665 matches
-
anul 1000 și distruge complet până în 1018 Țaratul Bulgar, organizând în Dobrogea ""Strategia Dorostolon"" și apoi ""Thema Paristrion / Paradunavon"". Stăpânit de bizantini întreg secolul al XI-lea, țărmul sudic al Dobrogei va fi cunoscut și el, ca întreaga regiune, invaziile pecenegilor, uzilor și cumanilor; în aceeași perioadă sunt menționați în zonă și lideri locali, precum "Tatrys"/"Tatos", "Sestlav" și "Satza" (probabil pecenegi) sau "Pudilă" (vlah). Începând cu secolul XII, dominația cumanilor s-a accentuat, iar după înfrângerea acestora din anii 1122-1123
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
hadnagy "locotenent" sau szálláskapitány, „căpitan de așezare”; vezi și "hotnog" pe românește ). Dintre cele mai cunoscute „neamuri” secuiești: Halom, Örlec, Jenő, Meggyes, Adorján și Abraham Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței nou extinse. Inițial au fost colonizați în Panonia apoi în apropiere de Oradea și în final în Ținutul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
a secuilor pare să fie un document al regelui Béla al II-lea (1108/1110-1141), databil în jurul anului 1131, care pomenește o slugă însărcintă cu transportul sării, cu numele de "Scichul". Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgrafului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" (Secuieni) din Bihor. În Transilvania
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
markgrafului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" (Secuieni) din Bihor. În Transilvania, secuii au fost menționați prima dată într-un document din 1210. O oaste formată din sași, români, secui și pecenegi, condusă de comitele Ioachim de Türje al Sibiului, a fost trimisă în anii 1210-1213 de regele Andrei al II-lea în sprijinul aliatului său, țarul asenid Borilă al Bulgariei. Oastea transilvăneană s-a deplasat de la Sibiu, pe Valea Oltului, la
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
1200) în pasajele despre Menumorut. Alte două popoare turcice înrudite au fost în decursul evului mediu în Transilvania conlocuitori ai secuilor, lăsând numeroase urme toponimice păstrate până în prezent: uzii ("uz" este o variantă a denumirii ramurii turcice oğuze (oghuze)) și pecenegii. Astfel, există Valea Uzului, respectiv așezarea Uzon (Ozun) și Uzonkafürdő (Ozunca-Băi) din județul Covasna. ("Ozun" înseamnă pe turcește "lung", comparabil cu cuvântul maghiar "hosszú".) În zona Mureș există sate cu numele de Búzásbesenyő (Valea Izvoarelor) care înseamnă "peceneg" (pe turcește
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
pamant („ Valurile lui Traian”), bănuite de a fi romane care se adăugau sistemului defensiv. În îndelungata, întunecata și puțin cunoscuta perioadă de după secolul III, peste teritoriul Podgoriei și de-a lungul Mureșului trec numeroase popoare migratoare: sarmați, gepizi, goți, avari, pecenegi și cumani. Cu toate acestea, până în zorii Evului Mediu, zona este locuită în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat mereu din cauza revărsărilor Mureșului
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
ceilalți șase lideri ai grupurilor tribale maghiare (Ond, Kond, Elõd, Huba, Tas și Töhötöm) și a tăbărât pe teritoriul imperiului Kazar, călăuzind triburile spre Occident, găsind un nou spațiu de popas în regiunea Etelköz, de unde au reușit să respingă atacurile pecenegilor. Contrar obiceiurilor tribale, a reușit să transmită puterea fiului său, Árpád. Cât privește cauza morții sale sunt două ipoteze: 1) a fost asasinat și 2) posibil să fie vorba și de un sacrificiu uman (pe care el l-a acceptat
Álmos () [Corola-website/Science/306896_a_308225]
-
Republicii Moldova. Regiunea este situată la nord de Marea Neagră între Nistru și Nipru. La vest este mărginită de Bugeac și Basarabia, la nord de Podolia și Zaporojia, și la est de Taurida. În Evul Mediu, ul a fost populat de Ulici, Pecenegi, și mai târziu de Cumani. În urma invaziilor mongole din secolul al XIII-lea a ajuns sub controlul Hoardei de Aur. În secolul al XV-lea este inclus în componența Marelui Ducat al Lituaniei (atunci fiind cunoscut sub numele de "Dykra
Edisan () [Corola-website/Science/330822_a_332151]
-
întrebuințate puține arhaisme. Critica literară a evidențiat prezentarea spațiului românesc ca un teritoriu guvernat de legi străvechi și populat cu oameni apropiați de natură. Astfel, George Călinescu scria că „"Nopțile de Sânziene" evocă o Sciție mai apropiată, constituită de urmașii pecenegilor. Aceștia călăresc pe cai nepotcoviți, fac focul cu amnare și iubesc pădurea. Un francez venit să exploateze lemnul se vede boicotat de către toată lumea”. Teritoriul primitiv descris în roman poate fi asociat mai degrabă cu Sciția decât cu Geția, după cum afirma
