406 matches
-
dacă mi l-ar lua cineva. Dar realitatea nu minte, ochii aceia În ochii mei prevestesc o mare fericire, e dragostea Împărtășită! 15 februarie 1962 (joi) Ce să scriu? Că a venit Chindea În București, că m-a convins să patinez din nou la simplu, că am renunțat la Marin, că sunt dezorientată și bolnavă? Da, asta să scriu! Ieri seara, Împreună cu Chindea, Marinică, mama și tata am ajuns la concluzia să renunț la izolarea mea și să particip la concurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
poetă ca oricând. Și mâine Începe patinoarul. Ce să mai scriu? Că poate nu voi mai ieși Întreagă din sezonul ăsta? Ei și? Că am așteptat un telefon cu sufletul la gură două zile la rând, cu toate că știam că puteam patina. Telefonul nu l-am primit. Pur și simplu și fără exagerare m-am Îmbolnăvit de supărare, am scris niște versuri foarte pesimiste (mă miră!), m-a durut și mă doare capul; am avut temperatură. Asta mi-e viața! Doar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Știam că e mult prea periculos să-mi permit să mă scufund prea adânc în gândurile ce aveau să urmeze. Ben și Sally crescând; Ben începând să mă deteste. Sally plecată cu prietenii tot timpul, iar Charlie și cu mine patinând prin viețile noastre, obosiți și iritabili. Ce-mi rămâne să aștept cu nerăbdare, m-am gândit eu tristă, munca? Nu prea. Știam de ceva vreme că nu prea sunt șanse reale de a schimba ceva, în ciuda tuturor intențiilor bune pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan aproape că reușise să te evite. Dar pe stradă era noroi și găinaț unsuros de la stolurile de grauri. Roțile mașinii au patinat pe crusta aceea alunecoasă, puțin, dar acel puțin a fost de ajuns să-ți atingă scuterul. Ai zburat în sus către păsări și te-ai întors jos în mizeria lăsată de ele, iar împreună cu tine s-a întors rucsacul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care îți ajunge până la umeri. E prietenul tău? Îmi place, îmi place părul lui. Îmi place tot ce-ți place ție. Să știi că am să mă duc să împrumut patine. Negre, cu multe rotile ca ale tale. Vreau să patinez cu tine pe străzi în duminicile ecologice. Vreau să cad, vreau să te fac să râzi. Ai un sughiț ciudat în piept. Îți pun din nou tubul de oxigen. Nu te mișca. Dar te miști. Îmi strângi mâna. — Mă auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
abia atunci semănând într-adevăr cu James Dean, când și-a atârnat o țigară care se numea „stop“ în colțul gurii, la gelaterie. Și din nou am plecat iarna în munți, am locuit la Grand Hotel deasupra patinoarului și tata patina în spatele pietrelor pe suprafața ca oglinda. Era zgomotul ăla specific când așeza piatra și izbucneau strigătele când lovea; un staccato puternic „up, up, up, up“ sau sunetul prelung și întunecat „down, down!“, în timp ce tata încă mai plutea în spatele degetelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la plimbare peste câmp, după obicei. Erau singuri, cu excepția terierului Don, care adulmeca solul Întărit de Îngheț, cu un aer nemulțumit de puținătatea mirosurilor interesante. Era prea frig pentru a sta pe banca lor favorită - destul de frig pentru ca lumea să patineze pe apa iazurilor. Privind, Du Maurier Își aminti de o Întâmplare de demult, când un câine căzuse prin gheața de pe lacul Whitestone și Începuse să aibă probleme, iar el se aruncase În apa rece ca gheața, pentru a salva biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost tandrețea, este o lipsă completă, oricît cauți nu găsești nici cea mai palidă urmă de gingășie sau iubire. Fluviul romanului e Înghețat bocnă, totul este acoperit de stratul gros de gheață al unui cinism și sarcasm compacte pe care patinează lumea și gîndurile de bioxid de carbon ale micuțului monstru bolnav de o incurabilă luciditate, luciditate ce lasă volumul fără fior. PÎnă și la unul dintre cei mai duri scriitori ai secolului XX, Cline, dai peste cîte-o pagină sfîșietoare, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știu dacă ar trebui... O schimbare neașteptată a direcției de interogare. — Vorbiți-mi despre Christine