845 matches
-
și crescut în Sioux Falls, Dakota de Sud, este un teolog, expert în studiul Schismei dintre Est-Vest și autor al unui număr de cărți de istorie alternativă, pseudoistorie, revizionism istoric, pseudoarheologie, fizica și știință. Farrell este profesor adjunct de teologie patristica și apologetica la "California Graduate School of Theology", o institutie creștină neacreditata de învățământ superior din La Habra, California. În plus, el este organist, cântă la clavecin și este compozitor de muzică clasică. A fost studentul lui Kallistos /Timothy Ware
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
School of Theology", o institutie creștină neacreditata de învățământ superior din La Habra, California. În plus, el este organist, cântă la clavecin și este compozitor de muzică clasică. A fost studentul lui Kallistos /Timothy Ware. Farrell a devenit profesor de patristica la "Seminarul Teologic Ortodox Sfanțul Tihon". El are, de asemenea, un masterat la Universitatea Oral Roberts, o licență în arte la Universitatea John Brown și gradul de doctorat (D. Phil.) la Pembroke College, Universitatea Oxford cu specialitate în Patristica, doctorat
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
de patristica la "Seminarul Teologic Ortodox Sfanțul Tihon". El are, de asemenea, un masterat la Universitatea Oral Roberts, o licență în arte la Universitatea John Brown și gradul de doctorat (D. Phil.) la Pembroke College, Universitatea Oxford cu specialitate în Patristica, doctorat atribuit în 1987. Farrell a scris lucrări de teologie, despre Părinții Bisericii și Marea Schisma dintre Est și Vest, cu consecințele sale culturale ce au apărut astfel în cele două Europe. Farrell a realizat prima traducere în limba engleză
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
Ana Pop Sîrbu ,Exod interior ,editura Brumar , 2012, Îngerul din zid ,editura Brumar ,2011, Morfologia nopții ,editura.David Press Print , 2014, în revista literară Steaua , nr.7-8 , iulie-august ,2014 ,pag.48 13. Petru M Haș ,Poezia de inspirație biblică și patristică ,Ana Pop Sîrbu ,Îngerul din zid ,editura Brumar ,2011, în revista literară Arca din Arad ,nr 1-2-3 ,2011 , pag.166-169 14. Petru M Haș ,Poezie și profunzime ,Ana Pop Sîrbu ,Exod interior ,în revista Arca din Arad , nr 1-2-3 , 2013
Ana Pop Sîrbu () [Corola-website/Science/337641_a_338970]
-
civilizației greco-romane, cele mai grăitoare exemple fiind creațiile literare sau plastice în care corpul femeii și sexualitatea umană, în general, erau prezentate cu deschidere, ca în tradiția clasică, deși Renașterea rămâne și ea, în principal, îngrădită de tradiția biblică și patristică (pentru unii părinți ai bisericii femeia era "un templu clădit peste canalizare."). Renașterea carolingiană, după numele lui Carol cel Mare, a reprezentat trezirea la viață a antichității și, în parte, a culturii bizantine în cultura și arta imperiului franc, în
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
serie în vaste galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice precum "Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol" din Palatul Mogoșoaia, în timp ce subiectele religioase tradiționale sunt îmbogățite de noi teme iconografice, preluate datorită răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din literatura patristică. Nouă este și tendința spre un stil narativ, în pofida caracterului monumental-reprezentativ al picturilor. Aceasta se făcuse pentru prima oară simțită în pictura moldovenească, la Sucevița. Elementele decorative care abundă în ornamentica monumentală se întâlnesc și în mediul picturii. Școala principală
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
Arhimandritul Ciprian Zaharia a reușit să ridice mănăstirea maiestuos. Și-a dedicat întreaga viață acestui loc încărcat de istorie și evlavie ortodoxă. A făcut ca Mănăstirea Bistrița să-și păstreze comoara cea mai de preț a Ortodoxiei, credința statornică, tradiția patristică filocalică și rugăciunea neîntreruptă, dăruindu-ne prin hărnicie și jertfă, valori de patrimoniu, „oglinzi ale împărăției cerurilor”. Mănăstirea Bistrița, așa cum arată ea astăzi, o creație a starețului Arhimandrit Ciprian Zaharia. Lăcaș luminat, unde florile și verdele vieții mai păstrează amintirea
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Mariana Gurza () [Corola-journal/Memoirs/93_a_120]
-
lui sunt cunoscuți sub numele de "visarioniști". Visarion se pretinde, el însuși, purtătorul unor revelații primite direct, în urma unor „arătări”, viziuni. În predici, reproduce astfel de mesaje, prezentând dialoguri între Dumnezeu, Maica Domnului, îngeri, diavoli, sfinți, fără bază biblică și patristică. Abuzează de digresiuni, povești și descrieri imaginare, care fac, însă, deliciul adepților. Nu în ultimul rând, creează o psihoză eminamente sectară prin descrierile îngrozitoare ale sfârșitului lumii, ale chinurilor iadului etc. Are, însă, și meritul de a îndrepta adepții pe
