360 matches
-
școală din Franța. Timp de cinci ani va locui în Passy, în apropierea Parisului. Timpul liber și-l petrece adesea la muzeul Luvru; de atunci devine vizibilă înclinația lui spre desen. Întors pe insula natală, se întâlnește cu Fritz Melbye, peisagist danez, în compania căruia Pissarro pictează primele sale tablouri. După câteva luni de colaborare, animat de ideile anarhiste, idei de care va fi atras tot restul vieții sale, Pissaro fuge împreună cu prietenul său la Caracas, în Venezuela. Revine acasă și
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
ale anului. În timpul războiului franco-prusac (1870-1871), Pissaro pleacă la Londra împreună cu familia, după ce se căsătorește cu Julie Velley, cu care conviețuia deja de zece ani. În Londra se întâlnește cu Monet, cu care vizitează muzee și se entuziasmează de arta peisagiștilor englezi, în mod deosebit de Constable și Turner. După reîntoarcerea în Franța, anii 1872-1874 par a fi mai buni, pentru prima oară picturile sale găsind cumpărători. Prima expoziție a impresioniștilor din anul 1874, organizată practic de Pissarro împreună cu Monet, nu se
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
1924, ilustrând aproape exclusiv peisajele islandeze. Câțiva alți artiști islandezi au studiat la acea vreme la , între care , care împreună cu Țórarinn a creat o ilustrare distinctivă a peisajelor islandeze într-un stil romantic naturalist. În scurt timp, și alți pictori peisagiști au călcat pe urmele lui Țórarinn și Ásgrímur, cum ar fi și . Kjarval în special este cunoscut pentru tehnicile distincte de aplicare a vopselurilor într-un efort concertat de a reda textura caracteristică rocilor vulcanice care domină mediul insulei. este
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
întoarce cu copiii la Antwerpen. În anul 1589, tânărul Rubens este înscris la cea mai bună școală din Antwerpen, condusă de eruditul Rumboldus Verdonck, unde, copiind ilustrații biblice, descoperă măiestria desenului. În anul 1591, începe să studieze pictură în atelierul peisagistului Tobiasz Verhaecht din Antwerpen. După un scurt stagiu în atelierul lui Adam van Noort, Rubens devine în 1596 elevul lui Otton van Veen (numit și "Vaenius"), un pictor al carui stil este influențat de maeștrii italieni din vremea respectivă. La
Peter Paul Rubens () [Corola-website/Science/297790_a_299119]
-
activități specifice, cum ar fi Sectorul Hotelier, Sectorul Bancar sau Sectorul Ambasadelor. Brasília găzduiește 124 de ambasade străine.. Orașul a fost planificat și dezvoltat în 1956 de Lúcio Costa - urbanist principal, Oscar Niemeyer - arhitectul principal și Roberto Burle Marx - arhitect peisagist. Este singurul oraș-capitală din întreaga lume construit în întregime în secolul XX și trecut de UNESCO în lista Patrimoniului Cultural al Umanității , datorită arhitecturii sale. La 22 aprilie 1960, a devenit în mod oficial capitala națională a Braziliei. Privit de
Brasília () [Corola-website/Science/297925_a_299254]
-
prin formarea unui centru circular, trasarea unor magistrale largi, ridicarea de edificii monumentale pentru instituțiile din administrație și cultură, precum și prin amenajarea unor areale întinse ca parcuri. Astfel, parcul central al Bucureștiului, Cișmigiul, ia ființă la mijlocul secolului, după proiectele arhitectului peisagist german Wilhelm Meyer. Acesta va contribui și la continuarea Șoselei Kisseleff, care prelungea Calea Victoriei spre nord încă din 1832. Din păcate, noile curente în arhitectură au dus și la demolarea unor biserici, mănăstiri și hanuri medievale, precum și la impunerea cu
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Octav Băncilă. La Pallady se regăsesc imagini urbane, priveliști din vii, case de pe dealuri și la Băncilă peisaje de la Bucium sau din valea Păcurarilor. Văile Sărăriei și Copoului cu panorame dinspre Repedea nu au fost înfățișate de aproape niciun pictor peisagist al epocii. Este de remarcat ideea că majoritatea artiștilor moldoveni care au activat la Iași, ca Mihai Cămăruț, Corneliu Baba sau Costache Agafiței, trăiau mai mult un vis al picturii, ei nu vedeau natura și oamenii din jur. Mai târziu
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
presupus a fi filosoful și poetul Jacques-André Naugeon (1738-1810). Mult mai elaborat este "Portretul Doamnei de Guimard", cunoscută dansatoare atât pentru talent și suplețe, cât și pentru numărul amanților. Reputația solidă de care se bucură ca pictor de scene frivole, peisagist, portretist și decorator îi garantează multe comenzi, Fragonard angajează ucenici, se îmbogățește. În toamna anului 1773, împreună cu soția lui, Anne-Marie, întreprinde o călătorie în Italia. În luna decembrie sosesc la Roma, unde vor petrece iarna în "Villa Medicis". O dată cu venirea
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