Bergeron. Bingo! — A, femeia aia! Și băiatul ăla al ei! Nu știu care din ei e mai rău! — Este o chiriașă dificilă, doamnă? — Primește tot timpul bărbați! Patinează pe podea În costumul ei strîmt de chelneriță! Are o podoabă de fiu care nu se duce niciodată la școală! Are șaptesprezece ani, e un puturos clasa-Întîi și se asociază cu tot felul de pierde-vară! Jack Îi Întinse o fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se umpluseră de sînge. Denton Îl trase de păr, ridicîndu-i capul. — Să nu cumva să-l omori, mama lui! spuse Jack. Denton Îl scuipă pe puști În față. Din hol se auziră strigăte. Jack alergă afară, luă colțul și frînă, patinînd, În fața numărului 121... Ușa Închisă. În hărmălaia aia de nedescris n-avea cum să tragă cu urechea. Jack izbi ușa cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și luă o piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-o vadă, iar ea le arătă buzunarele argintii cu aer care se umflau sub gheață, apoi se ciuci și ridică gheața cu mîinile, scoțînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la tine când Îmi spuneai că ai mereu așa de multe lucruri de ținut minte. Jack xx De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Nu tocmai fierbinte și relaxantă. E Încă frig aici - de dimineață am trecut pe lângă un tip care patina pe patinoarul de lângă intrarea În clădirea unde lucrez; făcea niște cercuri și Întoarceri foarte mișto ca și cum și-ar fi scris numele pe gheață. Sau chiar pe al altcuiva: ce romantic! Bine intuit cu filmul altfel. Cea mai mare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
altcuiva: ce romantic! Bine intuit cu filmul altfel. Cea mai mare parte a trupului meu e acoperită deja cu notițe detaliate, dar am păstrat un loc gol pentru tine În spatele genunchiului stâng. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Știu să patinez puțin - tu? Am putea Încerca câteva mișcări pe gheață subțire Într-o zi. Cât despre genunchiul stâng, vin imediat. Doar să-mi ascut pana de gâscă. 10.23: Nenorocitul ăla de porumbel a Început acum să dea din aripi. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe nume Abelhammer mă așteaptă, iar inima Încearcă efectiv să facă o gaură În peretele pieptului meu. Când cobor, Îl găsesc stând acolo cu două perechi de patine. Dau din cap În timp ce mă apropii de el. Nu, nu știu să patinez. Da, dar eu știu. Suficient pentru amândoi. Nici nu mă gândesc. Mai târziu, când facem a patra tură de patinoar, Jack Îmi spune: — Tot ce trebuie să faci e să te sprijini pe mine, Kate. E așa de greu? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aici: amintește-ți de John Donne al vostru, gândește-te la noi ca la un compas, eu stau nemișcat și tu faci cercuri În jurul meu, OK? N-o să cazi, te țin eu. Doar lasă-te. Și m-am lăsat. Am patinat o oră și nu știu exact ce am scris pe gheață. Ar fi trebuit să fii o pasăre, unul dintre porumbeii mei, sau să stai În biroul șefului meu ca să vezi ce am scris În ziua aceea. Dragoste sau Rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-a scurs toată. A fost mai mult ca un dans al umbrelor: Încă Îl mai doream și cred că și el mă dorea, dar nu ne mai atinseserăm de foarte mult timp. Hei, Kate, strălucești, Îmi spune Richard. Am patinat. —Ai patinat pe gheață? Dimineața, Într-o zi de muncă? — Un fel de a relaționa cu un client. O abordare nouă. Eu și Rich am aranjat Întâlnirea asta ca să discutăm. Ne-am văzut aproape zilnic de când a plecat. După cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
