500 matches
-
câteva minute înainte de prânz, Pantelimon se îndrepta hotărât spre biroul lui Ulieru. Dar pe măsură ce se apropia, încetinea pasul. Ajuns în dreptul ascensorului se rezema de perete și deschidea ziarul. Dar nu izbutea să citească. La răstimpuri își ridica privirile și cerceta pendula. Apoi își împăturea ziarul și pornea agale spre cantină. Ajungea printre cei din urmă și mânca la repezeală, fără poftă, cu ochii în farfurie. Dacă îi vorbea cineva, tresărea speriat, clipind din ochi, silindu-se să zâmbească. Sfârșea întotdeauna prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
madam Ana sau mademoiselle Lisette ? Sau mai știe cine ? încet, în vârful picioarelor, intrase în camera ei, se trântise pe pat, își vârâse degetele în urechi și, multă vreme încă, o mai lăsase pe Muti să o strige. Stă cu spatele la pendulă, ca să nu se panicheze, dar îi numără bătăile automat, strângându-și nervoasă buzele subțiri, mototolind între degete cartonașul. Printre sunetele rotunde, care urmează unul pe altul insuportabil de egal, de negrăbit, se strecoară fâșâitul subțire al respirației sale precipitate. Și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
călătorește. Cel puțin are ceea ce aici nici după o viață n-ar fi reușit. Dar, cel puțin... Aruncă dintr-odată cartonașul în scrumieră - de-atâta timp îl mototolește ca o caraghioasă în mână. Se întoarce, se uită cu atenție la pendulă. Este aproape sigur că astăzi n-are să mai aibă timp să iasă. Nu că ar fi avut cine știe ce de făcut, singurul program al zilei, cununia religioasă a lui Țuțu, este abia diseară, dar o enervează să și piardă chiar așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
șifonierului. O rază venită de-afară scânteiază dintr-odată orbitor pe sideful prins în rama neagră a oglinzii ; raza alunecă și se stinge. Pe Ivona un singur gând o mai neliniștește. Iese din dormitor și caută în hall, din ochi, pendula. Cam acum spunea Niki că are să se întoarcă, cam pe la ora aceasta. Plus încă o jumătate de oră, întârzierea de rigoare - ar fi deci cazul să plece și baba. Niki, pe drept sau nu, n-o prea agreează... Ar cam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dumneata chiar îți mai amintești - eu nu -, a venit războiul... Lambriuri lucioase, noi, din lemn de nuc. În dreapta, două uși : între ele, o măsuță cu picioare înalte, cu tăblia în formă de inimioară. Deasupra, pe o placă de marmură, o pendulă de masă obișnuită : un cadran rotund, mare și alb, pe care literele romane se disting de departe. Cinci și un sfert, după-amiaza. Pe peretele din stânga, sub oglindă, o canapea de mahon. Speteaza, formată din trei semiovale, se termină cu un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
operațiunilor de pe un dâmb mai înalt, cu binoclul la ochi. Pare însă ușor decoafată, șalul îi spânzură pe un umăr, cu neglijență, fața ușor umflată și-a pierdut drăgălășenia. Cu totul neobișnuit, s-a oprit între cele două uși, în dreptul pendulei, și așteaptă, în loc să o trimită pe Nela să-l cheme pe stăpânul casei. Cu o mică satisfacție - de ce ? -, Titi Ialomițeanu observă călcarea conveniențelor. Ceva neobișnuit trebuie să se fi petrecut, astfel încât, derutată, tânăra doamnă a revenit la obiceiurile modestei case
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mea... Cine spui că a murit ? — Domnilor, se întoarce Profesorul, cu un glas grav. Domnilor, spune grav Profesorul și vocea îi sună atât de ciudat, de solemn ! Domnilor, a murit Regele Carol... Și, ca un gong rar, începe să bată pendula. — Voilà, spune Profesorul, puțin uluit, și cu mâna osoasă face un semn din care foarte clar se înțelege că destinul însuși pare a rostogoli asupra salonului aceste sunete rotunde, metalice și egale. Voilà... Și, imediat, renunță a mai lua în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum lupa microscopului trezește dintr-odată nenumăratele viețuitoare ce viermuiesc neliniștite într-un strop de apă. Și, de aproape, mult prea de aproape, încât tresar, bătăile neașteptate ale pendulei. Da, nu mai este mult și soneria are să înceapă să sune fără întrerupere, la intrare, întind mâna spre pomiera de bronz și anvelopele mătăsoase îmi foșnesc sub degete, Tavernier à Paris scrie în mijlocul cadranului, cum să te împaci cu gândul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de repede se convinge de ce aude : un zâmbet tremurând sfidător, de puști slăbănog, care se teme să nu fie luat în serios, pentru că își știe puterile puține... Este atât de prins de propriile fraze, încât chiar bine cunoscuta bătaie a pendulei îl face să tresară. Ceilalți, care de mult urmăreau pe furiș cadranul, au și ei o mică tresărire. Fețele lor nu se întorc spre el însă decât atunci când ultimul sunet se pierde, desfăcându-se, fâșii-fâșii în aer. — ... Există, desigur, printre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