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană și peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul poate să păstreze ceața preistorică. Țiganii, fie și pecenegi, având sufletul cetelor migratoare, eroul ideal al cărții rămâne un soi de Uvar, care în loc să se înfunde în candoarea arctică, se ascunde în codri.” Spațiul evocat este supus influenței unui miraculos „fastuos” și „poetic”, diferit de miraculosul de tip sacru
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Ionice, alt stat, Despotatul Epirului, care mai târziu a trecut prin mai multe ocupații (sârbă, bizantină, latină și în sfârșit otomană). Scriitoarei Ana Comnena, fiica împăratului Alexie I, i se atribuie cunoscuta operă "Alexiada", care conține informații despre războiul cu pecenegii și cumanii, dar și despre istoria Dobrogei, aici fiind pomeniți conducătorii Tatos, Sacea și Sestlav. Împărații din această dinastie au fost: Descendenți ai Comnenilor mai există și astăzi în diferite țări din [[Europa]]. [[Categorie:Împărați bizantini|1]] [[Categorie:|*]] [[Categorie:Imperiul
Dinastia Comnenilor () [Corola-website/Science/306994_a_308323]
-
și nord cu ținuturile în care se află Rûs-ii, iar la sud cu neamul creștin V.n.nd.r., oameni slabi și sârmani, lipsiți de averi. Mirvât sunt vecini cu munții V.n.nd.r. și se întind de la aceștia până la țară pecenegilor și Marea Neagră. Geograful persan scrie despre Madjgharî că „țara lor este aproape de Marea Rûm, spre care curg două mari râuri, iar Madjgharî trăiesc între aceste două râuri, iar când vine iarnă cei care se depărtează se întorc spre acest râu
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
Subtilitatea spiritului grecesc a multiplicat contradicțiile religioase. Confuziile dintre puterea politică a împăraților și implicarea lor religioasă au compromis de multe ori interesele statului și ale Bisericii. Totuși imperiul a rezistat amenințărilor barbare de la nord ( Huni, Avari, Slavi, Bulgari, Ruși, Pecenegi) și invaziilor de la răsărit și sud (Perși, Arabi și Turci). Prin vigoarea sa militară Imperiul Bizantin a salvat Europa de multe ori. Pe de altă parte, el a fost leagănul celei mai strălucitoare civilizații a evului mediu, a cărei influență
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
secolul al VI-lea sosesc slavii. De la ei a rămas numele actual al comunei și rîului pe care este așezată, care în slava veche însemna "frumos". Sosirea ungurilor s-a produs prin secolul al X-lea, aceștia fiind urmați de pecenegi și de cumani, care vin dinspre est. Odată cu secolul al IX-lea documentele arheologice se înmulțesc. Conform cronicii Gesta Hungarorum între anii 896-900, teritoriul cuprins între Mureș și Someș, până la Poarta Meseșană aparținea voievodului Menumorut. După pătrunderea ungurilor, în actele
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
în Țara Făgărașului. Începând cu secolul al X-lea, poate fi datată și apariția unor noi populații migratoare. Toponime de genul Iași, Avrig, Arpaș, Porumbac sau Beșimbac (azi rebotezat în „Olteț”) relevă prezența dar și sedentarizarea unor grupuri de alani, pecenegi și cumani pe teritoriul Țării Făgărașului. Avansarea spre Carpații Meridionali, granița naturală a Transilvaniei, și stabilirea temporară, timp de câteva decenii, a hotarelor Regatului Ungariei pe malul nordic al Oltului se produce în prima jumătate a secolului al XII-lea
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Confirmând comunității oaspeților germani așezați între Baraolt și Orăștie (a Waras usque în Boralt) o serie de drepturi și privilegii mai vechi, diploma din anul 1224 (Andreanum) confirmă acum coloniștilor și dreptul de a folosi în comun, cu românii și pecenegii, apele și pădurea românilor și pecenegilor (silva Blacorum et Bissenorum), care acoperea teritoriul Țării Făgărașului. În anul 1235... <br>
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Baraolt și Orăștie (a Waras usque în Boralt) o serie de drepturi și privilegii mai vechi, diploma din anul 1224 (Andreanum) confirmă acum coloniștilor și dreptul de a folosi în comun, cu românii și pecenegii, apele și pădurea românilor și pecenegilor (silva Blacorum et Bissenorum), care acoperea teritoriul Țării Făgărașului. În anul 1235... <br>
