1,557 matches
-
veleitate modestă de la care, estetic vorbind, nu avem multe de așteptat. În realitate, sensibilitatea Dorei Petrilă e una de scriitor și nu de medic, amănunt care se vădește din plin în vîna dramatică și în dexteritatea sintactică, atîta doar că patosul ei nativ, de temperament zvîcnind la cele mai mici amănunte, n-are urmă de blîndețe: autoarea e o natură aspră care descrie fără ezitare, uneori cu brutalitate, episoadele trăite. E o franchețe fără menajamente în tonul Dorei Petrilă și o
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
orașe și înlocuite, la fața locului, de „casele făloase”. Sau de „bisericile făloase”, am adăuga, construite rapid cu fast și cu sclipici în vreme ce „bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor.” Despre patosul Bucureștiului interbelic ce să mai spunem: cu cât furia imobiliară lovește mai fără discernământ și fără lege, cu atât proliferează expozițiile, albumele, rememorările, make-over-urile, concertele și toată gama „parastaselor” culturale, desfășurate într-un cu totul alt plan alt realității decât
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
stau lucrurile?” Într-adevăr, cum stau? Probabil că ele stau ca întotdeauna: între sublim și indeterminare, între tăcere și spaimă, între avânt și retractilitate, între confuzie și speranță. Ultimii ani din viața lui Tony Judt au ilustrat, cu un neobosit patos al cunoașterii, cu disperarea celui contrariat în convingeri, această ipostază a intelectualului public. Scrisul său poartă o dublă mărturie: a competenței și a speranței că politicul va găsi o soluție provocărilor istorice. Opțiunea sa pentru social-democrație nu e, însă, decât
Memorii de dincolo de mormânt (VI) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5226_a_6551]
-
Un băiețel în vârstă de doar trei ani își exersează dicția, interpretând cu patos cel mai tare cover al momentului, ””, de la Gotye. Un puști simpatic foc cântă cu multă pasiune melodia sa preferată, ”Somebody that I used to know”, chiar dacă multe cuvinte nu îi ies prea bine. Încântată de reprezentația fiului său, mândra mămică
Somebody that I used to know: Interpretare plină de patos, la doar trei ani () [Corola-journal/Journalistic/66614_a_67939]
-
marcând împlinirea a 15 ani de prezență a Contrafort-ului "pe piața revistelor literare românești". Prin inevitabila maturizare a membrilor redacției și a colaboratorilor, revista nu mai este în prezent doar una a tinerei generații. Ea și-a păstrat însă patosul lucid, spiritul reformator, vocația anticipării prin care se caracteriza de la început. Este o publicație neprovincială, europeană într-un mod neostentativ, situată pritre cele mai bune periodice românești. Cu prilejul jubileului, în semn de felicitare, înscriem numele componenților redacției în marmura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
Herta Müller, din dialogul ei cu cei doi interlocutori, s-a închegat din ce în ce mai palpabil portretul celui cu care începuse povestea scrierii romanului Atemschaukel: Oskar Pastior. Cu modestie, cu o implacabilă limpezime a ideii și claritate a frazei, fără emfază, fără patos, cu vibrația unei emoții ascunse, abia perceptibilă în inflexiunile vocii, Herta Müller a ținut, ca de altfel și în postfața romanului, să explice de ce această mare carte, îi aparține și lui Oskar Pastior, căruia nu i-a mai fost dat
Convorbire cu HertaMüller - Foamea de adevăr și de literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6514_a_7839]
-
de la Blaj, pregătit pentru o carieră ecleziastică. Știe carte latinească, după cum o demonstrează textul Memoriilor, dar și istorie, filosofie, literatură. Spre deosebire de Lăcusteanu, care este vizibil egocentric și contra-revoluționar, Moldovan este revoluționar și, ca majoritatea colegilor săi blăjeni, exhibă un frumos patos al devoțiunii. Luciditatea colonelului muntean cade adesea într-un cinism delectabil (pentru noi), în timp ce luciditatea lui Moldovan coexistă cumva cu credința fierbinte într-o cauză superioară. Ochiul lui Lăcusteanu este întors către fantasmele sinelui, iar lumea românească este reprezentată din
Un memorialist uitat de la 1848 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6390_a_7715]
-
filmele americane cu happy-end în care hoții sunt prinși de vardiști? Poate această impresie rezultă dintr-o lectură rapidă a romanelor, dar și de la un transfer subtil și neprevăzut al acuzațiilor unor scriitori cu care am polemizat. Iată câteva exemple: „patos justițiar, fervoare justițiară, necruțător chestor moral" și „neîmblânzitul justițiar, sumbru, inchizitorial". Într-o recentă Istorie a literaturii am fost calificat drept „un masochist al scormonirii trecutului și un intransigent, gata să se răfuiască cu toți și cu toate". Dacă adăugăm
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
folosind și o tânără pescuită în stare de ebrietate dintr-un bar) practicată de dezasortatul cuplu. In comparație cu memorabilele scene erotice supraexplicite din romane precedente precum Complexul Portnoy, aceste zbateri prezentate fără distanțare, fără urmă de sarcasm sau de patos sau de orice altceva care le-ar conferi vreo noimă, aduc a film pornografic de joasă calitate. Dacă The Humbling ar fi ajuns la o editură americană fără semnătura lui Philip Roth, manuscrisul ar fi fost refuzat: prea lapidar pentru
