658 matches
-
trecutul îndepărtat. Recurgând la termeni exclusiv matematici, Hedrock descrise pe scurt acțiunea de balans dintre om și clădire, de îndată ce au fost lansate în abisul timpului. Apoi continuă: - Mai sunt oameni cărora le e greu să înțeleagă cum poate exista o pendulare a timpului, un fel de scrânciob, când cunoaștem realitatea macrocosmică după care Soarele și planetele sale se mișcă în mod constant prin spațiu-timp cu viteza de peste douăsprezece mile pe secundă. Dacă mai adăugăm și faptul că planetele urmează cu viteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
relației fundamentale timp-energie și că o tensiune a materiei - de exemplu, o planetă - nu influențează fenomenele din fluxul temporal, ci este în ea însăși supusă legilor energiei temporale. Rațiunea echilibrării timpului de două ore și patruzeci de minute după fiecare pendulare este obscură, dar s-a sugerat că natura caută irevocabil stabilitatea. Când se leagănă către trecut, clădirea ocupă același "spațiu" ca și în timpul ei normal, dar fără repercusiuni, căci similaritatea este în sine o funcție de timp, și nu a produsului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
a lui Ovid Densusianu va supraviețui pînă în 1925) se exercită atît de pe poziții politice de stînga, cît și din unghiul unui radicalism artistic modern favorabil tuturor avangardelor europene. Spiritul independent îl va conduce spre un eclectism deopotrivă ideologic (vezi pendulările între socialiști - chiar bolșevici - și național-țărăniști) și estetic (oscilații între postsimbolism, avangarde, modernism și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
etc. etc. etc.; pe această comuniune de voci și gesturi, GRUBI se apropie de groapă, calculează distanța până la funia de care este legat ceasul și se aruncă de capătul ei; o vreme, prins de marginile ceasului pendulează deasupra gropii; această pendulare este însoțită de dure lovituri de clopot; animație în rândul personajelor și al figuranților; toți se apropie, gesticulează, încearcă să-l tragă pe GRUBI; acesta lovește cu picioarele și se urcă dincolo de limita la care poate fi ajuns, chiar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
titluri ne fac să ne ducem cu gândul la nuvele filozofice cu elemente fantastice, Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Așa cum Dionis pendula între real și vis încercând să schimbe spațiul și timpul, la fel Mircea Eliade realizează în nuvelele sale pendularea omului între sacru și profan, între realitate și vis, între real și ireal. Miturile arhaice ale cosmogoniei și creației, visul magic, ieșiri fabuloase din timp sunt dezvoltate într-o țesătură narativă abia construită, în care întâmplări obișnuite se amestecă firesc
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
locuire (Lozna-Botoșani, Suceava-Drumul Național, Borniș-Neamț, Valea Mare-Dumești, județul Vaslui etc.), fapt explicat prin deplasările succesive ale comunităților respective, pentru perioade scurte de timp, urmate de revenirile în aceleași vetre de sate și utilizarea fostelor locuințe, uneori ușor refăcute. Probabil, aceste pendulări au fost determinate de caracterul extensiv al agriculturii, practicată la acea vreme de populația autohtonă, de factorii climatici sau de anumite evenimente politice. În privința numărului locuințelor, cercetările au demonstrat că așezările din Moldova includeau în general 40-50 de locuințe, similar
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
la alta, iar vetrele așezărilor rurale, din secolele VI-XI, au stat la baza apariției satelor românești. În Bazinul Bârladului s-au observat modificări: într-o perioadă timpurie, în veacurile VI-VII, numărul locuințelor nu era mare sau varia, datorită pendulărilor demografice, provocate de exoduri spre alte locuri fertile ori din cauza triburilor slave, însă, s-au constatat și reveniri la vechile vetre a unui procentaj neprecizabil din populația autohtonă. Ulterior, în condițiile strângerii mai multor grupuri de locuitori, în unele microzone
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
favorizat apariția și accentuarea unei diferențieri social-economice, fenomen generalizat pentru întreaga perioadă a Evului Mediu. În privința ocupațiilor, agricultura era cea mai importantă activitate a locuitorilor unui sat vechi românesc. Prezența într-o microregiune a cel puțin două stațiuni contemporane determina pendularea membrilor comunităților respective în căutarea de noi loturi agricole, care în condițiile practicării unor culturi cereale extensive trebuiau schimbate pentru a da randamentul necesar. În acest scop, erau căutate poienile, luncile sau terenurile cu vegetație arboricolă mai rară, ce înlesnea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
