349 matches
-
În timp ce solii se îndreptau către ieșire, lumea așezată de jur împrejurul lor le aruncă vreo câteva buchete de flori. Velasco le tălmăcea urările oamenilor. Fie ca Japonia voastră să devină o țară a lui Dumnezeu! Din ziua când au primit botezul, străzile pavate ale Madridului au fost spălate în fiecare zi de o ploaie măruntă și deasă. Velasco i-a luat cu el pe cei trei soli și împreună au trecut pe la feluriți oameni cu greutate și nobili. În trăsură Velasco le tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
reușesc să le precizez. Și acum, gata. La revedere, pe mâine. Poarta se redeschise automat cu un clinchet. Gosseyn ieși în coridor, ezită un moment, apoi își făcu drum prin mulțimea grăbită luând-o spre nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de Mașină se înălțau alte clădiri. Erau dispuse geometric de-a lungul bulevardului, la capătul căruia se afla amplasat palatul Mașinii înconjurat de câmpuri de flori și masive de boscheți. Palatul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și cu cămășile lor colorate. Mai repede, treaba terminată și înapoi acasă. Decembrie. Furtunile de toamnă au făcut loc primei lapovițe. Cînd mă întorceam acasă de la birou, apa abia dacă se vedea, ca un negru tărîm al nimănui în orașul pavat. Iarna s-a instalat devreme în anul acela. La începutul lunii, temperaturile au scăzut pînă aproape de zero. Ca la un semn, negustorii au scos decorațiile de sezon din cutii, mai devreme decît de obicei. La colțurile de stradă au apărut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
De precizat că roca e natural colorată, ceea ce-i conferă o frumusețe și o valoare sporite. Știința și arta șiau dat cu generozitate mâna, nuanțele discrete, proporțiile echilibrate, întreaga geometrie asigurând ansamblului armonie și inedit. Unicitate. Biserica, castelul, casele, străzile pavate - toate la un loc întruchipează un întreg ingenios structurat, în care omul timpului modern își află tihna și liniștea binefăcătoare. Aici, spiritul se revigorează, toate cele ale lumii cotidiene căpătând alte dimensiuni și alte înțelesuri. Mai calde, mai umane. Peste
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92331]
-
curte interioară cu capace de fontă la gurile de canal, ocoli mai multe latrine, din acelea de scânduri, date cu var, și printr-o portiță de fier forjat, cu un rest de sticlă spartă, răzbi pe un fragment de străduță pavată, recunoscând, concomitent, în minte, binefacerile lesnicioaselor drumuri burgheze, ieșite, tot mai frecvent, din contemporaneitate. Tot numai în minte, îl înjură pe Babița-Pelicanul, care-i sărise în cale, umezindu-și buzele cu limba și recuperându-și mereu falca, supraponderală chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu intră În magherniță, răsuflând ușurat. Cimitirul Străulești, se află la marginea orașului, și este un cimitir relativ nou, fără monumente funerare fastuoase, alei pavate, mărginite de pomi și de flori, sau bănci curate pe care să te așezi pentru a te reculege. O pădure de cruci, din lemn, unele Într-o paragină mută și mustrătoare, Îți atrage atenția, imediat ce intri În el . Ca să aprinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar fi uitat ceva, urcă din nou la bord și se ascunse până noaptea. Când umbrele se lungiră peste câmpuri, se materializă îndărătul coloanei și se duse liniștit până la ușa cea mai apropiată. După puțin timp, mergea pe un trotuar pavat și contempla o stradă lucind în milioane de lumini. Avea sentimentul că era la începutul și nu la sfârșitul aventurii sale acest Gosseyn care știa prea puțin despre el însuși. Fosa era păzită de o divizie de venusieni A, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu greu se ținea după el, îndeplinind cât de bine putea ordinul de a nu-l lăsa singur, poți să mergi prin pădurile acelea zile întregi și n-o să întâlnești nici un oraș. N-o să vezi