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
adăuga la nume, spre a marca, dacă nu mă înșel, un episod erotic, silaba Li. În ultima d-sale carte, îi descopăr poezia aproape neschimbată. O efervescență a unui fond sufletesc arhaic, o trăire, precum în folclor, în cheia unui patos de jelanie totală: „Lasă, Doamne, să mă-mbete/ Dor crescut cu apă rece - / Fiica scorburei de piatră/ Cer ce-n larma ei seneacă - / Prag amurgului ce-nspină/ Dulci odrasle prin tulpină,/ Și trimite fruct prin țară/ Zei iar apei să răsară
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
înțeles că versurile măcar acceptabile sunt proze versificate, cu sâmbure de parodie. Așa cum le-ar fi scris, bunăoară, Mitică, într-un exces amestecat de dragoste și ură. Fiindcă țintele, de bună seamă, sunt amicii, admirați și detestați deopotrivă, cu un patos îndeajuns de cârcotaș cât să nu dea izbucniri lirice adevărate. Iată, de pildă, un Criticilor mei, în varianta Caragiale: „De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii./ Posteritatea dreaptă mă judece și-acuze!/ Surâsul să se stingă pe veștedele buze
Poeziile domnului Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4713_a_6038]
-
unei vieți care, pe dinlăuntru, s-a petrecut într-o uimitoare ebuliție sufletească, a cărei intensitate a fost sporită de vocația basarabenilor pentru tente patetice. Cine s-a născut în Basarabia are o umoare încinsă de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc e o înclinație paroxistică cu rol de matrice stilistică, un cîmp afectiv care, indiferent de forma în care ajunge să se manifeste - impuls erotic, elan național sau crez artistic
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
lipsă de coeziune, haosul narativ (în acord cu lumea pe care o descrie) este conștientă. Sigur, i se poate reproșa lui Cosmin Cârciova tocmai lipsa de structură, excesul de absurd, avangardismul său ludic. El scrie într-adevăr cu entuziasmul și patosul unui scriitor tânăr și de aceea romanul său este extrem de încărcat, pletoric, excesiv, „aiurea”, ciudat, nebun, dar totuși cam bun. Romanul său nu este destinat cititorului leneș, nu este comod nici să scrii despre o astfel de carte, pentru că trebuie
Neo-Avangarda se apropie by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4997_a_6322]
-
cronicii literare. Are, față de aceasta, o netă admirație (atunci când e profesată de autorități ca Nicolae Manolescu și Eugen Simion), dar se dă la o parte din calea ei. Recunoaște, de altfel, aproape fățiș că nu-i înzestrat pentru așa ceva. În patosul acestui peisaj al dezerțiunii se pot subînțelege, fără echivoc, contururile unui autoportret: „În loc să declare un război necruțător degradării spiritului critic, să intre în jocul mortal al deciziei neiertătoare și al înfruntării bărbătești a pericolelor ce pândeau de peste tot peisajul bolnav
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
și pentru câteva funcții primite într-un conglomerat socialist. Când noi, liderii, membrii PDL, repetam faptul că PDL este singura forță politică de dreapta, vorbe probate și prin măsurile economice adoptate de Guvern, Crin Antonescu ne jignea și îmbrățișa cu patos singura "soluție" a USL: chiulul parlamentar. Mă aștept ca mulți membri ai PNL să abandoneze, în aceste zile, barca partidului, găurită de Crin Antonescu", a afirmat Anca Boagiu. Consiliul Național Executiv al PNL a aprobat luni, cu majoritate de voturi
Boagiu: Crin Antonescu îşi demolează partidul pentru a-i face pe plac PSD () [Corola-journal/Journalistic/45440_a_46765]
-
un volum autobiografic, Errata, George Steiner comentează cu multă subtilitate scena în care, necunoscut de ceilalți, Ulisse îl ascultă pe Demodocus povestindu-i faptele și izbucnește în plâns. George Steiner este încredințat că plânsul lui Ulisse nu este cauzat de patosul aducerii aminte, doar „pentru că i-au revenit în memorie poveștile destinelor triste ale foștilor tovarăși de arme”. Explicația „și mai cumplită”, este cu totul alta: „a făcut-o pentru că recitalul maestrului îl obligă pe Ulisse să-și recunoască «distrugerea.», diseminarea
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
nemulțumiți. Nici vorbă de explozie. Se poate spune câte ceva, și atunci revendică toți libertatea cuvântului. El îi arată elevului său diferența dintre dușmanii închipuiți și cei reali ai regimului: oratorii inofensivi demască unele lipsuri în activitatea organelor vorbind uneori cu patos, alteori cu ironie ucigătoare - dar întotdeauna la modul afirmativ, căci respectă întotdeauna hotarul dintre admis și interzis, în schimb, Socrate, adevăratul adversar al oricărui sistem totalitar rigid, poate destabiliza ordinea instituită cu întrebările sale insidioase, preludiu al gândirii libere. Atenus
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
mare buget alocat armatei, unii dintre cei mai eficienți diplomați, cea mai mândră istorie, unele dintre cele mai mari creații artistice și literare și contribuții aduse filosofiei și civilizației mondiale", a mai spus premierul. Surprins de propria-i zvâncire de patos, Cameron a glumit: "Mă gândesc să fac o melodie cu versurile astea".
