536 matches
-
gaz sarin a avut loc imediat după transfer, chiar în timp ce se ducea la serviciu. Doamna Izumi se autodefinește ca fiind o persoană dornică să învețe, optimistă, ambițioasă și care privește numai înainte. Îi place să vorbească, chiar dacă e puțin cam pedantă uneori. În plus, nu suportă compromisurile. Dacă nu ar fi lucrat pentru compania aceasta, și-ar fi dorit să fie secretara unui politician. Adevărul e că este licențiată. Presupun că, dacă ar fi devenit secretară, ar fi fost una foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Își citește cuvântarea. Nu caută efecte oratorice, nici strălucirea literară. Proza lui e densă, uneori greoaie, întotdeauna plină de miez și bogată în nuanțe care se cer cercetate cu cea mai mare atenție. E un scris profesoral, fără să fie pedant. Aceasta nu înseamnă, firește, că proza lui Salazar - proza citită de el în atâtea conferințe, lecții universitare sau cuvântări politice - este înghețată, că emoția nu răzbate nicăieri sub perioadele acelea masive, bine echilibrate, care se leagă una de alta într-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aceluiași lucru, văzute din două puncte de vedere deosebite. Ceea ce este obscur în formă (vorbim de poeții adevărați) este obscur pentru că ni-i străin fondul, pentru că ceea ce spune poetul nu poate găsi ecou în sufletul nostru, pentru că - cu un termen pedant, dar just - nu avem cu ce apercepe ceea ce spune el. ESTETICE 1. Din punctul de vedere al plăsmuirilor și al senzațiilor, care sunt adevăratele elemente ale artei, poezia este expresiunea cea mai înaltă a artei. La muzică sunt numai senzațiuni
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
semnificativă, și anume tortura imaginilor, de care pe femei le crede lipsite. Este, de fapt, tortura privitorului, a celui obiectivat, a cititorului devenit imaginea însăși a cărții citite. Față de Adela, Emil Codrescu are o dublă atitudine: una verbală, analitică, doctorală, pedantă. Și o alta vizuală, mută, imaculată de cuvânt. Dorința lui este de a se rezuma la această a doua formă de expresie (și cunoaștere), care este forma primară, paradisiacă, și în care este respectată postura sa de cititor autentic. Prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nostalgia pentru emisiunea noastră, mai ales pentru vremurile când ne produceam eu și Buddy, mă stingherește. În seara asta s-a transmis de la o bază navală din San Diego, dintre toate locurile din lume. Mult prea multe întrebări și răspunsuri pedante. Vocea lui Franny suna de parcă avea guturai. Zooey era în mare formă. Moderatorul i-a lansat pe tema construcțiilor de locuințe și micuța Burke a declarat că nu-i plac casele care seamănă toate între ele - adică un șir lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
paginile literare din Sunday, dacă vor avea spațiu și dacă recenzia la marea, noua, definitiva biografie a președintelui Grover Cleveland nu se va întinde prea mult, se vor introduce câteva rânduri concise, adresate iubitorilor de poezie de către unul din gașca pedanților cu salarii mici, care-și completează veniturile și care sunt folosiți la cronicile pentru cărțile noi de poezie, nu pentru că ar scrie cu pricepere sau pasiune, ci pentru că scriu succint. (Nu cred că o să mai dau vreodată dovadă de acreala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acord?” Și cum gansterii Încuviințară, o strigă pe nevastă-sa: „Gironda...Te rog, În locul mesei, așează pătura cea nouă...” Privind’o pe furiși, Tony Pavone avea să constate cu oarecare mirare faptul suficient de cotraversat: soția gazdei era o femeie pedantă, suficient de frumoasă. „Ce o fi găsit la țiganul ăsta? Mai urât decât „Scaraoschi” și, fără un picior? Unii oameni invidioși bârfeau vrute și nevrute. Amorezat de gingășia și frumusețea persoanei, Gică picior de lemn, se Însurase cu ea, cunoscând’o În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai departe. Da, asta trebuia să fie ideea. Domnul Sammler Își măcină cafeaua Într-o cutie pătrată pe care o