513 matches
-
pielea capului să le fie smulsă, unghiile de asemenea smulse una câte una. Va porunci să li se toarne în nas oțet și var” (3, 43‑44). Ultimii opozanți vor fi cei șaizeci de drepți care „se vor înarma cu pavăza lui Dumnezeu și se vor grăbi spre Ierusalim” (3, 51). Asemenea înaintașilor lor, aceștia vor fi legați, urcați pe altare și arși de vii (3, 53). Acest din urmă sacrificiu al sfinților nu va fi zadarnic: adepții falsului mesia se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în banduliera ironiei, l-a ferit de orice contaminare și nu l-a obligat să-și schimbe maniera, de vreme ce a sa era de fiecare dată adaptabilă la cerințele momentului. Ironia, o artă greu de exersat, este folosită drept „scut și pavăză”. Prin cunoașterea de sine și mai ales acceptându-se, P. a scris poate cel mai clar poem al autodefinirii, Poetul ironic, din volumul Jurnal de noapte (1980), ce nu are nimic comun cu „timpul ideologic” în care a apărut: „Poetul
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
și mai ales durabilă. Ideea cruciadei antiotomane prinde astfel substanță, în primul rând prin alegerea făcută de cărturarul român citind Panegiricul... lui Eftimie al Târnovei. N.B. oprește pentru „îndreptarul” său pasajele ce istoriseau victorii câștigate de Constantin cel Mare sub pavăza semnului sfânt. Căci, printr-un anacronism produs probabil de Eftimie al Târnovei, împăratul luptă adesea contra turcilor. Gândul protejării patriei, a valorilor amenințate de cotropitorii desemnați de zugravii din Moldova drept principali candidați la flăcările iadului contribuie decisiv la definirea
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
împotrivă în ziua cea rea și, toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcându-vă cu platoșa dreptății și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni și de cereri, și întru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
El îți sculptează cu aceeași sfîntă răbdare și cu același colț de rechin - căci ce altceva e sărmanul său briceag? - o statuetă de os, poate nu chiar atît de bine meșteșugită, dar cu un desen la fel de complicat ca acela de pe pavăza grecului sălbatic, cunoscut sub numele de Achile, la fel de sugestiv și de pătruns de spirit barbar ca stampele bătrînului sălbatic german care-a fost Albrecht Dürer. Balene de lemn sau profiluri de balene cioplite din nobilul lemn războinic din Mările Sudului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
că speranța moare cu fiecare caz rezolvat lasă amprente de neșters asupra personalității sale. Duritatea și sarcasmul, indiferența jucată și răceala ostentativă nu ascund eșecul în progresie care este viața detectivului. Singurătatea lui Marlowe e un aliat - poate singurul -, o pavăză contra universului decăzut și ostil în care e obligat să-și ducă existența. Deși mare parte a timpului și-l petrece în mașină, deplasându-se dintr-o zonă în alta a Los Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în cazuri extreme, să devină un mare avantaj. Șah îl trăia, neîndoielnic, astfel. Vidul acela, care îl separa de moarte, îl elibera. Nu trebuia să mai țină seama de moarte, nici să domine frica, nici să prevadă tot soiul de paveze sau de ieșiri de siguranță. Îi întâlnea pe cei care aduceau din Rusia valijoarele burdușite cu secrete de vânzare, făcea pe intermediarul unui grup de armament american, negocia, cerea timp pentru o expertiză. Cei ce vindeau, știa bine acest lucru
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Cine i-a făcut pe turci atât de puternici - întreabă Soranzo (avea misiunea de bail la Constantinopol) în discursul său în fața Consiliului celor Zece - și unde ar fi găsit ei meșteșugari așa de pricepuți în fabricarea tunurilor, arcelor, ghiulelelor, săbiilor, pavezelor și scuturilor mici, care le permite să se măsoare cu alte popoare, dacă nu printre evreii pe care îi alungaseră Regii Spaniei!”. Numai că în Ungaria lui Ludovic I nu s-a înțeles rolul imens pe care îl are o
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie moartea. Germanul încuviințează. Mai parcurg în tăcere o bucată de drum, când Pusio întreabă: — Unde mergem de fapt? — La vestiarul gladiatorilor. Trebuie să-i pregătesc... Intră pe un culoar, urmat de Pusio. Călărețul observă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umple și să disciplineze timpul liber al unei populații inactive. Dă drumul unui hohot gros de râs. — Și, ascultă-mă pe mine, au timp căcălău. Își zice din nou că ar trebui să fie mai precaut și să-și pună pavăză gurii, dar odată pornit nu se mai poate abține: — Augustus născocește mereu distracții noi ca să-i țină cu sufletul la gură. Chiar și în anii când vistieria mai secătuiește, preferă să facă economii în altă parte, dar tot îi oferă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e apărată de mâneca din metal, iar umărul, de galerus. Pășește mai departe, de data aceasta printre chicoteli înăbușite. Se simte flatat, dar n-o arată. — Iar tu, ce ai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce-i cade în mână: care un scut lung și arcuit, care o sabie dreaptă, care una încovoiată. După ce-i observă însă cu atenție, își dă seama că scutul face întotdeauna pereche cu spada, iar tracii se apără numai cu paveze mici, rotunde sau pătrate, și mânuiesc doar săbii cu lama scurtă, toate curbate, uneori chiar de la mijloc. Cei cu plasă de pescuit posedă drept unice arme un trident și un pumnal. Dacă au cască pe cap, atunci nu poartă apărătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cunună de lauri să-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare, Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înșirat