665 matches
-
de o populație de origine geto-tracă, urmată, între secolele al IV-lea și al XVIII-lea, de evenimente istorice care au pus în contact, de scurtă sau de lungă durată, populația locală cu populații de origini dintre cele mai diverse: pecenegii, cumanii, gepizii, slavii, goții, hunii, bulgarii, avarii (în timpul marilor migrații); slavii de sud (limba slavă fiind limbă de cult până în secolul al XVII-lea); maghiarii, sașii și șvabii (în Transilvania și Banat); turcii și grecii (în Țara Românească și Moldova
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
concludente (mai ales ceramică, locuințe de suprafață, necropole și monede) în această privință, pentru epoca bronzului și a fierului, pentru perioada daco-getă, ca și din cea a migrațiilor, când pe aceste meleaguri au poposit ori s-au aflat în trecere pecenegi, cumani, tătari și uzi, amintirea lor fiind conservată de toponime ca Oituz, Uz și Poiana Uzului. Dar o viață organizată în comunități distincte s-a dezvoltat odată cu întemeierea statului feudal moldovenesc și, în special, în secolele XVII și XVIII, când
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
lemn “Adormirea Maicii Domnului”, în 1734. Ca în multe alte cazuri, așezarea omenească și-a luat numele de la cursul de apă, hidronimul Oituz. Et.: unii învățați cred că Uz, Oituz, Poiana Uzului (al doilea termen) păstrează amintirea unei populații turcice - pecenegii sau uzii-, teorie respinsă de A. Philippide (Originea românilor). Iorgu Iordan (Toponimia românească) e de părere că Oituz provine dintr-un apelativ turcesc otuz sau oltuz “treizeci” (de izvoare), fiind întâlnit și în onomastica maghiară - Uzei, Ozun, Uzon (întâlnit ca
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
ortodox cultură: limba religioasă, de cultură și cea oficială este În perioada medievală limba slavonă (slava veche) elita: este formată inițial din urmașii familiilor slave Bulgarii, neam de origine turcică În 680 se așează În sudul Dunării Popoare migratoare târzii: pecenegii, uzii, cumanii Cumanii În 1227 sunt creștinați În rit catolic și apare Episcopia Civitas Milcoviae (Focșani) 20 În 1240-1241 În urma invaziei mongole (tătare) trec În Ungaria și Transilvania unde sunt asimilați. Maghiarii,7 triburi maghiare Însoțite de secui, conduse de
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Îi consideră “ cei mai sărmani oameni din toată lumea”. Ei trăiesc Însă Într-un spațiu (țara de dincolo de păduri) caracterizat prin bunătatea sa, un pământ fertil, la roadele căruia Anonymus adaugă bogăția În aur și sare. În fața frecventelor atacuri inițiate de pecenegi, armata lui Gelu Își apără tradiționalele fortificații (cetăți de pământ) numai cu arcul și săgeata. Situația rămâne aceeași și În vremea luptelor cu ungurii până când ducele românilor este ucis lângă râul Copus (Căpuș), În drum spre castrul său de pe valea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
el desființează episcopia ortodoxă ( situată probabil la Alba Iulia). Sub urmașii lui Ștefan cel Sfânt Începe organizarea Transilvaniei ca entitate politică vasală regelui Ungariei. Astfel, În 1075, cancelaria arpadiană emite un document referitor la cetatea Turda, menită să stăvilească atacurile pecenegilor și românilor. După anul 1100, În teritoriul intercarpatic, regalitatea maghiară Încearcă să impună modele religioase, politico - administrative și socio - economice apusene. În 1111, este atestat un episcop Ultrasilvanus, Simion , catolic. În același an , dar și În 1113, documentele amintesc un
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
regelui Ungariei. În sec. al XIII lea, cucerirea și organizarea Transilvaniei de către unguri par a fi Încheiate. Așezarea noilor veniți conduce la o nouă structură etnico - demografică. Românii rămân Însă locuitorii cei mai numeroși . Prin 1210, alături de sași, secui și pecenegi, ei fac parte din oastea comandată de comitele Ioachim din Sibiu. În 1241, Împreună cu secuii apărau trecătorile Carpaților Orientali, În fața tătarilor. “Țările”Românilor Maramureșul, Hațegul, Făgărașul, Bârsa Își păstrează tradițiile voievodale și cneziale. Spre sfârșitul veacului al XIIIlea și Începutul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
Vasluiului, tradiția istorică se referă la cobâle, În timp ce alte state incipiente, denumite ocoale, sunt localizate la Câmpulung, În Vrancea și alte zone est carpatice. Literatura bizantină din sec. al X lea denumește spațiul de la răsărit de Carpați Patzinakia (după numele pecenegilor care migrează pe aceste meleaguri). Din sec. al XIII lea izvoarele externe se referă adesea la Cumania, Cumania Neagră, Tartaria, după migratorii perioadei cumanii și tătarii. Termenul Cumania apare Într-un act papal din 1227, care se referă la răspândirea