ținea Între genunchii lungi, trăgând de o manivelă În sens invers acelor de ceasornic. Acțiunilor obișnuite le aducea o neîndemânare pedantă specială. În Polonia, Franța, Anglia, studenții, tinerii gentilomi ai vremii sale, erau nefamiliarizați cu bucătăriile. Acum făcea lucruri pe care altădată le făceau bucătarii și guvernantele. Le făcea cu o anume Îmbățoșare popească. Acceptarea descinderii sociale. Ruinare istorică. Transformarea societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bătrânul 1 (Sammler, și el unul dintre bătrâni, gândindu-se la asta) avea până la urmă dreptate. Dar el puse deoparte caietul cu cartonul texturat ca marea, propozițiile cerneluite În auriu ale lui V. Govinda Lal scrise În engleză hindusă, eduardiană, pedantă pentru a se Întoarce - sub obligație mentală, de fapt - la hoțul de buzunare și la lucrul pe care i-l arătase. Aia ce fusese? Îi dăduse un șoc. Șocurile stimulează conștiența. Până la un punct, ce-i drept. Dar care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am dat seama că ar fi fost potrivit să răspund într-un fel. Patru Am întârziat la Pabblem, sigur. Când am intrat în biroul lui, stătea cu genunchii sus pe scaunul lui special, ergonomic, fără spătar și emana un aer pedant de insatisfacție. — În sfârșit, a strigat când m-a văzut. Și a continuat prin a-mi ura o după-amiază bună cu o politețe mult prea exagerată pentru cineva care își pusese în cap să fie scârbos. — Te rog... Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dezordine și face turul claselor cu o tichie de bufon.) Totuși, chiar și printre membrii cancelariei cărora le plac astfel de lucruri, Pabblem nu e un director popular. Dincolo de aparența de jovialitate, s-a dovedit a fi un om foarte pedant - un despot meschin, obsedat de punctualitatea profesorilor și de întâlnirile obligatorii ale membrilor catedrelor și de o mulțime de hârțoage birocratice mâncătoare de timp pentru indiferent de acțiune. Cel puțin o dată pe semestru, Pabblem obligă tot personalul să asiste la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
impresia că nu i se acordă întreaga atenție sau era contrazis prea puternic în vreo convingere de-a lui, avea tendința să alunece într-un infantilism arțăgos. (Era ca regele din poezia lui A. A. Milne: Nu era un bărbat pedant, dar îi plăcea totuși un pic de unt pe pâine.) Sheba era prea isteață ca să nu vadă toate aceste scăderi ale lui. Dar din punctul ei de vedere, meschinăria și vanitatea lui Richard erau părți componente necesare ale inteligenței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Din grămada de paiațe se ridică azi sticleți, Încropesc o strofă-două și deja se cred poeți; În cuvinte fără noimă schilodesc vocabularul, Inventând neologisme ce descântă-originalul. Nu pot niciun vers așterne pe un petic de hârtie, Că vin snobii și pedanții să mă-nvețe poezie! Trebuie să fiu ca dânșii, altfel risc să par obscen, Convertindu-mi sentimentul în metafore de lemn; Trebuie din copci de ghiață sufletul să-mi fac altar, Ca să nu mă invadeze patetismul literar! De experți în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de humor... * Liceu Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu,- cimitir Al tinereții mele! Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare- Azi nu mai sunt eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
situație) Partea întâi Timpuri prezente UNU Domnului Virgil Jones, un om lipsit de prieteni și cu o limbă cam prea mare ca să-i încapă în gură, îi plăcea să coboare pe faleză în diminețile zilelor lui Tyr îdomnul Jones, oarecum pedant și interesat de originea lucrurilor, numea zilele săptămânii ziua Soarelui, ziua Lunii, ziua lui Tyr, ziua lui Wotan, ziua lui Thor, ziua Freyei și ziua lui Saturn și tocmai prețiozități ca aceasta, printre altele, îl făcuseră să-și piardă prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu vorbește despre asta după. — Îl faci să pară ca un personaj secundar din Beau Geste. Pălărie de paie, pantaloni scurți kaki și buza de sus răsfrântă. —Nu cred că aveau pălării de paie în Beau Geste, nu? Nu fi pedant. M-am uitat la el cu un zâmbet larg și mi-am dat seama că el se uita deja la mine, zâmbindu-mi cu ochii. Privirea a ținut pentru un moment lung, care nu se mai sfârșea; aproape brusc, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