George Gr. Cantacuzino (2), pentru a sluji ca loc principal de organizare a „Expoziției Generale Române, cu prilejul celor 40 de ani de domnie glorioasă a M.S.R Carol I”. Parcul a fost amenajat între anii 1900-1906 după planurile arhitectului peisagist elvețian francez Eduard Redont și a fost inaugurat în 1906 pentru a sărbători 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Cu această ocazie a fost organizată o expoziție jubiliară, în care a fost prezentat și parcul Libertății. Comisarul
Parcul Carol I () [Corola-website/Science/307958_a_309287]
-
(n. 16 iulie 1796, Paris - d.22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX-lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistică de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și, prin urmare, a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat, fără a
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
în stil mixt, cuprinzând un parter central cu plecare dinspre intrarea principală și descărcare perpendiculară în piațeta centrală a parcului, unde se găsesc Obeliscul cu lei și Teiul lui Eminescu. Din axul principal se desprind numeroase alei tratate în stil peisagist englezesc liber, sinuoase și umbrite de copaci. În partea de sud-est există un ochi de apă secat care în trecut era decorat cu o punte orientală, între timp distrusă. În extremitatea nord-vestică a parcului se întâlnește un corp de sere
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
va așeza o grădină publică într‐un loc cu apropiere de oraș”". În același timp, conotațiile pur estetice ale „grădinii-scenă”, inspirate după modelul baroc, începuseră în această perioadă să se combine cu nuanțele de refugiu și relaxare legate de modelul peisagist englez. O astfel de zonă mixtă de promenadă avea să ajungă treptat și Grădina Copou. În secolul al XIX-lea drumul care urca spre dealul Copoului era cunoscut ca „Podul Verde”, el cuprinzând vii, grădini și livezi întrerupte ocazional de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
prezentarea principalelor momente ale dezvoltării picturii românești. Este accentuat aportul personalităților reprezentative pentru începuturile picturii de șevalet, respectiv cel al pictorilor academiști: C.D.Rosenthal, Gheorghe Tattărescu, Constantin Lecca, Misu Popp, a pașoptiștilor: Barbu Iscovescu, Ion Negulici sau cel al primilor peisagiști: Carol Popp de Szatmari, Henric Trenk. Căutările acestei prime generații de artiști sunt sintetizate prin opera fondatorului de școală Theodor Aman, iar mai apoi sunt continuate, însă la un alt nivel, de pictorii întemeietori de tradiție artistică și în egală
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
amenajarea unei alte grădini (35) pe fostul teren de paradă, sub ferestrele apartamentelor private ale familiei imperiale. Ea a considerat deranjant faptul că publicul ar fi putut să se uite prin ferestrele apartamentului ei. Grădina a fost amenajată de arhitectul peisagist Georg Kuphaldt, directorul administrației grădinilor și parcurilor din Riga. Aceasta este una dintre cele două grădini care s-au păstrat și astăzi la palat. În timpul domniei lui Nicolae al II-lea, viața de la curte a fost mai liniștită ca niciodată
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
din Säckingen’’ Nefiind foarte interesat de activitatea sa de jurist și neavând constrângeri financiare majore, Scheffel s-a decis să-și întrerupă lucrul și să facă o călătorie de mai lungă durată în Italia pentru a-și încerca talentul de peisagist. Și-a început călătoria în mai 1852 petrecând mai multă vreme pe insula Capri și în zona golfului Neapole. În timpul șederii în Italia, a putut să-și dea seama că posibilitățile sale de desenator erau limitate, însă că avea talente
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
perioada 1848 - 1854. Prin desenele care înfățișează peisaje din împrejurimile Vienei, Lyon, Kemárly, Predeal, Turnu Roșu, Sfântul Gheorghe, Sighișoara, Sibiu, Deva și Craiova, Barbu Iscovescu a fost considerat de către istoricii de artă, împreună cu Carol Popp de Szathmári, unul dintre primii peisagiști români. În plus, datorită desenului intitulat "" pe care l-a realizat în peregrinările sale prin Banat, Iscovescu a fost considerat ca fiind primul pictor român care a înfățișat un țăran român. Toată literatura de specialitate care a avut ca subiect
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
în aceeași mapă a Academiei. Cea de a doua concluzie emisă de Jianu care este relevată de desenele cu peisaje care s-au păstrat până astăzi, face ca Barbu Iscovescu să fie, împreună cu Carol Popp de Szathmári, unul dintre primii peisagiști români. Toate deplasările provinciale din jurul Vienei aveau ca principal scop vânzarea de tablouri pentru a-și întregi bruma de bani necesari supraviețuirii în capitala imperiului. Barbu Iscovescu a efectuat mai multe călătorii la Viena, Paris sau reveniri în București, deplasări