de o parte și de alta a trăsuricii imperiale cu două roți, incrustată în relief cu plăci de argint, aur și fildeș. Al șaptelea este sus pe capră. De jur împrejur, un gard viu de pretorieni s-a pus pavăză în calea mulțimii. — Noi cu ce mergem? se înviorează Paullus Maximus, privind neliniștit în jur. Acum, că a pierdut partida, pare chiar nerăbdător să ajungă mai repede acasă. Îi adresează soției un zâmbet firav: — Am venit cu un scaun purtat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împotriva oastei lui Faraon Neco, împăratul Egiptului, care era lîngă rîul Eufratului la Carchemiș, și care a fost bătută de Nebucadnețar, împăratul Babilonului, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: 3. "Pregătiți scutul și pavăza, mergeți la luptă, 4. înhămați caii, și încălecați, călăriți, arătați-vă cu coifurile voastre, lustruiți-vă sulițele, îmbrăcați-vă cu platoșa!... 5. Ce văd? Li-i frică, dau înapoi, vitejii lor sunt bătuți: fug fără să se mai uite înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
orz și de grâu, bineînțeles, carne n-au mai văzut de cel puțin zece zile. Așteaptă ajutoarele în fiecare zi și ele nu mai vin; iar ei se întreabă, cred, de fiecare dată de ce trebuie să rămânem aici să fim pavăză vizigoților și Aquitaniei. Ultimele sale cuvinte îl speriară pe Sebastianus, fiindcă păreau să îndreptățească temerile pe care i le dezvăluise Anianus cu privire la încrederea pe care puteau s-o aibă în alani și în căpetenia lor. Pesemne că Sangiban intuia câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de șase coți și o palmă. 5. Pe cap avea un coif de aramă, și purta niște zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. 6. Avea niște tureci de aramă peste fluierele picioarelor, și o pavăză de aramă între umeri. 7. Coada suliței lui era ca un sul de țesut, și fierul suliței cîntărea șase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. 8. Filisteanul s-a oprit; și, vorbind oștilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Și, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44. a adăugat: "Vino la mine, și-ți voi da carnea ta păsărilor cerului și fiarelor cîmpului." 45. David a zis Filisteanului: "Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărît-o. 46. Astăzi Domnul te va da în mîinile mele, te voi doborî, și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stîrvurile taberei Filistenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
de cositor al sticlelor de oglindă. Din sus, de pe valea largă a râului, venea un vânt perfid, abia simțit, dar tăios. Adela era în pardesiul ei de soie écrue peste bluza de vară și, împotriva oricărei intemperii, nu avea altă pavăză decât un șal subțire, împletit. I-am propus pardesiul meu, dar l-a refuzat cu indignare. Din cauza asta nu l-am pus nici eu. Dar hainele mele sunt serioase, ca toate hainele bărbătești. I-am propus pardesiul din două în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea, fără să știe, pentru trezirea generațiilor. Mai târziu, o dulce melancolie - sub o pavăză înșelătoare, spontan glumeață, îi va susține tinerețea și viața, încercată în halatele oamenilor de spital, lângă suferințele atâtor bolnavi, și-și va aduce aminte ca-n vis de tinichelele și trâmbițelele copilăriei. În anul acela casa era dominată de aureolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prim-ministru britanic, W. Churchill, când afirma că: O.N.U. nu a fost creată pentru a ne duce în rai, ci pentru a ne feri de iad. Cred, însă, că țările mici și mijlocii au nevoie, în continuare, de pavăza unor principii de drept internațional, care să le permită să decidă în treburile lor specifice, să-și apere propriile interese, în contextul globalizării europene și mondiale. De aceea, și cedarea unor prerogative de suveranitate națională trebuie să rămână tot un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
captivilor. De aceea nu voia să plece mai înainte de a fi cules roadele costisitoarelor lui demersuri. Trista-i pățanie făcuse din el un alt om. Insensibil la dezaprobarea generală, ca și la lacrimile Salmei, el afla în nenorocirea lui o pavăză împotriva nenorocirilor înconjurătoare. Hamza bărbierul, vecinul nostru, avea alte motive de a rămâne. Avea pământuri, cumpărate lot după lot în cei douăzeci de ani cât se îndeletnicise cu delicate și bănoase circumcizii, astfel că-și făgăduia să nu pribegească înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de dulce într-un apartament dublu pe Bank Street, cu un coș nou, o stăpână scumpă și iubitoare, cu toată mâncarea pe care o mistui și o zgardă nouă și frumoasă care să spună lumii că acum banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e o frumusețe, am spus. A fost încântată. Mi-a mângâiat mâna, după care s-a dus sus să se schimbe, cu câinele țopăind în urma ei. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
legile dumnezeiești, sub ploile oricăror lovituri. Noi, legionarii nu mai avem de ales. Pe pământ sau ape, moartea e tot moarte. Zbirii vor rămâne iarăși umiliți în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Mihail, stolnicul Bârsu, Dajbog, pârcălabul Cetății Neamțului și ceilalți boieri și căpitani. - Oasele mele sunt prea bătrâne ca să mai poată purta povara luptei, spuse Litovoi, dar credința mea și a tuturor celor care se află În jurul măriei tale e ultima pavăză În calea năvalei. Și, odată cu moartea, nu vom ceda! Iar dacă această flacără se află și În sufletele răzeșilor, țăranilor și oștenilor Moldovei, atunci măria ta să știe atâta lucru: țara asta nu va fi pusă În genunchi. Niciodată. Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]