În om. Așa se explică acea cumplită frică a bărbatului: frica de femeie, adică frica de nonsens, aceasta e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă, fără să mai iasă din alcov. Același lucru se Întâmpla și cu frazele, pe care le rostea - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se mai Întâmpla, „boieru’“ (cuvânt nespus de jignitor și care ustură al dracului). Printre altele, mă străduiam să zic „ei e”, căci „ei sunt” ar fi răsunat Îngrozitor de sclifosit În urechile lor și ar fi slobozit numaidecât Înaltul dispreț pentru pedanta boierime. „Boier” era cel care se Îmbrăca În țoale târguite de la oraș, și nu din magazinul sătesc; ăl de nu-i plăcea ori nu putea să alerge desculț fără să se taie ori să se Înțepe (am suferit enorm din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără douăsprezeceminute, locatarul Anatol Dominic Vancea Voinov părăsește imobilul. Se întoarce de două ori din drum, ca și cum ar vrea să inducă în eroare vreun urmăritor.Verifică sau doar mimează că închide din nou robinetele, dulapurile, fereastra, ventilul aragazului. Zăpăcit și pedant, perfect în rol. Privește stânga dreapta, traversează. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE. Sunt toate aici, alături. „Ca la începutul lumii. Dacă ne-am putea privi cu detașare, istoric...“ Cotește după colț, trece de stația de tramvai, se depărtează, intră pe o străduță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
crede În teologia lui răsturnată. Ce anume i-ar provoca frica lui, care e sigur că există? Îți faci semnul crucii și el, credul, dispare Într-un nor de pucioasă. Așa mi s-a Întâmplat și mie, ca unui etnolog pedant, care ani de zile ar studia canibalismul și, pentru a sfida obtuzitatea albilor, le-ar relata tuturor despre carnea de om că are un gust delicat. Iresponsabil, deoarece știe că nu i se va Întâmpla niciodată să o guste. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-abia externat dintr-un salon de terapie intensivă sau după o ședință
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
declarațiile, la situația de fapt. Ei, mai este încă de scris, până acolo... Păi, să consemnăm datele de identitate, pentru mine și pentru Dănuț, consimte el, spre ușurarea manifestă a lui nenea Sandu. În vreme ce acesta ultimul se apucă de redactare, pedant și conștiincios, adunând literele de pe tastatură și chinuindu-se să păstreze pasul cu agentul mai tânăr, ceva mai sprinten intelectualicește, Avocatul își rotește ochii pe deasupra capetele polițiștilor, rememorând în treacăt, cu nebulos regret, o parte demult apusă din existența sa
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
or fi intoxicat de la curățenie ! Dacă le e rău, o să-i ia salvarea, că de-aia e salvare ! Nu este genocid. Nu este nici măcar o crimă. Dar nu este nici o „simplă” scăpare de limbaj din seria „țigancă împuțită” sau un „pedant” joc de-a corectitudinea politică. Este o manifestare de nazism in nuce, din anii săi de început. Și este grav tocmai de aceea : poate fi un început a ceva mult mai grav ! Au mai fost multe acte de segregare și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
societăți făcute pentru muncă și dezvoltare și societăți care prin spiritul lor mioritic local nu au fost și nu vor fi niciodată apte de hărnicie productivă și care, fără efuziuni sentimentale, trebuie lăsate în plata Domnului. În termeni aca demici, pedanți, dar preciși, aceasta se cheamă etnicizarea sărăciei : tot săracu-i vinovat, pentru că nu-și schimbă mentalitatea congenitală de sărac ! Aceasta se întîmpla în anul de grație 2000. Și, ce să vezi, Huntington a avut din nou dreptate, ca și în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]