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
familie de țărani înstăriți, la Gruchy, în apropiere de Cherbourg. Moșia părintească se întindea pe colina de pe malul canalului La Manche. Pictura l-a atras pe Millet foarte devreme, în 1833 pleacă la Cherbourg, unde își începe studiile sub îndrumarea peisagistului Mouchel. Începând cu anul 1835, se dedică exclusiv picturii. La Paris, Millet este admis la Academia de Arte Frumoase și se înscrie la atelierul lui Paul Delroche. Când în 1839 i se sfârșește bursa, Millet își acoperă cheltuielile pictând portrete
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
Giovanni Antonio Canal (n. 28 octombrie 1697 în Veneția; d. 19 aprilie 1768 în Veneția), cunoscut sub numele de , a fost un pictor peisagist italian. Veneția, orașul său natal, și ulterior Londra, unde va locui vreme de zece ani, sunt locurile care i-au permis lui să-și desfășoare geniul. Gloria de care se bucură va depăși însă granițele acestor două orașe, devenind popular
Canaletto () [Corola-website/Science/304143_a_305472]
-
(n. 23 aprilie 1775, Londra - d. 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) a fost pictor și gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului. Specializat în peisaje și scene marine, era considerat de impresioniștii francezi ca unul dintre principalele modele artistice. Fiu de bărbier peruchier și nepot de măcelar, se naște la 23 aprilie 1775, în cartierul londonez Covent Garden, strada
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
numit membru al "Academiei Regale". Pictează, având unele elemente comune cu maniera lui Poussin, "A zecea plagă a Egiptului". În anul 1802, face prima călătorie în străinătate în timpul căreia vizitează Parisul și Elveția. La Luvru este atras de pânzele marilor peisagiști Ruysdael și Poussin și nu-și poate înăbuși observații de pătrunzătoare și autorizată subtilitate. Face numeroase schițe după Rafael, Correggio, Guercino, Domenichino și Tițian. Impresionat totodată de peisajele alpine, notează: "" Pe scurt, aceste țări sunt mai frumoase decât Țara Galilor sau
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
marele elector Friedrich Wilhelm, îndrăgostit de peisajul natural, a ridicat un palat de vară, transformat, apoi, într-o somptuoasă reședință de Frederich cel Mare. Palatul Sanssouci (arhitect K. F. Schinkel, 1744) are un stil neoclasic cu grădini în sistem versailles-ez (peisagistul Peter Joseph Lenné). Înaintea Primului Război Mondial s-a ridicat și Palatul Cecilienhof unde au avut loc lucrările Conferinței Tripartite (iulie-august 1945) ce a hotărât soarta Germaniei postbelice. Este o adevărată ofertă a zeilor să te plimbi prin splendidele grădini de la Sanssouci
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
sitului, dezvoltarea spațiului din jurul casei, protecția mediului, planificare urbană(P.U.G.-plan urbanustic general), design urban,planificarea parcurilor și a spațiilor de recreere, planificare regională, spații urbane și conservare istorică. Un practician în domeniul arhitecturii peisajului se numește arhitect peisagist. Istoria arhitecturii peisagere este în strânsă legătură cu istoria grădinăritului, dar nu sunt la fel de vaste. Ambele arte sunt preocupate de compoziția plantării, forma spațiului, apă, pavaj și alte structuri, dar: - designul gradinilor se ocupă în mod special cu spații închise
Arhitectură peisagistică () [Corola-website/Science/312789_a_314118]
-
asemenea se ocupă cu spații deschise, care sunt deschise publicului(scuar, parc rural, sisteme de parcuri, spații verzi etc). Romanii au preluat arhitectura peisajului pe o scară extensivă, și Vitruviu a scris multe despre acest subiect ceea ce afectează și acum peisagiștii. La fel ca și în celelalte arte, grădinăritul a fost "reînviat" în perioada Renascentistă, cu extraordinarele exemple, inclusiv spațiile pentru recreere de la Villa d'Este, Tivoli. Grădinile renascentiste s-au dezvoltat în cel de-al 16-lea și cel de-
Arhitectură peisagistică () [Corola-website/Science/312789_a_314118]
-
plein-air-ismului" deosebindu-l de cel al barbizoniștilor cât și de cel al impresioniștilor. În 1877, Grigorescu este prezent pe front ca reporter unde realizează o compoziție istorică („Atacul de la Smârdan”) punând în valoare mișcarea unui personaj din câteva linii. Ca peisagist Grigorescu nu urmărește specificul etnografic ci sugestiile plastice. Peisajul realizat de acesta are o tentă lirică înfățișând seninătatea verilor toride de pe meleagurile românești luminate puternic, determinând un univers ireal. Importanța luminii în peisajele grigoresciene este deosebită subordonând componența limbajului plastic
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]