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
este menționat conducătorul unei formațiuni politice locale, Gheorghe. Numele acestuia apare pe o inscripție probabil românească, descoperită În inventarul celei de a patra bisericuțe din complexul arheologic de la Basarabi-Murfatlar. Timp de aproape trei veacuri, spațiul istro - pontic este invadat de pecenegi, uzi, pecenegi, cumani, tătari. Unitățile militare de graniță apără acest teritoriu din cetățile vechiului limes danubian: Dorostolon ( reședința conducătorului themei), Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogeția, Noviodunum, refăcute și repuse În funcțiune de bizantini. Aceștia construiesc noi cetăți, fie pe diferite
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
conducătorul unei formațiuni politice locale, Gheorghe. Numele acestuia apare pe o inscripție probabil românească, descoperită În inventarul celei de a patra bisericuțe din complexul arheologic de la Basarabi-Murfatlar. Timp de aproape trei veacuri, spațiul istro - pontic este invadat de pecenegi, uzi, pecenegi, cumani, tătari. Unitățile militare de graniță apără acest teritoriu din cetățile vechiului limes danubian: Dorostolon ( reședința conducătorului themei), Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogeția, Noviodunum, refăcute și repuse În funcțiune de bizantini. Aceștia construiesc noi cetăți, fie pe diferite ostroave dunărene
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
gotic i.e. indoeuropean ir., iran. iranian lat. latin lat. pop. latinesc popular magh. maghiar pol. polonez prus. prusian rom. romînesc rus. rusesc sanscr. sanscrit săs. săsesc sl. slav slov. slovac srb. sîrbesc tătăr. tătărăscul tc. turcesc osmanlîu trac. tracic turc. turcic (peceneg, cuman) ucr. ucrainean v.sl. vechi slav Despre numele de locuri, în general Statutul numelor de locuri Numele de locuri sau toponimele (cum sunt cunoscute în lucrările de specialitate mai noi) sunt numele proprii ale unor „obiecte“ sociogeografice (numite și topice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de populațiile migra toare. Chiar dacă pe locurile fostelor cetăți dacice sau ale orașelor romane au fost, mai tîrziu, peste secole, construite alte așezări, acestea au fost numite, firește, altfel, pornind de la limba locuitorilor, în primul rînd romîni, dar și slavi, pecenegi, cumani, unguri etc. care populau aceste așezări. Astfel, cam pe unde era Sarmizegetusa este acum Grădiște (care, prin semnificația originară a bazei grădiște, „vale cu cetate, cu ruine de cetate“, amintește de vechea capitală a Daciei); Apulum a fost înlocuit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Algoritmul etimologic necesar pentru identificarea acestor nume de loc moștenite este specific și necesită o pregătire lingvistică specială. Preluarea/împrumutarea unor toponimizări care s-au realizat în limbile populațiilor străine cu care poporul romîn a conviețuit de-a lungul timpului (pecenegi, cumani, slavi, maghiari, turci, greci, germani etc.) și integrarea lor în sistemul de nume al limbii romîne (adaptare fonetică, încadrare morfologică, tipologie toponimică). Exemple: Bistrița, Cernavodă, Dîmbovița, Ialomița, Milcov, Prahova, Putna, Snagov, Suceava (vechi slave), Bahlui, Călmățui, Caracăl, Covurlui, Teleorman
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Glad și Menumorut (consemnate de Anonimus) în teritoriul dintre Tîrnave, unde nu ajunseseră, în prima perioadă de cucerire, maghiarii, iar menținerea de către romîni a toponimelor slave Tîrnava (pe cînd maghiarii și sașii au preluat la venire, deci mai tîrziu, numele peceneg sinonim Küküllő, respectiv Kokel) confirmă continuitatea lor în teritoriu, indiferent de valurile de invadatori și stăpînitori temporari. Același fapt este mărturisit de alte nume de locuri vechi slave din zonă: Glogoveț (< v. sl. glogovîcî, „loc cu mărăcini, cu pădu cei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în limba romînă, obștile sătești tradiționale), Preslavul (omonim cu numele primei capitale a Bulgariei), Presaca (< v. sl. presĕka, „curătură, tăietură, poiană“, „loc de apărare“). Cernavoda (numele unei ape de lîngă Sibiu). Urmează, în aceeași regiune, toponimele care amintesc de pecenegi: Beșinău (< magh. besenő, „peceneg“), Hendorf (< săs. Hendraf < Hendorf = Heidendorf, „satul păgînilor“), Bezermen Szancsal (în săsește „Sîncelul peceneg“); de secui și de maghiari: Mănărada, Mănărăi, Mănirăuș, Măierău (cf. magh. *monyoró, *monyaró, *mangyaró > magyaró, „alun“); de sași: Șona (< germ. Schőnau, „lunca frumoasă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Celelalte populații care au conviețuit în anumite spații și pe o durată mai lungă sau mai scurtă sunt reprezentate în toponimia din teritoriul romînesc în proporție mai restrînsă și în forme mai puțin profunde decît slavii. Popoarele turcice (cumanii și pecenegii) au lăsat urme puține și nesigure onomasiologic și lingvistic în toponimia romînească: Peceneaga, Pecineaga, Pecineagul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, Comána, Cómăna, Comani, Comăneasa, Uzul, Iași, Bahlui, Bohui, Călmățui, Covurlui, Vaslui. Stratul maghiar acoperă, cum e firesc, partea de vest a țării