scurs toată. A fost mai mult ca un dans al umbrelor: Încă Îl mai doream și cred că și el mă dorea, dar nu ne mai atinseserăm de foarte mult timp. Hei, Kate, strălucești, Îmi spune Richard. Am patinat. —Ai patinat pe gheață? Dimineața, Într-o zi de muncă? — Un fel de a relaționa cu un client. O abordare nouă. Eu și Rich am aranjat Întâlnirea asta ca să discutăm. Ne-am văzut aproape zilnic de când a plecat. După cum a promis, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de o abatere temporară de la starea ei obișnuită de țăcăneală. Barclay transformase biblioteca în copia strălucitoare a unei cabine de la bordul unui vapor. Felinarele pâlpâiau de parcă prin încăpere chiar adia briza oceanului. Pe masă erau împrăștiate hărți decolorate și jurnale patinate de vreme. Un chelner ne-a servit cu Martini Bleu și Mai Tai și cu șervete de cocteil cu colțurile atât de ascuțite încât un marinar ar fi putut să-și taie beregata cu unul. Fetele s-au așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mari pe tot terenul cu picioarele sale lungi, arînd zgura În Încercarea de a prinde toate mingile. Voleu În diagonală, lob și lovitură de stînga urmau una după alta Într-un ritm amețitor. Un rateu al mașinii Îl făcu să patineze pînă la fileu ca să taie un stop În zona de dublu, dar imediat alergă Înapoi, cu brațul Întins să ajungă un serviciu pe linia de fund. Privindu-l, mi-am dat seama că forța mașina, dorindu-și ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și așa slăbiserăm în energie și în putere Atunci, salvatorii ne-au luat de braț pe câte unul, Ali Străilaș fiind primul cel condus de brațe, iar după el, Pamfil Duran și așa, rând, pe rând Și pătimind noi și patinând cu cizmele prin mâlul negru din galerie, ne-au scos, până la un post telefonic, unde ne-au lăsat să ne așezăm pe niște burlane, pentru popas Pe urmă, cei trei salvatori au dat telefon în afara minei, apărând urgent tărgile purtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
priviri îndărătul cărora nu se deslușea nimic, nici un fel de apreciere înaintând cu mersul acela contorsionat de șopârlă, la care îl obliga terenul, ocolind mormane primejdioase de cărămizi sparte și sărind peste decavări sterpe, nemaiținând seamă că praful roșiatic îi patinase în nuanțe de sepia costumul lui de un gri-metalic, pe care îl îmbrăca numai și numai la ceremonialul întâlnirilor cu Cristina lui cea adorată, care îl plesnea din când în când cu bilele ei albastre de mercur. Strâmbându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în uniformă, care-și manevra bastonul negru de cauciuc. -Se vede că s-o fi dat alarma la Școala de reeducare! își explică Mircea atitudinea maselor, care se grupează în jurul său, privindu-i, cu vigilentă suspiciune, de la oarecare distanță, hainele patinate cafeniu și fața mânjită în praf de cărămidă, părând o roșcată mască de ceramică. Mircea nici nu simți mâna milițianului precaut, cum îi răsucea degetul mic al mâinii, așa cum se procedează în cazul borfașilor violenți. El privea la puștii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
coboare dintr-o caleașcă. Râde, ridică un picior și-l trece peste căpățâna senatorului, saltă scurt pe celălalt, Își pierde echilibrul, Leac o prinde În brațe, n-apucă s-o țină lângă el prea mult, Andreea alunecă, se unduie galeșă, patinează. E mai trează decât credeam, se mișcă bine, trece de mine, ușor atingându-mă, se apleacă peste măsuța unde lăsasem camera video: - Beți ceva? Hai, Adi, ia ceva! N-apuc nici să răspund, nici să mă mir că-s poftit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nerăbdător, fremăta, luând-o din loc. Vibrațiile îl readuseră pe Gorman în universul realității și strigă la femeie. ― Ripley, ce dracu, faci? Ea nu-l băgă în seamă, concentrându-sc asupra comenzilor. Trecu într-a-ntâia și cele șase roți motoare patinară pe solul umed. Transportorul blindat zvâcni în direcția porții deschise a stației. Din clădire ieșea fum. Mașina derapă pe drumul alunecos. Ripley viră brusc și acceleră spre baza rampei descendente. Pasajul era destul de larg. Fusese conceput pentru a permite elevatoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care îmi reproșa că mă ocup prea mult de el), îl mângâiam și-l strângeam, îi spuneam povești. Azi îl vedeam echipat în uniformă de polițist, dirijând circulația prin pat; a doua zi, mi-l imaginam pe role, în trening, patinând voios pe gresia din baie; duminica, îl puneam să se îmbrace în lenjerie intimă și să danseze din fund pe muzică orientală. Uneori, poveștile se terminau prost și-atunci bietul Bismarck ajungea când pe mâna hitleriștilor (care-l strângeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]