498 matches
-
cercetărilor privind duratele istorice aparținând școlii de la Annales și, cu precădere, lui Fernand Braudel. Cărțile acestui istoric sunt adevărate lecții pentru istoriografia europeană, lecții fără de care nu mai pot fi reconstituite de-acum înainte planurile dintotdeauna interferente ale istoriei, circulația pedestră a umanității, infrastructurile ei. La Méditerranée et le monde méditerranéen à l’époque de Philippe II este cartea ce a făcut deja înconjurul lumii și care aduce cu sine o imagine globală asupra uneia dintre cele mai mari comunități europene
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un an în urmă ticăloasele și lașele bombardamente aviatice rusești care au provocat moartea a cel puțin 130 de oameni și rănirea altor 350, bașca jefuirea sistematică și totală a urbei la care s-a dedat „viteaza” armată roșie „eliberatoare” pedestră sau motorizată. Despre acest „meeting de popularizare” scribul a mai notat următoarele: „...fiind popularizat din timp prin lozinci și apeluri a fost cel mai reușit meeting al nostru. Tineri țărani din comune mai apropiate au venit îmbrăcați în costume naționale
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în vârstă dintre ei spune că „numărul crește, de la an la an, cum să nu crească”. Apoi arată cu un gest larg al mâinii spre lungul șir de mașini și autobuze parcate pe văile din jur, spre firul de pelerini pedeștri ce urcă încet spre Prislop și mai spune „dar priviți și dumneavoastră în jur, oare merită efortul pe care-l fac ?”. Într-adevăr, mulțime de oameni în jur : tineri, bătrâni, copii, călugări. Ultimii urcă și cel mai sprinten drumul în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
iubește mersul pe jos și nu (mai) asociază ideea marșului cu formele de penitență obligatorie cerute de pelerinaj. Poate că aici transpare și superficialitatea a ceea ce putem numi „pelerin de autocar”. Dar aceeași persoană care refuză să parcurgă trei kilometri pedestru poate sta la rând, în condiții meteo dificile, trei sau patru ore, fără probleme. * Prislop este un fascinant fenomen de supraviețuire, adaptare și expresie a religiosului în sânul unei societăți din ce în ce mai destructurate, din ce în ce mai uniformizate. O nouă identitate ortodoxă se profilează
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
creștini din țară și să-i scoată morți din această lume" (op.cit., p.262). Pentru pedepsirea nesupușilor și răzvrătiților, Amiralul va organiza, la 25 martie 1495, o expediție de "pacificare", la care mobiliză "200 din cei mai sănătoși ostași spanioli pedeștri și 20 de oameni călări, dându-le multe baliste, espingarde, lăncii, săbii și o altă armă mai puternică și mai înspăimântătoare care îngrozea pe indieni tot atât de mult ca și caii, și anume 20 de câini" (p.263). Conduse de fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ar putea fi înmulțite. E o analiză punctuală dar... diletantă, nu atât în înțelegerea critică a poeziilor cât în exprimarea, în comentariul exegetic pe care-l face, aflat într-o suferință de rigoare a judecății. Căci apelul la un limbaj pedestru, ca să nu spun de o uzualitate... stradală, duce judecata de valoare în marginea kitschului: "... poezia rămâne o ochire adâncă...", "...pornirile nuizabile ale junișcanilor...", "poetul care catadicsește să-și arunce privirea...", "ochindu-și dintr-o parte opera...", "... conceptul de viață al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se prăvăli cu un zgomot asurzitor și În câteva clipe drumul spre cetate fu deschis. — La poartă, la poartă, strigă Conrad. Înconjurat de ostașii săi, Își repezi calul pe cărarea abrup tă spre poartă. După el, se năpusti toată gloata pedestră care invadase drumul spre Stouff, fluturându-și coasele. Erau prea mulți pentru ca săgețile ce planau de sus să-i mai poată opri. La poartă, la poartă, strigă și Eglord, veniți de pe ziduri, trebuie să apărăm poarta! N-apucă să mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vag reflex al faimoasei Cănuță, om sucit de I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic, oropsit de bizare fatalități. Registrul narativ merge de la inofensiv-glumeț până la tragic-tenebros. Personajele au o psihologie „primară”, analizată expozitiv și insuficient, într-un limbaj sărac, pedestru, inadecvat. O proză mediocră despre o omenire mediocră, caracteristică reperabilă și în alte scrieri ale lui Ș. În epoca realismului socialist prozatorul se va adapta fără dificultăți la exigențele oficialității (Pâinea inimii, I-II, 1949, Pământ și oameni, 1957), totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