des cum i se reproșează lui Brătianu meschinăria cu care cântărește șansele alianței, când într-o parte, când în cealaltă... Meschinărie ? Vi se pare cuvântul potrivit ? Doamna Mironescu își ascunde căscatul dincolo de evantai. Apoi închide evantaiul, se uită ostentativ la pendulă și tot atât de ostentativ la soțul ei. Potrivindu-și ochelarii pe nas, acesta îi face un semn liniștitor : să mai aibă puțină, numai puțină răbdare ! — Probabil, surâde domnul Mironescu, o să fiți contrariați când am să vă dezvălui motivul pentru care, din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să găsească o încheiere mai cuviincioasă și mai grăbită a nefericitei vizite de azi. — S-ar părea că în acea perioadă grea... în timpul discuțiilor, în mod curent i se umpleau ochii de lacrimi. Iritată, Sophie se uită din nou la pendulă, din nou la soțul ei, care îi face obișnuitul semn : să mai aibă, numai puțin, răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar răspunde că merge să se prepare pentru sindrofie. Din păcate însă, deschide și închide ușa, fără ca nimeni să o întrebe nimic. Poate chiar fără ca nimeni să o observe ? S-a lăsat o liniște atât de mare, încât tic tacul pendulei, apoi scârțâitul pantofilor domnului Ialomițeanu se aud deslușit. Acesta a părăsit colțul șemineului și, apropiindu-se de gheridon, se adresează numai Profesorului : — Totuși, există și pentru lucrurile mai ieșite din comun o explicație... Astfel încât și această impardonabilă vizită a mea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un incident foarte simplu, anume că feciorului i s-au umflat gâlcile... Profesorul surâde, dar o ușoară grimasă de vinovăție îi tremură în colțul gurii. Simte umbra de pe chipul soției sale care s-a uitat stăruitor la el, apoi la pendulă. Continuând să vorbească, începe să așeze, cu încetineală, hârtiile în pomieră. Nu, pe ea nu are cum s-o înșele cu vesela lui logoree, de ea nu-și poate ascunde nici neliniștea mai adâncă. Se poate încrede în intuiția ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu putea să nu intrige, dat fiind că el era unul dintre cei care țineau de cordoane ! Totuși, să vezi diplomații arborând cea mai adecvată ținută, iar prim-ministrul cu căciulă pe cap... Pentru ultima oară te mai uiți la pendulă și hotărârea ta de-acum este luată : ai să te ridici când va bate ora. Firea ta greu te lasă să pierzi fără să joci și ultima mână, totuși ai decis : acestea sunt ultimele minute când mai întârzii în salon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în tête-à-tête cu Titi ! O simplă ambiție, ai putea spune, fără să prea greșești, deși în ochi ți s-a strâns o suferință ciudată, pe care ai gonit-o de pe obraz, din minte, din suflet... Cum va începe să bată pendula, ai să te ridici, chiar dacă ar fi să renunți la speranță - dar ce speranță ? Ai gândit cât ar fi de convenabilă situația ta lângă bietul Ialomițeanu - dar ai primi-o ? Chiar te-ai imaginat vreo clipă cu adevărat alături de unul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Abia apoi ai judeca pozitiv și ai vedea dacă bietul Titi e convenabil și ca situație, și prin companie. Oh, ce târziu este și cum te simți tot mai rău ! Mai ai doar câteva minute până ce va începe să bată pendula, câteva minute pe care le mai poți îndura, răbdătoare, pentru că astfel este voia ta ! Cât de răbdătoare poți fi când astfel îți este voia și cum numai tu știi, într-o clipă, să întorci răbdarea pe cealaltă parte ! Uită-te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai să revii - ai să revii ? Mergi spre ușă cu pași grăbiți, cu dinții strânși, cu nările atât de larg deschise încât simți cum ochii ți se albesc, când pui mâna pe clanță auzi cum se prăvălesc în spatele tău bătăile pendulei... Am uitat să vă întreb dacă a ajuns până la dumneavoastră zvonul demisiei lui Brătianu, aruncă tânărul. — Demisie ? ! Profesorul repetă plictisit, după el. N-are nici un chef să-i mai răspundă, după ce toată după amiaza a vorbit inutil. Inutil, inutil ! acest
