302 matches
-
ea. Iar eu aș fi vrut s-o pot liniști, dar mintea mi-era năpădită de aceleași temeri obsedante: Roma se stinge, existența mea italiană ia sfârșit, iar eu nu știu când se va întoarce pentru mine vremea scrisului. ANUL PEDESTRAȘILOR GERMANI 933 de la hegira (8 octombrie 1526 26 septembrie 1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al vieții mele, cel al ultimei speranțe, cel al ultimului abandon. Giovanni al Cetelor Negre trimitea de pe front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Când fusese ucis, șeful Cetelor Negre încerca cu disperare să împiedice joncțiunea, în nordul Italiei, a două puternice armate imperiale: una, alcătuită mai ales din castilieni, care se găsea în regiunea Milano; cealaltă, de departe cea mai primejdioasă, alcătuită din pedestrași germani, aproape toți adepți ai lui Luther, adunați din Bavaria, Saxonia și Franconia. Aceștia trecuseră Alpii și invadaseră regiunea Trentino având convingerea că primiseră o misiune divină: pedepsirea papei, vinovat de a fi corupt creștinătatea. Zece mii de eretici dezlănțuiți, mergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe mercenarii pe care-i recrutase. Dar, cu toate astea, armata imperială nu și-a oprit înaintarea. Ofițerii care au cutezat să vorbească de retragere au fost amenințați cu moartea de către propriile lor trupe; în toiul disputei, șeful suprem al pedestrașilor germani a fost doborât de un atac de apoplexie, iar comanda i-a revenit conetabilului de Bourbon, văr și dușman declarat al regelui Franței. Era un om fără mare autoritate, care mai curând urma decât conducea armata imperială. Absolut nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
conetabilului de Bourbon nu întârziase nici măcar cu o secundă asaltul imperialilor. Ba dimpotrivă, s-ar fi zis că dispariția șefului armatei îi dezlănțuise și mai tare pe oameni. Folosindu-se de ceața care făcea inutilă artileria instalată la Sant’Angelo, pedestrașii germani escaladară zidurile în mai multe locuri și se răspândiră pe străzi. Câțiva dintre oamenii care reușiseră să scape cu viață izbutiră să ajungă la castel, privirile lor grăind deja despre primele orori. Aveau să urmeze și alte mărturii. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nicicând n-am întâlnit atâta bestialitate, atâta ură, atâta înverșunare sângeroasă, atâta satisfacție în măcel, distrugere și sacrilegiu! Oare mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu un aer rătăcit, cu chipul descompus. Porunci să fie coborâte grilajele mobile din fier pentru a interzice accesul în fortăreață, apoi se închise singur în apartamentele sale ca să se roage, poate și ca să plângă. În oraș, lăsat pe mâna pedestrașilor germani, prădăciunile s-au ținut lanț încă vreme de câteva zile nesfârșite. Dar castelul Sant’Angelo a fost puțin încercat. Imperialii îl împresurară din toate părțile, fără a se încumeta vreodată să-l atace. Avea ziduri solide; piesele de artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îi era menită. Îmi ceru să mă așez și mi-l prezentă pe vizitatorul său ca „fiu foarte drag, prieten prețios și devotat“. Colonna avea un mesaj pentru mine, pe care mi-l dădu cu oarecare condescendență: — Preotul militar al pedestrașilor din Saxonia m-a rugat să vă asigur de prietenia sa și de recunoscătoarea sa amintire. Un singur saxon îl putea cunoaște pe Leon Africanul. Numele lui mi-a scăpat ca un strigăt de victorie, oarecum indecent în împrejurarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
așteaptă dimpreună cu un detașament de saxoni, cu toții eretici ca și el, și spune că este gata să vă escorteze el însuși departe de aici. Dacă totul se petrece cu bine, dacă toată oastea află mâine că preotul militar al pedestrașilor din Saxonia l-a eliberat pe unul dintre cei asediați la Sant’Angelo, ne va fi mai puțin greu să propunem, peste câteva zile sau câteva săptămâni, eliberarea altor persoane, poate chiar a Sanctității Sale, în condiții de demnitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