din luna mai 1927) la Deva, Uioara, Blaj, Crăciunel și Cheresig toate vorbesc de particularități și regionalisme. Precum textele prozatorului, liste de termeni comentați oferă stilisticienilor și lexicografilor puncte de vedere de certă autoritate. IV De unul singur ori însoțit, pedestru ori cu brișca, literatul de la Fălticeni un homo viator colinda în 1906 pe la mănăstiri (Neamț, Secu, Râșca, ajungând la Văratic și Agapia, oprindu-se câteva ore la băile Bălțătești așezări evocate după doi ani în Oameni și locuri. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aș fi Înțeles prea bine sau le-aș fi topit, inconștient, În vitalitatea vârstei. Omul are o imensă frică de necunoscut, deși este și atras de acesta. Dar cu mari spații de odihnă, fugă și mediocritate, osificat Într-o educație pedestră, Îmbibată de un bun-simț comun sau... așteptând mereu alte și alte momente pentru a-L primi, acest necunoscut. Sau din teamă de „ceilalți”, care ar putea să-l excludă sau să-l acopere de sarcasm sau pur și simplu din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nouă două zile (pe săptămână) să lucrăm, dar primăvara, îndată ce începe lucrul, cei care avem boi, când cu carul, când cu plugul lucrăm. asemenea la toate strânsurile facem servici săptămâna întreagă și care n-au vite, pe aceia îi mână pedestru în fiecare zi și astfel nouă nu ne dă o singură zi. Când avem sărbătoare, afară de duminică, pe toți oamenii din casă capabili de lucru îi scoate din slujbă, așa ca și când noi nam avea niciodată sărbătoare. În afară de unele daruri numite
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
strugă provenea de la terminologia ciobanilor localnici, care au comparat șaua dintre două vârfuri, doi colți de piatră cu strunga oilor din orice obor. Pe această șa, strungă naturală se putea trece dintr-o țară în alta doar de călăreți sau pedeștri ajunși pe aceste culmi pe poteci destul de bine bătătorite ce legau localitățile Moeciu de sus, Moeciu de jos, Cheia și Drumul Carului de strungă, pe parcurs trecând și pe la câteva stâni tradiționale. Gura Strungii cu împrejurările, poalele celor două stânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
delegații pentru a conveni reînnoirea "vechilor așezăminte pentru vămi și târguri", astfel, la Dâmbovița se precizau ca taxe vamale: "câți cai de car, atâția ducați și un pește, iar de un cal încărcat 3 bani, un cal slobod 1 ducat, pedestru nimica". În 1424, tarifele sunt modificate, astfel: "câți cai, atâția bani și de la car un pește, de la mărfuri nimica, cal slobod, citov, adică sănătos 1 ban, pedestru 1 ban." Hrisovul lui Vlad Țepeș, din 1437, stabilea: "câți cai la car
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pește, iar de un cal încărcat 3 bani, un cal slobod 1 ducat, pedestru nimica". În 1424, tarifele sunt modificate, astfel: "câți cai, atâția bani și de la car un pește, de la mărfuri nimica, cal slobod, citov, adică sănătos 1 ban, pedestru 1 ban." Hrisovul lui Vlad Țepeș, din 1437, stabilea: "câți cai la car, atâția ducați și un pește, cal încărcat 3 bani, cal slobod 1 ducat, pentru mărfuri nimica." Pe Drumul Carului, așa cum rezultă din evidențele vamale, treceau necontenit care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
cu mare plăcere - petecul de hârtie ce cuprindea perla descoperită de junimiști. Pentru exemplificare, vom cita doar câteva din acestea. Dintr-o descriere a unei excursii scrisă de Dimitrie Morțun, reținem: „Mai mulți juni ne hotărârăm să facem o plimbare pedestră prin munți. Consecvenți hotărârii noastre, tocmirăm o trăsură”...Sau refrenul unei poezii a aceluiași autor, având 20 de strofe, suna astfel: „Miezul nopț’ș’al nostr’amor!” Într-un jurnal din București, găsim: „Subscrisa face cunoscut că deși soțul meu
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
sărbătorit marea trecere dintre ani. Mulțumim lui Dumnezeu pentru ce ne-a oferit, pentru sănătate, și ne rugăm să ne ocrotească și pe noi cât și pe cei dragi în continuare. Ieri, 1 ianuarie 2001, am ieșit la o plimbare pedestră prin împrejurimi, mai întâi cu toată familia, copii, părinți și bunici, după care noi doi ne-am desprins de grup și am hoinărit mai mult de două ore prin Kentland, o așezare minunată, tipic americană, cu case din piatră și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mă accidenteze. M-am ridicat cu greu și am gândit că de-ar fi fost cu exact un an în urmă, căderea mi-ar fi fost fatală, pentru că, atunci survolam Europa la aproape zece mii de metri altitudine, pe când acum?... călătoream pedestru. Totdeauna am asociat anumite date din viața mea cu alte întâmplări mai bune, ori mai puțin bune și în felul meu le-am păstrat în memorie. Trebuie să fiu mai atent în desfășurarea vieții mele!... Acest an 1996 era an