foruri, nici terme, nici străzi pavate, numai câteva sate în pădure. Ei se tem de noi pentru că știm să construim o fortăreață ca asta. Băiatul îl întrebă cât erau de întinse pământurile de dincolo de fluviu, iar decurionul care, având sub comanda sa doar zece oameni, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atât de îndepărtate, încât puțini reușeau să și le imagineze. Pe acea hartă însă Agrippa desenase imperiul asemenea trupului unui uriaș întins, răsuflând, viu, cu sute de vene puternice de la un capăt la celălalt: cincizeci de mii de străzi romane pavate. La fiecare cinci mile, un post intermediar, o mutatio pentru schimbarea cailor, aprovizionarea cu alimente și băutură; la fiecare popas - parcursul mediu al unei legiuni, pe jos, în funcție de dificultatea traseului, era de cincisprezece-douăzeci de mile - era un post, o mansio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alerge disperat de-a lungul malului, cu picioarele poticnindu-se În apa joasă și ridicând stropi de noroi. Alergă până la extenuare, auzind În urmă Înjurăturile și zăngănitul metalic al armurilor. Parcă o gloată de cazangii se rostogolea pe povârnișul prost pavat. Nu se opri nici să se uite În spate, arzând toată energia care Îi rămânea. Începea să simtă cum i se taie răsuflarea, În timp ce un junghi ascuțit Îi prinsese stomacul. Poate că urmăritorii erau mai tineri decât el, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare. Lui Grimmi i se dădu drumul de sus, de deasupra scenei, În acordurile pianului din culise, ale cărui sunete Îi ilustrau perfect mișcările. Când acesta atinse milimetric podeaua
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scânceli de plăcere la pântecul mamei lor și o duioșie fără margini Îi cuprinse ființa, Învăluindu-l. Apoi distinse dintr-o dată strigăte și voci suprapuse, țipete și fluierături. Mica Piață, care se deschidea nu departe de el, cu alei rotative, pavate, și cu un monument ecvestru În mijloc, era acum asaltată de un grup gălăgios de indivizi, care se Înghionteau unii pe alții, Îngrămădindu-se În jurul statuii. Se pare că unii intenționau să cațere pe cineva, un soi de lider, pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sunt noi, e proprietarul unui lanț de magazine de articole sportive care acoperă toată partea de nord a țării, dar face tot ce poate, ca orice englez, să dea banilor o patină. Ca și cum ai crește mușchi pe o alee proaspăt pavată. Băieții au fost primii din familia Shattock care au studiat la o universitate particulară, dar au studiat la cea mai bună. Pun nuci În bolurile minuscule de cristal ale familiei și mă gândesc cât de recunoscătoare sunt să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe mireasă, făcîndu-i curaj. Nașa își ținea pălăria neagră, cu calotă, să nu i-o sufle vântul. Stere ofta și își freca nerăbdător bărbia, privind pe furiș chipul femeii. Lina nu spuse nimic până la fotograf. Atelierul era aproape. Străbătură piața pavată a poștei și se opriră în fața unei clădiri cu două caturi, cenușie, cu ferestre multe și late. Coborâră. În fața galantarului se opriră. În geamuri, văzură fotografiile. Pe bucăți mici de carton subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
orașului se ridicau alte curți, mai arătoase. Altfel de lume. Proprietari se aflau numai d-ei pricopsiți, cu bani mulți. Umblau cu mașini și aveau droaie de servitori. Între gardurile acelea de gresie, acoperite cu trandafiri urcători, se deschideau străzi pavate, cu tei pe margini. Casele rare, temeinice și mândre, aveau caturi și balcoane. Zidurile spoite cu var, în culori dulci, străluceau în soare și pomii din curțile umbroase erau tunși cu îngrijire. Pe aleile acoperite cu pietriș, alergau dini mari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frumusețe considerat demodat într-o epocă în care suntem încurajați să mergem la sala de gimnastică și să lucrăm pentru tonifierea