duc să-i spun soției mele să se ocupe de cele câteva lucruri pe care le-am adus cu noi aici. Nu veți lua nimic cu domniile voastre. Cel mai mic balot, cel mai mic coș i-ar putea ațâța pe pedestrași așa cum mirosul sângelui ațâță fiarele. Veți pleca așa cum sunteți, în veșminte ușoare, cu brațele libere. N-am încercat să argumentez. Era scris că voi trece dintr-o patrie într-alta așa cum trece cineva de la viață la moarte, fără aur, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sandale decolorate; pe cap avea o cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în veșminte bufante și cu panașe pline de pete, pe care mi-i înfățișă drept frații săi. Abia făcuserăm câțiva pași că un ofițer castilian veni să se posteze împreună cu oamenii săi de-a curmezișul drumului. Făcându-mi semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Anul circazienei.............................................................................. Anul nesupușilor.............................................................................. Anul Marelui Turc........................................................................... Anul lui Tumanbay........................................................................... Anul răpirii.................................................................................... IV. Cartea de la Roma Anul petrecut la Sant’Angelo............................................................. Anul ereticilor............................................................................... Anul convertitei.............................................................................. Anul lui Adrian............................................................................... Anul lui Soliman.............................................................................. Anul clement.................................................................................. Anul regelui Franței.......................................................................... Anul Cetelor Negre........................................................................... Anul pedestrașilor germani.................................................................. 1 Originar din Granada. 2 Locuitor din Fès (transcris de asemenea Fas sau Fez), veche capitală a Marocului. 3 După numele tribului de baștină (V. cap. „Anul căderii“). 1 Data strămutării lui Mahomed de la Mecca la Medina, considerată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
d-le Valy, aici se vede prezența de spirit a lui Mihai, tactul de care dădea dovadă. Întrucât (și vin cu citate ca lumea, uite) continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți, el nu pleacă cu acel pâlc de pedestrași să lupte pentru alții, cum o spune chiar naratorul, ci fiind mai deosebit și știind că ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum, singur își alege drumul intrând în calitate de călugăr într-o mănăstire dominicană, etc. Acesta este, cu alte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
clipită îmi pare că-l aud ca prin vis: Pentru sute de ani, pe Valea Marei întâmplările nu s-au deosebit, dar continentul era supus schimbărilor și deschis oamenilor îndrăzneți. De aceea Mihai n-a plecat cu un pâlc de pedestrași să se lupte pentru alții ci singur, fiind mai deosebit. Ordinea lumii mari nu putea fi atacată oricum și al a intrat călugăr într-o mănăstire dominicană. Continentul e supus și acum schimbărilor - sună totuși replica contabilului-șef și deschis
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întemeia colonii în unul sau două locuri, care să fie un fel de centre de legătură ale acelor teritorii cu statul; în adevăr, trebuie să folosești acest mijloc sau, dacă nu, să ții acolo o armată de cavalerie numeroasă, precum și pedestrași. Coloniile nu cer multă cheltuială; principele înființează colonii și le întreține acolo fără cheltuială sau cu una prea mică, și face rău prin aceasta numai acelora cărora le ia ogoarele și casele pentru a le da noilor locuitori, care sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
eliberat Franța de englezi, și-a dat seama că este necesar să-ți alcătuiești propriile tale armate și a organizat în regatul lui armata cavaleriei și aceea a infanteriei. Pe urmă, fiul său Ludovic, a desființat-o pe aceea a pedestrașilor și a început să ia în solda lui pe elvețieni; această greșeală, pe care ceilalți regi au urmat-o și ei la rîndul lor, este, după cum se vede din cele ce se întîmplă astăzi, cauza primejdiilor prin care trece acest
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
3. David a bătut pe Hadarezer, împăratul Țobei, spre Hamat, cînd s-a dus să-și așeze stăpînirea peste rîul Eufratului. 4. David i-a luat o mie de cară, șapte mii de călăreți, și două zeci de mii de pedestrași; a tăiat vinele tuturor cailor de trăsuri, și n-a păstrat decît o sută de cară. 5. Sirienii din Damasc au venit în ajutorul lui Hadarezer, împăratul Țobei, și David a bătut douăzeci și două de mii de Sirieni. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