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ion Nădejde de la Iași, care reprezenta nuanța social-democrată și erea un adversar declarat al anarhismului. Însă eu mergeam înainte, în înțelegere, de altfel, cu colegii de la București. Pe la sfârșitul lunii martie o dramă întristează lumea: un tânăr locotenent din jandarmii pedeștri, anume Albu, își trage un glonte de revolver în regiunea inimii. Locotenentul Albu locuia într-o cameră cu chirie din casa librarului Socec. Motivele acestei sinucideri au fost două: întâiul, o dragoste nenorocită, locotenentul Albu iubea cu mare patimă pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
București era stăruitoare și cerea guvernului Brătianu să ia măsuri drastice. La 20 august, Secășanu și Ocășanu au fost chemați de către prefectul poliției, care i-a mustrat sever. La 31 august, inspectorul de poliție Iepureanu și căpitanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri, sosiră la 7 dimineața la domiciliul lui Ocășanu și-i făcură o amănunțită perchiziție. Au căutat manifestele. Însă manifestele erau din ajun sub patul meu. Perchiziții la fel au fost făcute la Secășanu și la Droc-Bănciulescu. La redacțiunea Românului a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
deputații se reped pe uși iar ședința se ridică. Seara, la ora 7 jum.-8, ieșirăm cu Panu pe Piața Teatrului, toți din redac ția Luptei. Piața și Calea Victoriei gemeau de lume. În fața templului artei, o lungă linie de jandarmi pedeștri, cot la cot, care făceau garda; înăuntru, Ion Brătianu erea sărbătorit printr-un banchet. De câteva zile, un comitet de comercianți liberali făcuse invitațiuni cu următoarele cărți: „în onoarea ilustrului cetățean ioan c. brătianu, Comercianții Capitalei vor da un banchet
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de rusofilism. Așa se făcea presa pe atunci! (Id., ibid., foiletonul XLIII, AD., nr. 11862, 12 noiembrie 1922, p. 1.) Alte detalii despre sinuciderea locotenentului Albu: În ziua de 22 martie 1885 se răspândește zvonul sinuciderii locotenentului Albu din jandarmii pedeștri. A lăsat o scrisoare cerând mamei sale să-i plătească 800 lei datorii cât și altă scrisoare d-nei Socec cerându-i scuze pentru că s a sinucis în apartamentul d-sale. Cauza sinuciderii: o pasiune neîmpărtășită pentru domnișoara Paulina B. (Id.
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
3; Casa Pensiilor, str. Brezoianu, 19; Casieria Centrală, Calea Victoriei, 103; Casieria generală județeană, str. Academiei, 41; Cazarma Alexandria, str. 13 Septembrie, 23; ” călărașilor de Ilfov, la Cotroceni; ” Cuza, str. 13 Septembrie, 64; ” dorobanților, Calea Victoriei, 122; ” jandarmilor călări, Colțea, 51; ” jandarmilor pedeștri, Calea Victoriei, 9; ” geniului, la Cotroceni; ” Malmaison, Calea Plevnei; ” pompierilor, Calea Plevnei, 12; Camera Deputaților, curtea Bisericii Metropolitane; Gara de Nord, Calea Griviței; Gara Filaret, str. 11 iunie; Cimitirul ortodox șerban-Vodă (Belu), șoseaua Giurgiu; ” Sf. Treime, str. 13 Septembrie; ” Sf. Vineri, Calea Grivița; ” Mavrogheni, str. Mavrogheni
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
frunzele fremătînde ale unui copac, așteptînd să apară un miros. și apare ? Eu unul n-am simțit decît mirosul disperării și al tehnologiei suprasolicitate. Opintelile vizuale ale regizorului german în direcția dimensiunii inaccesibile a mirosului pot fi amuzante, dar rămîn pedestre, neimaginative, supuse literalismului și par deosebit de ineficiente pe lîngă recentele șocuri senzoriale oferite de regizorul mexican Guillermo del Toro în Labirintul lui Pan. Dar chiar și un regizor ca del Toro, capabil să transmită vizual senzații olfactive, ar fi fost
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ei? Să meargă la Palat, să puie mâna pe membrii Locotenenței Domnești și apoi ce-o fi să fie! Prima linie de sergenți ce li s-a opus a fost ruptă într-o clipală 100, a doua linie de jandarmi pedeștri, asemine ruptă și împrăștietă; un pluton de cavalerie a fost, pot zice, desființat, căci caii, neputând avansa decât foarte încet printre grămezile de pietre cubice scoase din pavaj, erau loviți cu ciomege la picioare și cădeau împreună cu călăreții care erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu poezie, pe metereze de fum, lupta care pe care rămâne tot timpul nedecisă; când împung cu floretă, pe planșă criticii, exercițiul devine subit înviorător; când răscolesc prin arhive și de afară răzbat vocile florăreselor trebuie să-mi autoflagelez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]