348 matches
-
noua lor țară În care frontierele au fost desființate iar Parlamentul european va avea grijă ca toți membrii acestei familii să se bucure de existența lor luând dela viață tot ce se poate lua oferind În schimb, dreptate, generozitate și pedanterie...!! Iar celelalte continente, să urmeze hotărârea luată de europeni unindu-se sub protecția unui Parlament democratic indiferent de culoarea pielii și să promoveze prietenia cu celelalte continente, pentru a creea premizele unui Parlament Mondial ce va putea salva vieți omenești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
casa lui moș Costache, spre a nu trezi bănuieli. - Asta am vrut să-ți spun, deocamdată, încheie el. Știi sentimentele mele față de dumneata. Dacă nu altceva, poate să-ți fiu oricând un prieten mai în vârstă, un părinte lipsit de pedanterie. Când trăia Costache, te-am invitat la mine, fără nici o jenă. Acum n-aș mai putea face asta, fără voia dumitale. Prejudecăți eu n-am, și nici dumneata n-ar trebui să ai, ca fată modernă. Sunt lipsit de orice
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
audiem cursuri de înaltă ținută, oferite cu mare dragoste și pricepere de personalități marcante ale ingineriei electrice precum Nicolae Boțan și Leopold Sebastian, de adevărați magi ai cuvântului precum Emil Luca și Alfred Braier, de profesioniști ai disciplinei, acurateței și pedanteriei precum Hugo Rosman, de minți iscoditoare și neastâmpărate precum Alexandru Climescu și Adrian Corduneanu, de pasionați și perfecționiști ai profesiei precum Laurențiu Turic. Am învățat cu toții enorm de la dascălii noștri, poate nu atât de mult cât ar fi dorit ei
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Ion Bogdan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_964]
-
vocații, singura în care obții împlinirea fără mutilare, senzația adevărului plin." Miercuri, 23 martie 1977 Astăzi, discuțiile cu Noica au alunecat într-o risipire bună; simțeam deja oboseala după porțiile concentrate din cele două zile anterioare și mă temeam de pedanteria și artificialul care ar fi coborât între noi, confruntați din nou cu o programare abia mascată. La masa de dimineață mi-a vorbit cu afectată naivitate despre proiectul cecului în alb. Societatea își alege două sute dintre membrii ei, între 30
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Uitase tot. Green îl consolează spunîndu-i că natura operează anume așa, păstrând în creier doar esențialul. Da, răspunde prietenul, dar pierd lucruri care făceau parte din Bildung-ul meu." Aceasta e problema mea. Tot ce am citit, conspectat, subliniat, adnotat ― cu pedanterie extremă ― în deceniile trei și patru ale vieții mele s-a șters. Și nu e vorba de lecturi secundare, ci de cele care, întocmai ca în cazul povestit de Green, făceau parte din formația mea esențială: presocraticii, dialogurile lui Platon
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-au scurs cele zece minute de "preîncălzire" a cuptorului. Virgil, marcat de un trac evident, stătea pe un scăunel instalat anume lângă cuptor și urmărea cu o concentrație extremă acele unui cronometru luxos care fusese extras din timp, cu pedanterie, dintr-o cutie capitonată cu catifea. În clipa în care striga "acum", Monica se repezea cu tava pregătită din vreme înspre cuptor: "Monique! striga Virgil, fii atentă să nu te arzi!" Odată prima etapă a operațiunii încheiată cu succes, Virgil
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mersul avea o distincție pe care miopia filtrată a privirii o accentua și o abătea către melancolie și absență. Pentru că avea o teamă precaută de a se angaja în proiecte care nu porneau din ea și pentru că își cumpănea cu pedanterie extremă fiecare gest și fiecare segment de viață, m-a refuzat cu eleganță. După scurtă vreme a părăsit țara, s-a stabilit la New York și s-a măritat acolo, după ce în România divorțase, cu puțin timp în urmă, de regizorul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tratate după regula realismului extrem. Era ca și cum copiii ar fi avut în programa școlară o materie numită "gnomologie": răspândirea piticilor pe glob (cartea se deschide cu o hartă plană a mapamondului, în care regiunile locuite de pitici sânt marcate cu pedanterie ― în Finlanda se pare că sânt cei mai mulți, dar și în Transilvania), talia piticilor, vestimentația, alimentația, locuința piticilor, relația lor cu diverse animale (nu se au bine deloc cu pisicile), specii de pitici etc. Cartea este magnific ilustrată și într-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că jocul iubirii: ,,Îmi trebuie Îndrăzneala de lup celest/ Să trec prin arbori cu sângele Înflorit”. Dar pentru iubire trebuie inventată din nou o floare: Stăteam amândoi pe marginea unei flori/ Să contemplam aripa albastră a mării”. Nu am destulă pedanterie pentru a vorbi mai mult despre Călătorul profund - e ca si cum ar trebui să scriu un capitol de anatomia florii de cireș... Să nu vă Închipuiți cumva că poezia lui Malin Tăcu e atat de plăpânda - misterul ei are fiorul și