Visarion Iugulescu () [Corola-website/Science/334188_a_335517]
-
în 1302. Apar două mari direcții în ceea ce privește raportul dintre politică și religie. Deși intolerantă față religia greco-romanilor, Biserica Catolică asimilează elemente ale ideologiei antice, cum ar fi filozofia platonică și aristoteliană (prin intermediul bizantinilor și arabilor) și jurisprudența romană. Astfel apar "patristica" și "scolastica", concepții religioase despre lume, care nu posedă un caracter unitar și care se constituie ca două mari perioade în gândirea politică și religioasă medievală. Patristica este prima perioadă a gândirii creștine (secolele I - al VIII-lea) care a
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
filozofia platonică și aristoteliană (prin intermediul bizantinilor și arabilor) și jurisprudența romană. Astfel apar "patristica" și "scolastica", concepții religioase despre lume, care nu posedă un caracter unitar și care se constituie ca două mari perioade în gândirea politică și religioasă medievală. Patristica este prima perioadă a gândirii creștine (secolele I - al VIII-lea) care a avut ca reprezentanți: apostolii, Tertulian, Clement al Alexandriei, Origene, Lactanțius, Augustin de Hipona ș.a. și care au pus bazele literaturii teologo-filozofice. După ce este consacrat de Constantin cel
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cu micul său fiu, pe care îl adoră. Tommy tocmai a suportat o operație la gât, motiv pentru care, temporar, nu poate vorbi. Alexander se plimbă pe malul mării cu Tommy, care udă un copac uscat; tatăl îi povestește pilda patristică în care, ca urmare a ascultării față de stareț, Dumnezeu face să înverzească copacul uscat, udat cu obstinație de către ucenic. Este ziua de naștere a lui Alexander. El primește felicitări și cadouri. Familia se reunește pentru a-1 sărbători. Dar, deodată
Sacrificiul (film) () [Corola-website/Science/316042_a_317371]
-
câteva manuscrise: Analiza cărților originale publicate, dar și a celor două manuscrise duce la constatarea că Antim Ivireanul avea nu numai o frumoasă cultură teologică, ci și una profană întrucât folosea nu doar citate din Biblie, dar și din literatura patristică, respectiv din filosofi antici. În multe din ele făcea o critică vehementă a moravurilor vremii. Didahiile îl așază, fără nicio îndoială, în rândul celor mai de seamă predicatori creștini din toate timpurile. Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din
Antim Ivireanul () [Corola-website/Science/299157_a_300486]
-
mărturii directe asupra vieții sale religioase, datorită lucrărilor sale în domeniul teologiei ("De trinitate", "De fide catholica"), este considerat filozof creștin, unul din primii ""doctori ai Bisericii"". În 1891 a fost beatificat de Papa Leon al XIII-lea. aparține, cronologic, patristicii târzii. Totuși, este primul gânditor preocupat de o problematică specific scolastică, utilizând, în plus, o metodă scolastică de organizare a discursului. Astfel, la Boethius apare pentru prima dată o discuție detaliată a problemei universaliilor, o încercare consecventă de a echilibra
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
platoșă. RELAȚIA DINTRE TAINELE DE INIȚIERE DUPĂ SFÂNTUL CHIRIL AL IERUSALIMULUI Literatură Biblică și cărți de cult: 2. Molitfelnic, publicat cu binecuvântarea Sfântului Sinod și Binecuvântarea Preafericitului Părinte DANIEL- Patriarhul B.O.R., Editura I.B.M.B.O.R., București 2013; Bibliografie patristică (principală): 3. Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea I, în col. „Izvoarele Ortodoxiei nr.6”,trad. de Pr.D. Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 1943; 4. Sf. Chiril al Ierusalimului, Catehezele, partea II, în
Catehezele mistagogice ale lui Chiril al Ierusalimului () [Corola-website/Science/333520_a_334849]
-
Euhemerus a propus o teorie cum că Zeus a fost de fapt un mare rege al Cretei și care prin slava lui postum, cretanii l-au transformat treptat într-o zeitate. Lucrările de Euhemerus nu au supraviețuit, dar scriitori creștini patristici i-au preluat sugestia. Epitetul Zeus Lykaios ("lup-Zeus") este asumat de către Zeus numai în legătură cu festivalul arhaic al Lykaia pe pantele muntelui Lykaion ("Wolf Mountain"), cel mai înalt vârf din Arcadia, Zeus a avut doar o formală conexiune , cu ritualurile și
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
voci ale Ortodoxiei răsăritene, remarcat datorită pledoariilor pentru echilibru și, în același timp, radicalitate în asumarea tradiției Sfinților Părinți. Ioan I. Ică Jr. s-a distins printr-o prolifică activitate editorială. A publicat numeroase studii, traduceri, comentarii, prefețe la autori patristici și contemporani. Este editorul monumentalei colecții de izvoare patristice intitulată "Canonul Ortodoxiei" (vol. I, 2008).