defrișarea cu mai puțin efort decât un sector de pădure. Așadar, după 7-10 ani (uneori mai mult), terenurile agricole erau abandonate, pentru refacerea naturală a solurilor epuizate, iar membrii satului se întorceau în vechea vatră și refoloseau loturi abandonate anterior. Pendulările periodice și revenirile satelor în vechile vetre, dovedite de cercetările arheologice, evidențiază o continuitate de locuire mobilă. În acest sens, menționăm situația înregistrată în siturile bazinului, de la Albești, Alexandru Vlahuță, Armășeni, Bârlad, Chircești, Costești, Dodești, Gara Roșiești, Gura Idrici, Negrești
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
n-a reușit să-și croiască o poziție politică definitivă în Statul francez conceput de și pentru o burghezie a pieței, funcționărească, agricolă, lucrătoare. Toate aceste semi-eșecuri se explică prin raporturile furtunoase și metafizice ale Franței cu modernitatea, veșnica ei pendulare între modelul englez, de care se simțea apropiată în timp, și puterea germană pe care-o știa aproape în spațiu, și, în sfîrșit, prin fidelitatea față de un naționalism misionar purtînd în sine imaginea unei lumi cu chip francez secolul al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
idealism deloc în acord cu cifrele, o lipsă acută de simț al răspunderii. Indiferent dacă judecata aceasta e adevărată ori falsă, s-a ajuns să se vorbească și să se gîndească asemenea lui Tarde: "Guvernul și opoziția îmi amintesc, prin pendulările lor, de conflictul de la bursă dintre speculanții care mizează pe o piață în creștere și cei care mizează pe o piață în scădere. Guvernanții joacă în urcare iar cei din opoziție joacă în scădere în domeniul afacerilor publice"336. Comparația
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a explorării oculare la copii (adaptare după Vurpillot, 1974) Copilul trebuie să compare ferestrele celor două fațade de casă (Vurpillot, 1974). O cameră așezată în centru înregistrează reflexul pe ochi al ferestrei fixate de copil. Rezultatele indică o creștere a pendulărilor orizontale (de la o fereastră la alta) între 50% și 70% pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 5 și 9 ani. Prin urmare, până la 5 ani, ochii copilului privesc la întâmplare și nu pot repera ferestrele identice. Doar pe la 9 ani
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
plasat între noi și lucruri, teoreticianul lansa următoare serie de interogații: Avem într-adevăr de-a face cu un ecran format dintr-un ansamblu de reprezentări, convenționale și, în consecință, opace față de referent? Sau mai curând cu o serie de pendulări între unități care poate nu sunt unități și pentru a căror desemnare termeni ca reprezentare și semn se dovedesc mai puțin adecvați decât acela de urmă?129. Sterilitatea opoziției natură/convenție a fost recunoscută în cele din urmă de Roland
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reușește astfel - măcar în parte - să depășească impasul orfic al comunicării fondate pe inefabil, pe un moment privilegiat care nu poate fi pe deplin exprimat sau înțeles. În fapt, trăsătura distinctivă a poeziei lui Roberto Deidier este tocmai această permanentă pendulare între căutarea momentului unic și revelația multitudinii particulariilor. Chiar dacă la o privire superficială versurile sale par tributare mai curând viziunilor orfice, în care comunicarea se circumscrie inefabilului, unui moment de intuiție absolută ce nu poate fi împărtășit în întregime, totuși