mușchilor - fapt care o făcea și mai atrăgătoare. Matthew coborî tropăind pe scări și o luă rapid către porțiunea pavată, cu MM pe urmele lui. Probabil că cineva îl chemase; la urma urmelor, el era gazda. — Ce s-a întâmplat? zise el, pe un ton îngrijorat. I s-a făcut rău lui Violet? — A atacat-o cineva, țipă Sophie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Hugo, căzând în genunchi, în fața ei. — Nu știu. Adică eu am zis că ies în grădină și presupun că se poate să mă fi auzit cineva - să fi ieșit și să mă fi așteptat... Cineva aprinse luminile din zona pavată. Locul fu inundat imediat și pe neașteptate de lumină. Matthew închise ușa glisantă de sticlă, pe care se ajungea la subsol; Helen, care stătea cu spatele la ea, sări și apoi se dădu într-o parte. Matthew avea în mână un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capului ei. Acum era înconjurată din toate părțile de clădiri, aranjate ca într-un campus universitar. Unele erau tradiționale, construite din cărămidă, altele moderne, din oțel și sticlă. Pe măsură ce avatarul înainta, cu brațele legănându-se metronomic, Maggie observă suprafața pământului, pavată exact cum ar trebui să fie o alee de campus. În fața ei era o rampă cu niște cuvinte înscrise pe ea, care deveneau lizibile doar dacă te apropiai. Bine ați venit la facultatea de Studii asupra Orientului Mijlociu. O luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
oglinda retrovizoare, apoi intră brusc în spațiul liber și țipă: —Acum! Și să te ții jos! Maggie apucă mânerul portierei, îl împinse și sări ghemuită din mașină, poticnindu-se pe drumul în mișcare, alergând aproape pe vine până la marginea suprafeței pavate. Acum, într-una din puținele secunde pe care le avea la dispoziție ca să ia o decizie, trebui să se hotărască dacă avea cu adevărat încredere în Uri. Instinctul, în această lumină slabă a zorilor, îi spunea că urmează o râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
face asta găsind tăblița. Simțea că se apropia. Ultimul testament al lui Avraam nu putea fi foarte departe. Capitolul 52 Ierusalim, vineri, 7.50 a.m. Mașina intră prin Poarta Jaffa, oprindu-se aproape imediat într-o mică piață, un spațiu pavat, mărginit de un magazin de suvenire în care se vindeau obișnuitele kitsch-uri și două cămine pentru elevi dărăpănate. Trebuia să meargă pe jos de acolo. Maggie îi mulțumi șoferului, îi făcu semn să plece și se uită atent în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să se dezintegreze, dar chiar când luam în calcul măsuri mai drastice pentru a obține bani, aceștia mi-au picat - la propriu- în poală. Stătusem în picioare toată dimineața și, începând să obosesc, mă așezasem pe jos la marginea zonei pavate a catedralei Westminster, chiar în față la McDonald’s. Știam că nu va dura mult până să fiu alungat- cele două zile de dinainte mă învățaseră rapid câteva aspecte rudimentare ale traiului în Londra-, dar mi-am rezemat capul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la garajul vărului lui de-al treilea de la Pera, ele trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul fusese redus și puteai să rătăcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
speranța puternică și nelămurită? Oare nu s-au plimbat și ei Încet, ca și noi, cînd erau tineri, În ceasurile Întunecate ale nopții, privind cum lămpile de gaz licăresc și pîlpîie la colțuri, aruncînd o lumină lividă la Întretăierea străzilor pavate, străjuite de case de piatră? Oare n-au auzit tropotul unui cal, huruitul roților unei trăsuri pe aceste pietre goale? Și n-au așteptat, tremurînd În Întuneric, pînă ce calul și trăsura au trecut, au dispărut, iar tropotul potcoavelor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceas. În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își scosese din pantaloni membrul viril care-i apăruse dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]