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
asta, stă scris: Povești erotice românești. Scriitori mari și mici, vedete sau tineri aspiranți au intrat în dansul orgiastic cu o oarecare pudoare sau cu o dorință nestăvilită de a-și acoperi „sexul literar“ cu tot felul de dantele, broderii, pedanterii. Ca un deliciu suprem al fantasmelor de budoar, după ce parcurgi cartea, îți dai seama brusc că textul cel mai bun antologat nu are nici o legătură cu erotismul de vreun fel. O lecție de viață. Teoretizările exploziei de „vulgar“ după 1990
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
deosebit de amabilă, nu glumea. Și eu, și soția am rămas câteva secunde cu gurile căscate, după care, în așteptarea detaliilor, am sorbit o gură de cafea aburindă. Știți, cafeaua braziliană e destul de bună. Problema - ne-a explicat cu o anume pedanterie doamna consul - rezidă în faptul că locuitorii din Rio (vreo douăzeci de milioane, nu mai mulți) sunt cam săraci, ceea ce îi face să scaneze de la o poștă bancnotele, monedele, lănțișoarele, broșele, brățările, inelele și tot ce se întâmplă să porți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
în cameră, bărbatul tocmai își trăgea peste cap tricoul Târziu, într-o zi de septembrie, sâcâitor de luminoasă, făcându-și ordine prin portmoneu, Ovidiu descoperi calendarul în care-și nota întâlnirile cu femeia. Era un om foarte ordonat, meticulos până la pedanterie. Știa bine că apariția unui copil ar fi complicat tare mult lucrurile, ar fi însemnat o catastrofă, o pată mare de tot la dosar. Privi la datele încercuite cu albastru: patru zile la rând. După aceea urma o cruciuliță făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar ieram băgat În șpaltele Instrucțiunii secundare dă Amancio Alcorta. Da să vezi că aportu care l-am putut aduce chiar În prima dimineață care m-am dedicat la letere a fost canci, pencă, năucit dă toate șozuroaiele alea cu pedanterii, mandea citeam și răsciteam, fără să mă prind dă cele mai bocănoase errate, dă rândurili sărite, dă paginile uitate sau cu zațurile mestecate. În Plaza, am putut decât să articulez obișnuitu Să-ți meargă din plineală, da a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care europenii sunt percepuți de niponi (și, implicit, de ei înșiși). Din dorința expresă de a simplifica argumentația, am renunțat complet atât la notele de subsol sau de final de capitol, cât și la procedeele de acribie înrudite cu acestea (pedanteria indicării în text a paginii unui citat oarecare, referințe bibliografice, index, transliterarea fidelă a termenilor străini etc.). Măștile din fabulă vor cădea una câte una, în ritmul pe care dumneavoastră înșivă îl veți impune. La final, sperăm, ne vom fi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
De bine, de rău, am pus pecetea pe tine: ești un princetonian! — Bine, s-a lamentat Tom cu voce scâncită, dar atunci de ce să mă mai Întorc aici? Am asimilat tot ce-mi poate oferi Princeton. Încă doi ani de pedanterie goală și de tăiere de frunze la câini Într-un club n-au să mă ajute. Tot ce vor izbuti este să mă dezorganizeze, să mă facă pe de-a-ntregul convențional. Chiar și acum Îmi lipsește În așa hal șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
interpretarea unui rezultat, îi datorez rigurozitatea organizării unui experiment, al elaborării celei mai potrivite scheme de măsurare. La analiza pe care a făcut-o primei versiuni a tezei de doctorat, m-a impresionat prin corectitudinea observațiilor și pertinența lor, prin pedanteria cu care îmi cerea sa elaborez un material științific. O spun întotdeauna studenților mei, cât de mult trebuie să datorezi unor oameni care-ți conduc pașii în domeniul științei, care au generozitatea de a ceda “ceva” la care ei au
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