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
adjective. Exemple: "ács" „dulgher”, "alma" „măr”, "bársony" „catifea”, "bér" „plată”, "bika" „taur”, "boka" „călcâi”, "borz" „bursuc”, "gyász" „doliu”, "kapu" „poartă”, "sárga" „galben”, "torma" „hrean” etc. Împrumuturile turcice au continuat după așezarea în bazinul Carpaților, prin venirea în statul ungar a pecenegilor și a cumanilor. Cuvinte din limbile lor sunt, de exemplu, "balta" „baltag, topor” și "kalauz" „călăuză”. În secolul al XVI-lea începe contactul cu turcii otomani, care culminează cu dominația Imperiului Otoman asupra Ungariei (secolele XVI-XVII). Astăzi mai există în
Lexicul limbii maghiare () [Corola-website/Science/316294_a_317623]
-
Cetatea Crucii. A colonizat un număr însemnat de țărani și meșteșugari preponderent germani, care le asigurau hrana și produsele meșteșugărești necesare. Aceștia au fost denumiți în timp sași și s-au așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer. Între timp, Ordinul Cavalerilor Teutoni a participat între 1217 ș1 1221 și la Cruciada a V-a din Egipt . După ce au câștigat câteva
Ordinul Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/303602_a_304931]
-
Solomon, înfrânt, s-a retras pe lângă curtea lui Henric al IV-lea și a cerut ajutor de el. Henric a venit cu armata lui în Ungaria, dar nu a avut succes și a pârâsit pe Solomon. El a fugit la pecenegi și a cerut ajutorul regelui peceneg. Pecenegii au atacat Ungaria, dar regele Vladislav I. a apărat țara. Solomon a rămas cu pecenegii și a participat într-o campanie împotriva Imperiului Bizantin, în 1087, unde după o bătălie pierdută, a dispărut
Solomon al Ungariei () [Corola-website/Science/306897_a_308226]
-
lui Henric al IV-lea și a cerut ajutor de el. Henric a venit cu armata lui în Ungaria, dar nu a avut succes și a pârâsit pe Solomon. El a fugit la pecenegi și a cerut ajutorul regelui peceneg. Pecenegii au atacat Ungaria, dar regele Vladislav I. a apărat țara. Solomon a rămas cu pecenegii și a participat într-o campanie împotriva Imperiului Bizantin, în 1087, unde după o bătălie pierdută, a dispărut. O legendă spune, că a fugit pe
Solomon al Ungariei () [Corola-website/Science/306897_a_308226]
-
armata lui în Ungaria, dar nu a avut succes și a pârâsit pe Solomon. El a fugit la pecenegi și a cerut ajutorul regelui peceneg. Pecenegii au atacat Ungaria, dar regele Vladislav I. a apărat țara. Solomon a rămas cu pecenegii și a participat într-o campanie împotriva Imperiului Bizantin, în 1087, unde după o bătălie pierdută, a dispărut. O legendă spune, că a fugit pe cămpul de lupte, și a mers într-un pădure din Bakony (Ungaria). Acolo a trăit
Solomon al Ungariei () [Corola-website/Science/306897_a_308226]
-
bizantină. S-a încheiat un tratat prin care Sviaceslav a renunțat la pretenția asupra Bulgariei, făgăduind să nu mai atace teritoriile din Chersones și să acorde ajutor împăratului. S-a întors la Kiev, unde în 972 a fost ucis de pecenegi. Frontiera bizantină a fost restabilită pe linia Dunării și a fost organizată Thema Paristrion în Bulgaria.În 976 a izbucnit o altă răscoala bulgară în Macedonia, condusă de fii contelui Nikora: David, Aaron și Moise. În 980, Samuel a rămas
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
civile. În urma unei revolte militare, Nichifor al III-lea a fost înlăturat, tronul fiind pcupat de Alexios I Comnenul, restaurând dinastia Comnenilor. A avut o domnie lungă din 1081 până în 1118. A încercat să refacă prestigiul imperiului, restabilind controlul asupra pecenegilor și să recucerească teritorii din orient. Politica a fost continuată de Ioan al II-lea Comnenul (1118-1143) în timpul căruia au existat tensiuni privind succesiunea la tronul imperial. Fiica cea mare, Anna Comnena, emitea pretenții la conducerea imperiului, fiind porfyrogenetă. Ioan
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
care invadează provinciile bizantine prin anii 1050-1060. În 1067, aceștia invadează Asia Mică, iar în 1071, bizantinii suferă catastrofală înfrângere de la Manzikert, asta în timp ce normanzii cuceresc sudul Italiei. În Peninsula Balcanică, revoltă din 1047 a destabilizat apărarea de pe linia dunăreană. Pecenegii și uzii ajung în 1064 în Grecia, dar fiind decimati de epidemie, s-au fragmentat și au fost absorbiți de populația bizantină. Când Alexios I Comnenul a ajuns la tron, Imperiul Bizantin mai controla doar Constantinopolul și o parte din
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]