Ioan Ică Jr. () [Corola-website/Science/309935_a_311264]
-
două mănăstiri, una de călugări și alta de maici: « Mănăstirea Sfântul Victor » și « Mănăstirea Sfântul Sotiros » (Mântuitorul). Organizează viața mănăstirească după modelul mănăstirilor din orient cu adaptările necesare locului. Prin aceasta, Ioan Casian este un factor de legătură între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
studiile liceale la Arad (1992-1996), răstimp în care a coordonat redacția revistei "Laboremus". Este licențiat în filosofie (2000) și teologie ortodoxă (2005) la "Universitatea Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Student Erasmus la Universitatea "Ludwig Maximilian" din München (2000-2001). Master of Arts în patristică la "University of Durham" (2002) în Marea Britanie. Research Fellow (2005-2006) & Guest of the Rector, New Europe College (2006-2007). Doctorat în teologie la King's College London (Universitatea din Londra) cu o teză despre "The Nicene Christ and Desert Eschatology" (2008
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
pe care il absolvește ca șef de promoție. Între anii 1976-1980 este student al Institutului Teologic Ortodox de grad universitar din București, pe care-l termină cu teza de licență „Biserică - lăcaș de închinare în tâlcuirea principalilor scriitori bisericești și patristici”, sub îndrumarea Preotului profesor de Teologie Liturgica Ene Braniște. În anii 1975-1976 îndeplinește stagiul militar, apoi, din 1980 devine profesor la catedră I a Seminarului Teologic din Buzău. La 20 decembrie 1980 este tuns în monahism la Mănăstirea Ciolanu, prin
Casian Crăciun () [Corola-website/Science/308634_a_309963]
-
al Bisericii Ortodoxe Române este părintele Arsenie Boca. Acesta a fost și pictor de icoane, dar și un vestit duhovnic. Scrierile sale constituie astăzi una din lecturile fundamentale ale multor trăitori ortodocși. Părintele Ilie Cleopa a izbutit să aducă teologia patristică în limba română a secolului XX fără schimbare și fără pierdere. Părintele Nicolae Steinhardt, evreu convertit la ortodoxie în închisorile comuniste, este un alt reprezentant de frunte al teologiei românești a secolului XX. Un teolog și poet creștin de excepție
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
Patristica se referă la contribuțiile literare ale Sfinților Părinți. Sub titlul de Părinți apostolici intră scriitorii creștini din a doua jumătate a sec. I și prima jumătate a sec. II, care au fost ucenici ai Sfinților Apostoli ori i-au cunoscut
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
ucenici ai Sfinților Apostoli ori i-au cunoscut pe aceștia. Astfel, Barnaba, Clement Romanul, Ignatie Teoforul (episcop al Antiohiei), Policarp al Smirnei, Herma, Papias sunt doar cei cunoscuți, existând și o serie de anonimi, precum autorul Epistolei către Diognet. Literatura patristică din această perioadă este strâns legată de scrierile Vechiului și Noului Testament, având atât caracter catehetic (pentru creștini), cât și misionar (pentru necreștini). Pentru denumirea cuvântărilor religioase se foloseau termeni precum: predici misionare, didactice populare, exegeze și predici tematice. Creștinismul
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
părinților bisericii, care au convenit religiei creștine. Oricum ar fi fost, filosofia era pusă în slujba credinței pentru ca aceasta din urmă să devină comprehensibilă, să încapă în explicații care nu resping rațiunea și argumentarea, în esență, limbajul și instrumentele filosofiei. Patristica a trecut prin trei etape: 1) etapa apărării creștinismului împotriva gnosticilor și a adversarilor păgâni. Această etapă acoperă secolul al II-lea al erei noastre; 2) etapa în care se constituie doctrina credinței creștine; această etapă este cuprinsă între 200
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
tradiția obișnuințelor și sensibilității comune, văzând în încercările filosofiei tentative de denaturare a religiei creștine. Crede în realitatea corporală a lui Isus, în învierea sa, în nemurirea sufletului, în crearea lumii de către Dumnezeu prin cuvânt etc. În secolele III-IV filosofia patristică a fost reprezentată de Clement Alexandrinul, Origene (din Alexandria), elevii săi Dionisos din Alexandria, Grigorie Traumaturgul și Eusebio din Cesarea, (aceștia, adepți ai lui Origene), Metodiu, Arie (întemeietorul arianismului), Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa etc. Să
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
era concepută ca una universală, omul suferind, în contextul ei, o transformare radicală. Resurecția trebuia să fie totală. Un vis al mai multor apologiști și o speranță care ia, unori, forme crispate. Este neîndoios că figura cea mai impunătoare a patristicii, cu toate încercările celorlalți apologiști, a fost Aureliu Augustin, cel care face marea trecere de la meditația cu iz obiectiv la o adâncă și dureroasă interiorizare a reflecției creștine. Aureliu Augustin - sf. Augustin, cum îi spun catolicii - s-a născut la
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]