Rusia, la G20: Marea Britanie, mica insulă pe care n-o ascultă nimeni by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55431_a_56756]
-
modalitățile temperamentale și stilistice de exprimare a personalității în domeniul criticii literare, Gheorghe Grigurcu notează, cu îndreptățire, că „există două moduri temperamental-stilistice de manifestare a personalității în critică. Unul constă în «îndrăzneala» expresă, colorată și polemică, în explozia imaginativă, în patosul infirmării clișeelor, în voluptatea punerii la punct cu adresă personală. E calea cea mai directă a afirmării, corespunzătoare unei energii acute ce se risipește în descărcări electrice. Un alt mod e cel al disciplinei, al cumpătării, al atitudinii care înlătură
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
parchet și Mama a venit să stea cu parchetarii cît sînt eu la școală, încă o dată, de la ea. O istorie secretă, una dintre multele pe care le-au ținut ascunse de mine. Narațiunile coincideau și mi-au fost povestite cu patosul pe care îl au poveștile trăite, nu inventate. - Într-o noapte, povestea Tinu, în timp ce mi-era rău, mi-am amintit ca prin ceață ce mi-a prorocit unul, Păvălucă Petrache, un proroc închis cu mine la Bod, nu pentru altă
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
N-am remarcat existența unui nume de cod sau a unui angajament. Mi-e imposibil să le consider niște turnătorii.” Într-adevăr, în multe dintre prezențele lui în DUI „Tudorache”, Mihai Botez îi aducea elogii lui Tudoran, explicând cu neprefăcut (?) patos Securității logica și chiar legitimitatea disidenței acestuia. Îl apăra, îl justifica, îl prețuia pe Tudoran în fraze pe care o lectură epurată de oricând plauzibilele circumspecții nu le poate socoti decât pline de tandrețe. Pe de altă parte, ar putea
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
aceea, profund interogativă, a unei conștiințe libere. Nu și-a dorit, cum spune într-un loc, aureola de „martir al unei cauze”, dar aceeași Istorie cu majusculă va face din el un martir. Ultimele pagini ale cărții, încărcate de un patos autentic, evoca tocmai acest martiraj, cu texte răvășitoare în sprijin, scrise de Fondane, însă cu o mare demnitate și sobrietate, în preajma arestării și înainte de deportare. Intervențiile unor prieteni precum Lupașcu și Cioran de a-l salva, refuzul de a se
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
poate fi teoretician decît cu prețul autodenunțului. El clasează tocmai după criteriul posibilității de a-și subiectiviza compartimentările. În citatul de mai sus, ca și în Gradul zero al scriiturii care precedă Mitologiile, distincțiile lui Barthes apar încărcate de un patos aparte pentru că domeniul în care ele sunt operate este cel moral. Moral într-un sens antic: ca disciplină de sine, ca etică individuală, și nicidecum în sensul unei morale colective și progresiste. Da, Barthes era marxist atunci, dar felul său
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
O parte din ele. Telefoanele, apoi sms-urile, mail-urile la care eram mereu codașă, prînzurile de taină de pe strada Frumoasă, iubiri, despărțiri, trădări, îmbărbătări, ironii, Proust, Toscana, Leonard Cohen, aventuri, jocurile și discuțiile cu Sandu Boiangiu și Radu Cosașu, cochetăriile, izbucnirile, patosul din diferite argumentații, viața noastră... fotografiile de la Torino, dintr-o superbă și imensă grădină plină de culorile primăverii. Și Mihai Chirilov, și eu îi zîmbim ghiduș lui Leo. Toată ziua umblam pe străzi, vorbeam, ne tachinam, seara mergeam la spectacole
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
debut vocea cea mai reprezentativă a generației ei. Din nefericire, ea nu și-a ținut promisiunea în cărțile următoare.” Foarte severă deschidere. Prea severă. Oricum, prezența în Istoria critică e reparatorie. Fiindcă în panorama lui Radu G. Țeposu, în secțiunea Patosul sarcastic și ironic, Magda Cârneci (de fapt, Magdalena Ghica, așa cum semna pe atunci) figurează abia pe poziția a opta. Iar din antologia realizată de Alexandru Mușina (ca și din recentul studiu al lui Mihail Vakulovski, Portret de grup cu generația
Imagini puternice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5633_a_6958]