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu și nu, că el i-a arătat dungile pe spate și a văzut ea, cu ochii ei. Eee-te-a dracului, zic, în gândul meu. Și tu, ce i-ai arătat ? Farfuza ? Ivona deschide ușa și, din semiîntunericul hall-ului, pătrund sunetele pendulei. Amândouă numără bătăile : Vica de pe scaun, Ivona stând în picioare, cu ochii la ceasul vechi de pe bufet. Un ceas cu cadran de email albastru, înconjurat de o dantelărie aurie. Aurii sunt și limbile, și cifrele romane care indică ora. — Două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strige. Să vină pe loc înapoi, să discute cu adevărat, pe față. Nu face însă nimic, se plimbă prin sufragerie și se scarpină, cu unghiile ei, ascuțite și tari, tăiate oval. Prin ușa rămasă deschisă, din hall se aud bătăile pendulei, și ea se scarpină, tot mai repede, tot mai apăsat, cu o plăcere tot mai mare, în care s-a topit durerea. Dâre roșii, mustind din loc în loc de sânge, rămân pe carnea moale și albă a brațelor, pe picioarele înalte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
târziu, e târziu, dar acum-acum-acum-acum are să vină, ai să-i auzi pașii prin curte, acum-acum-acum îi auzi ? îi auzi ? are să vină ? n-are să vină ? Acum, acum, ai să-i auzi pașii prin curte, pe scară, în fața ușii, nimic, decât tic-tacul pendulei din hall, ca o răsuflare străină, egală, ca o prezență străină, mereu alături, mereu nevăzută, care te urmărește, e atât de ușor să se ascundă printre mobilele vechi, în penumbra prăfuită a casei, ca să te urmărească, și inima, care va
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plesni sub strânsoarea neagră, și firele care se trag ritmic, care se strâng, curentându-te de neliniște până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale și întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall, în mijlocul ghemului, o răsuflare disperată sub gheara neagră, un gâfâit disperat și bocănitul sângelui, mereu și mereu, geamul ce dă afară în curte lucește de noapte și niciun bocănit pe pavaj, pe trepte, doar cineva care stă nevăzut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Deschizi gura, te apleci spre ei - iarăși, iarăși ? parcă da, parcă s-a mai întâmplat la fel, dar când ? -, iarăși niciun sunet nu îți iese din gură. în schimb în jur e o atât de mare gălăgie ! Trompetele automobilelor, bătăile pendulei, tropot de cai, de la celelalte trăsuri. — Patru cornuri la un ban ! strigă vânzătorul de ziare care aleargă cu teancul de gazete sub braț. Și trăsura întoarce. Și tu stai pe banchetă, deschizi gura, te forțezi, strigi, dar niciun sunet nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stelelor de pe steagul american. La fel de lin și senin ca la Apariție, Vestitorul Luminos dispăru lăsând în urmă miros de ambră și de ceapă coaptă din ceapa pusă sub compresa pusă pe ochiul corespondent vână tăii corespondentului parlamentar. Cucul ieși din pendulă și cucăi de 3 ori după care întinse aripile metalice și, făcând praf fereastra, se tot duse. Noroc că era primăvară și că prietenul nostru avea cu ce să acopere cheltuielile. Câștigase la poker. În pauza dezbaterii Legii pentru Democratizarea
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mi-s producătorul. Dacă-i dai dumneaei și un tivi color te las să-i faci, după, încă zece vânătăi. MOȘ Y 66 Noapte de Crăciun frumos așezată peste cuplul Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi trage
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gîndit. Și atunci ce pot eu să-i cînt silniciei, acum doar Închipuit În brațele subțiri ale femeii!? Povestea ar fi simplă, dacă nu ar complica-o metafora: „Împins de o oarecare poftă de viață, la a treisprezecea bătaie a pendulei am ieșit afară spre liniștea mamei care nu mai contenea cu jalbele la primărie și plîngerile-n vecini. De cîte ori bate pendula așa mă lovește și fătul ăsta-n burtă! Nici de ceas nu mi-e trebuință. El nu greșește
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]