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Barrett)! Acestea din urmă, pe lângă faptul că imprimă volumului o construcție atipică, o arhitectură zodiacală - fiecărui bilet corespunzându-i o oră (diurnă sau nocturnă), guvernată de câte un înger -, dezvăluie, între altele, și o particularitate evidentă a scrisului tondellian: veșnica pendulare între transparență și obscuritate, între banalitatea existenței cotidiene și ritmurile misterioase ale altor lumi, materializată într-o formulă ce trimite cu gândul la estetica barocului, dar și la voga postmodernă a performance-ului. Într-adevăr, într-un anumit sens am putea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și exterior. În acest sens am putea interpreta și enigmatica mărturisire pe care scriitorul o făcea într-un rând: „Poetul se simte întotdeauna la mijloc, implicat între două forțe pe care trebuie să le echilibreze, să le medieze. Poezia: balans, pendulare, rămășag nesfârșit”338. Tocmai utilizarea unor procedee minimale contribuie la accentuarea intensității și preciziei cu care concretețea lumii este percepută, favorizând accesul la acea mișcare aproape insesizabilă a gândului, traductibilă printr-o muzicalitate stranie, fluidă, pe care singurătatea o imprimă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sunt sistematic împiedicate să ia o înfățișare suprarealistă, ca la Urmuz”375. Fiindcă, în pofida caracterului absurd al celor mai multe situații, se constată că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru revenirea bruscă la logica obișnuită a lucrurilor. Și tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând „să-i sară în spinare și cine știe ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Ovidiu Aniculaese • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tyvetan Todorov • O.K.pentru America, Gheorghe Stan • Pendulări în abstract, Marius Cucu • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Sărbătoarea nebunilor, Isrvan Rath-Vègh • Trei Rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Zece eseuri, Mihai Pricop LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Texte de frontiră ALBA-IULIA Librăria Mircea
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști, dar dincolo de această ezitare, pe care doctoranda are dreptate s-o considere „aproape firească” (p. 4), în Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul se identifică o abordare complexă a personajului feminin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care și-au creat-o prin accentuarea valorii personajului feminin în universurile lor diegetice. Lucrarea de față a fost structurată în cinci capitole, de fiecare dată încercând să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ficționale. 504 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 408. 136 V. Moralitatea personajului feminin V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim aceeași pendulare a personajelor între tendința de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este La Caccia di Diana (Vânătoarea Dianei, aproximativ 1334), „o alegorie despre dragoste, destinată, după cum se pare, să imortalizeze fermecătoarele doamne de la curtea napolitană”590, în care influența lui Dante se resimte puternic. În cele optsprezece scurte cântece avem o pendulare între fantezia mitologizantă și notele de realism. Naratorul boccaccesc 591, metamorfozat într-un cerb, se plimbă într-un decor idilic primăvăratic, meditând asupra necesității de a se feri de chinurile nemiloase ale dragostei, când i se pare că aude un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ipostaza de personaj bine conturat, rotund, care se revoltă contra unui sistem social inegal, constrângător, injust, dobândind astfel valențe pozitive” p. 16 și p. 57 pentru donnele angelicate). Viziunea asupra universului și a vieții, prezentată prin intermediul capodoperelor medievale, pune problema pendulării autorilor între două extreme, uneori misogini, alteori protofeminiști, dar dincolo de această ezitare, pe care doctoranda are dreptate s-o considere „aproape firească” (p. 4), în Povestirile din Canterbury, dar și în Decameronul se identifică o abordare complexă a personajului feminin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scriitori devin, am putea crede, tributari epocii în care trăiesc, și adoptă orientarea misogină, ridiculizând sau ironizând fin încercarea femeii de a dobândi un nou statut social, de a se erija într-un egal al bărbatului. Însă această ezitare, o pendulare aproape firească între două atitudini contrare, nu umbrește imaginea de protofeminiști pe care și-au creat-o prin accentuarea valorii personajului feminin în universurile lor diegetice. Lucrarea de față a fost structurată în cinci capitole, de fiecare dată încercând să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ficționale. 504 Elaine Tuttle Hansen, art. cit., p. 408. 136 V. Moralitatea personajului feminin V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim aceeași pendulare a personajelor între tendința de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]