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Caraș Severin, Hunedoara, Iași, Mehedinți). Forme polarizate sunt: Defileul Coziei, Gruiul Coziei, Munții Coziei, Cozieni, Mănăstirea Cozia. Toponimul vîlcean, atestat încă în secolul al XIV-lea, ar fi, la origine, după Iorgu Iordan, sinonim cu Nucetul, fiind la bază turcicul (peceneg sau cuman) koz, „nuc“. Omonimele, prea numeroase pentru a avea toate o bază turcică, ar putea porni de la sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cele două etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile istoric (atît slavii, cît și pecenegii și cumanii au con viețuit cu romînii timp de secole), ceea ce ne poate pune în fața unor fascinante omonime toponimice de origine diferită. Craiova Este numele unui municipiu din județul Dolj, a două pîraie, afluenți de dreapta ai rîurilor Cerna și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
turcice Buceci-Bucegi < bučak-buğag). Adjectivul deli, teli, „nebun“, este metaforic, conotațiile fiind „imensă, înaltă, deasă, întunecată“, cum se spune în formulele populare tradiționale, „codru verde, unde nimeni nu te vede“, „întuneric ca-n codru“. În cazul cumanilor și al rudelor lor, pecenegii, impresia acestui codru inaccesibil, de nepătruns, în care probabil că se ascundeau localnicii romîni la sosirea năvălitorilor, era nu numai „poetică“, ci și importantă pentru strategia, eforturile și pierderile umane pe care le presupunea atacarea romînilor ascunși în aceste păduri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prezența lor aici: Kumanpataka (1358), Comanfalva (1369), Kományfalva (1439, lîngă Șiria), Kumánd, Comăna de Jos (magh. Alsó-Komána), Comăna de Sus (magh. Felső Komána), Cumănești, Coman, Comanul, Comana, Comanca, Comani, Comăneanca, Comănița, Comăneasa, Comănești, Comănița, Caracal (< Kara, „negru“ și kala, „cetate“). Pecenegii sunt și ei reprezentați în numele de locuri (Peceneaga, Pecinegul, Peceneagul, Pecenevra, Pecenișca, Tălmaciu (numele unui trib peceneg, tolmač), Uzul, Uza (numele unui alt trib), și, probabil, Brașov (< Barasu, „apă albă“), Bucegi-Buceci (bučak-buğak- buğag „unghi, colț, margine, loc izolat“), Bugeac (< buğak
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romanice). Și acest criteriu trebuie aplicat cu prudență, pentru că există termeni ca icoană atât în dacoromână, unde este slavon, cât și în aromână, unde este împrumutat din greacă (din greacă îl are și vechea slavă). Cuvinte pecenege și cumane De la pecenegi și cumani, popoare migratoare care au străbătut spațiul de formare a limbii române, avem puține cuvinte; despre dușman și beci se spune că sunt, probabil, de această origine. Lucrul acesta dovedește faptul că românii au avut cu aceste popoare (și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cu românii” părăsindu-și, desigur, naționalitatea lor și sărind în baza de articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
XV-XVII când românii s au aflat în contact cu turcii. Pentru perioada mai veche istoricii limbii vorbesc de contacte cu diverse neamuri turcice, care s-ar fi petrecut în secolele X-XIII. Pușcariu îi menționează în acest sens mai întâi pe pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
turcii. Pentru perioada mai veche istoricii limbii vorbesc de contacte cu diverse neamuri turcice, care s-ar fi petrecut în secolele X-XIII. Pușcariu îi menționează în acest sens mai întâi pe pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii de la noi nu sunt turcici întrucât acest nume este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vechi supe acre din lume se numără kisel ’, care este pomenită într-un pasaj din Povest’ vremennîh let (Cronica timpurilor trecute - cel mai vechi text despre istoria rușilor, datat cândva la începutul secolului al XII lea). Se afirmă acolo că pecenegii asediaseră Belgorodul, iar locuitorii orașului, îngroziți de perspectiva iminentă a înfometării, s-au hotărât să-i păcălească pe asediatori. Au îngropat în pământ două butoaie, într-unul punând un amestec de miere și apă, iar în celălalt, un amestec de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]