multe detalii inedite și o oarecare viziune personală asupra subiectului, apropiindu-mă, pe alocuri, de stilul reportericesc. Fiind totuși, în primul rând, o lucrare de istoria aviației, impresiile personale și notele inedite sunt susținute de o amplă bibliografie și de pedanteria științifică a autorului, care, în cazul de față, este, sper, salutară. Îmi rezerv stisfacția de a oferi o lucrare ale cărei surse directe sunt înseși doamnele care au luat parte la evenimente, ori documentele din propriile lor arhive personale. Cu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
care s-ar putea zice că și-a pierdut umbra, aidoma lui Peter Schlemihl... Din fericire, abstragerea în idee și creația artistică nu se suprimă mutual, coexistând în planuri distincte, la fel îndrituite în sfera valorilor spiritului, mai generos decât pedanteriile unor personalități nescutite de capricii restrictive. Să spunem lucrurilor pe nume: mai mult ori mai puțin frigide față de literatură. Să rămânem tot la Noica, care, într-un eseu dedicat lui Cantemir, spune un lucru care e menit să ne dea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scandalos! la "metaforă" ș.a.m.d. E la mijloc o pudoare ca-n fața unei goliciuni trupești, o rușine față de actul subiectului care intră în contact cu opera prin emoție, gust, sensibilitate, termeni, bineînțeles, infamanți. O pudoare victoriană, de o pedanterie moroză. Ne e rușine, în fond, de actul vital al "consumului" textelor literare, ca și cum ne-ar fi rușine că mâncăm, că bem apă, că respirăm. Și ce punem în locul experienței estetice nemijlocite? O aspirație pozitivistă, un schematism scientizant, ce ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care au predat pian la Facultatea de Muzică din Viena, din anii ’60-’70, printre elevii săi celebri figurând Alfred Brendel și Friedrich Gulda“. În același interviu, Cătălina Butcaru îmi spunea că studiile la Viena i-au adus „rigurozitate stilistică, pedanterie și o abordare mai exactă nu numai prin prisma piesei în sine, dar privită în ansamblul cultural al unei epoci... Abordarea stilistică a fost punctul forte al studiilor cu prof. Jürg von Vintschger“. „Un mare noroc“ a fost să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
fiară neagră căuta să vadă pe cine mai putea să devoreze Între Columbus Circle și Verdi Square. Pentru Margotte asta era fascinant. Orice era fascinant, ea era dispusă să discute o zi Întreagă, din toate punctele de vedere, cu deplină pedanterie nemțească. Cine era negrul acesta? Care erau originile sale, clasa sa, atitudinile sale rasiale, vederile sale psihologice, adevaratele lui sentimente, estetica sa, politica sa? Era oare un revoluționar? Era oare În favoarea unei lupte de gherilă a negrilor? Dacă Sammler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cuple, îl văzusem, îl auzisem pe fundalul de ruine al Hanovrei și pe care astăzi îl consider una dintre personalitățile uitate, m-a speriat la începutul anilor ‘50 cu patosul național. Tot ceea ce mirosea a națiune, mie îmi puțea. Micile pedanterii democratice erau respinse cu trufie. Indiferent ce ofertă politică se făcea, eu eram împotrivă. Ceea ce mi s-a predicat, în materie de concepții social-democrat, în orizontul de 950 de metri al unei mine de sare părea să fi fost înghițit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o..." "Ce dracu m-a apucat!? Vorbesc de unul singur ca nebunii?! Noaptea, pe o bancă, într-un parc?! Am uitat că sunt singur?... Că Filip nu mai e cu mine. Începusem să mă obișnuiesc cu el, cu tabieturile și pedanteriile lui, cu trupul lui scund întotdeauna corect îmbrăcat, cu țigările lui fine tăiate cu briciul în jumătate, cu jurnalul lui cu scoarțe negre în care n-am înțeles niciodată ce naiba nota... Am reușit o dată, cu multe tertipuri, să i-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
putea permite, Îl scădea atît cît era necesar sau chiar Îl dăruia, dacă estima că respectivul cumpărător era un cititor de mare clasă și nu un diletant flușturatic. Pe lîngă aceste Însușiri, Barceló poseda o memorie de elefant și o pedanterie cu nimic mai prejos decît purtările și sonoritatea glasului, Însă dacă cineva se pricepea la cărți ciudate, el era acela. În acea după-amiază, după ce a Închis prăvălia, tata a sugerat să ne Îndreptăm spre cafeneaua Els Quatre Gats de pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Dar ce scandal? Nu scandalul evanghelic de care ne vorbește Cristos, zicând că este inevitabil, că există, dar vai celui prin care vine!, nu scandalul satanic sau cel luciferic, care e un scandal arhanghelesc și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o citească -, nici nu știu să frământe cu sângele și carnea lor o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]