnerian, evitând patetismul impus de subiectul național-patriotic al operei, dar sugerându-l totuși preț de câteva măsuri în pasajul final. Deși repertoriul concertului și discursul festiv al lui Horst Seehofer, prim-ministrul landului Bavaria, au subliniat valoarea multiplelor fațete pozitive și novatoare ale
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu ochii verzi/ mustăți de husar/ răsucite pe deget/ și-a-nvechit gheara în așternutul meu”. Apoi un patetism explicativ, însoțit de o proiecție în depărtarea fabuloasă a originilor: „îl sărutam pe coaste/ cînd își muta inima/ de pe stînga pe dreapta/ și cu un grăunte din somnul lui/ învelea luminile/ din stația de tramvai/ ca să nu-mi bată în
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
părțile Olimpului. Din Moira - numele grecesc al sorții (...), Balada Miorița ar însemna în acest caz Balada Sorții”. Cele mai recente producții poetice ale autoarei, Zece poeme ale nemișcării, își extrag substanța lirică din angoasa îmbătrânirii și a sfârșitului, exteriorizată fară patetism, cu discreție și înțelepciune. Starea de nemișcare constituie acum în viziunea Mioarei Cremene o stare intermediară între viață și moarte și antrenează reveriile thanatice, bântuite de spectrele unor sinucigași iluștri din istoria poeziei. Contactul cu emisarii thanatosului duce la o
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
Alice Voinescu. Aceeași îngăduință înțelegătoare, asimilând înțelept, cu nobilă resemnare și sobră credință, dramele și meandrele umilitoare ale destinului. Dacă ar fi trecut prin închisoare, am fi avut o demnă pereche pentru Lena Constante: aceeași seninătate nevictimizantă, aceeași inadecvare la patetism, vulgaritate, răzbunare“. Fără îndoială însă, cel de-al treilea volet al cărții, Suferința ca împlinire, e cel mai intens și mai șocant, cu atât mai mult cu cât vine - propunând o imersiune violentă, fără menajamente față de cititor, în universul concentraționar
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]