împotriva lor. David s-a înșiruit în linie de bătaie împotriva Sirienilor. Dar Sirienii, după ce se bătuseră cu el, 18. au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis oamenii de la șapte mii de cară și patruzeci de mii de pedestrași, și a omorît pe Șofah, căpetenia oștirii. 19. Slujitorii lui Hadarezer, văzîndu-se bătuți de Israel, au făcut pace cu David, și i s-au supus. Și Sirienii n-au vrut să mai ajute pe fiii lui Amon. $20 1. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
Pe la apusul soarelui, peste o mie de oameni erau încartiruiți într-o tabără de-a lungul șoselei spre orașul Linn și pe malul râului. Aviația mică lansatoare de săgeți și navetele spațiale de război pluteau pe deasupra capului iar patrulele de pedestrași erau în misiune, păzind orice încercare de a pătrunde pe proprietate. - Drumurile erau efectiv pustii. Era prea devreme pentru gloatele din Linn care, așa cum raportau scuterele aeriene cercetase, fugeau din orașul capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada șirului sunt camere-garderobă și camere de toaletă ambulante. Pedestrași ghidează caii și măgarii care transportă lemn de foc, carne, orez și legume în coșuri adânci, alături de ustensile de bucătărie, oale și tigăi. La coadă se află șapte mii de cavaleriști, conduși de Yung Lu. Când trecem de ultima poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
celor bogați, cereau dreptate socială. Autorul unui panegiric scria cu o oarecare dezamăgire: Cezar, nu știu dacă împins de curaj sau îmblânzit de bunătate, s-a transformat în distrugătorul necioplit, așa cum soldatul dorește starea agricultorului neștiutor, plugarul pe cea a pedestrașilor, păstorul pe cea a cavalerilor, dușmanul barbar pe cea a locuitorilor. Dacă în mijlocul lor nu lipseau tâlharii și prădătorii, cu certitudine erau printre oamenii simpli și creștini. Informația este confirmată de prezența unor dezertori printre aceștia, pe atunci în plină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
munus: mamă. Această imagine apare pe tăblița 26 unde rumu-nii sau urmașii ariminilor atacă Geonoste, cetatea galilor de pe malul unei ape. Din înaltul cerului, deasupra pedestrimii rumune, veghează bătălia Moș Arimin imortalizat printr-un păstor rumun sprijinit în băț. Printre pedestrașii geți există unul care poartă în vîrful suliței o ...cruce!! Moș Arimin se găsește reprezentat imagis- tic(un păstor care se sprijină în băț, un bătrîn care ține în brațe un miel sau bustul unui bătrîn din profil cu un
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în Macedonia, s-a ridicat împotriva acestuia deodată un nou dușman. Căci galii care fuseseră lăsați să apere hotarele țării de către Brennus, cînd acesta a pleca în Grecia, ca să nu pară singuri fără de nici o treabă, au înarmat cincisprezece mii de pedestrași și trei mii de călăreți, și după ce au gonit trupele geților și ale tribalilor, amenințînd Macedonia, delegăți la rege, să-i ofere o pace plătită în bani și în același timp să-i spioneze tabăra.” Vedem că informațiile de pe tăbliță
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
notează el în martie 1525: "Luni, în a șasea zi a lui martie, fură aduse la curte vești uluitoare și foarte dureroase, cum că în a 24-a zi a lui februarie, într-o vineri și de Sfîntul Mathias, spanioli, pedestrași germani, lombarzi, venețieni, sub comanda și la îndemnul [vice-] regelui de Napoli, Carol de Bourbon, marchizul de Pescaire, se năpustiră asupra armatei regelui Franței, în care se afla el însuși, care asedia orașul Pavia. Dintr-un mare nenoroc, întreaga armată
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dar cum italienii fiind din pîntecele mamei lor republicani...) stradă care, kilometri, străbate o distanță ce leagă întortocheat și incredibil de îngust gara, ferrovia, de Piața San Marco. Pe ea se perindă, din zori pînă-n noapte, sublim-bezemeticul convoi du-te-vino al pedestrașilor lumii. Și încă, mărșăluind pe unica uliță, frecîndu-te de zidurile peste care mistria n-a mai trecut de multe vieți de om și escaladînd desele "podețe" tot nu dai de măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul: Piața San Marco
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spre Piața San Marco, fie spre gară, pare tehui-halucinată de ce și-a propus. Fețele, chiar și rar zîmbitoare, se circumscriu, consimțit, unui subit sindrom maniacal. Fără previzibil remediu cît durează autoimpusa deambulare. Doar copiii... Singurii, ei, zbenguindu-se printre picioarele pedestrașilor, rîzînd și țipînd firesc, par... normali în acest demers al părinților lor, ce și-au dorit, la urma urmelor, plăcerea călătoriei. Intru în șuvoi și, retrăgîndu-mă o clipă, protectiv, în piațeta cu statuia lui Goldoni, mă văd în oglinda pizzeriei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]