872 matches
-
va lucra la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, apoi la Biroul Păcii, pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri. În ianuarie 1945 se vede eliminat din rândul profesorilor universitari, iar toamna este din nou arestat. Va urma un șir lung de penitențe pentru „amestecul în politică”: în 1949, în 1953-1954 și în 1957, luându-i-se și dreptul de semnătură, ceea ce îl determină să apeleze la pseudonimul Al. Grecu sau la inițialele acestui pseudonim. La sfârșitul anului 1948 se va ocupa de
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
acestei dispute. Orgolios și himeric, el lansează în „Duminica” din 1943 un atac dur, rămas fără replică, și împotriva lui Camil Petrescu. Colaborările din 1943 la „Tribuna tineretului” și „Vestul” încheie o etapă, urmată, după război, de ani lungi de penitență. Acum tălmăcește din Shakespeare (Regele Ioan), Ferreira de Castro (romanul Oile Domnului), François Villon (Balade și alte poeme), Sofocle (Oedip Rege) și poemele lui E. A. Poe. În tăcere și izolare, poetul compune sonetele din Cununa Ariadnei, ciclurile Epigrame, Poeme, Poeme
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
a personajului, plecând, așa cum vom vedea Îndată, de la alte episoade evanghelice. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul (a se revedea fragmentul din Proloage de la Începutul textului). De unde au apărut ele și prin ce tour de passe passe? Tradiția a folosit rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje, diferite la origine
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; Învierea lui Lazăr; mărturia Învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază În bună măsură „Viața Mariei Egipteanca”: retragerea În pustiu; conviețuirea cu Îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de izbucnirile vitalității. „Binele” și „răul” se încadrează unei axiologii primitive și puternice, pentru care „păcat” nu poate exista atâta timp cât omul este viață (O necredincioasă). Izbucnirea simțurilor nu-l revoltă până într-atât, încât să-și supună personajele la vreo penitență. Scriitorul s-a exprimat fără menajamente împotriva acelor teologi care condamnă „legea trupului”, căci viața e „aur nemuritor” (Fața de lumină a creștinismului). Un aur, însă, bătând în cenușiu, căci existența este considerată o „vâltoare”, care macină puterile și-i
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi întoarse spatele colegului său uimit și ieși din încăpere. Intră în magazioara pe care o numeau sanctuar, suflă în lumânarea și îngenunche pe podeaua tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars îi umplea nările, iar în întuneric se auzea foșgăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia sa, la ritul euharistic celebrat, în biserica galoromanilor, de episcopul lor, Antelmus. Intensitatea rugăciunii pe care o simțea la mulțimea înspăimântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bine pe cât erau rănile - uneori foarte adânci - pe care fiecare din ei, unii mai mult, alții mai puțin, le purta în suflet. Opt călugări de vârste diferite, proveniți din medii diferite; opt trupuri măcinate de posturi, de muncă și de penitențe, opt inimi sfâșiate, ca și a sa, de iubirea pentru Mântuitor. Când sfârși litania și fu în picioare, îi veni alături imediat, în tăcere, cu bunăvoință, Simplicius, călugărul cel mai tânăr, care ținea într-o mână un coșuleț de răchită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ce - se întrebau, ispitindu-se - oamenii aceia urcaseră până la sihăstrie să-i tulbure pacea? Comunitatea lor își întocmise de curând regola, alcătuită din precepte severe: munca la câmp și îngrijirea puținelor animale de lapte, posturi, mărturisirea periodică a păcatelor și penitență, tăcere în afara liturghiei, studiul bazelor limbii grecești, lectura și comentarea Textelor Sfinte, nici un contact cu exteriorul, decât prin persoana abatelui, și mai ales rugăciune, multă rugăciune, individuală și colectivă. Locul sihăstriei lor fusese ales, cu cincisprezece ani înainte, de însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfârșit, capacitatea sa de sacrificiu, ce ajungea până la limitele autodistrugerii, îl făcuseră pentru multă vreme pe Canzianus să-l îndrăgească; acesta dăduse la o parte ciudățeniile sale și în special pulsiunile sexuale virulente care îl determinau să-și impună deseori penitențe dureroase și posturi extenuante. Prezența sa, totuși, devenise curând neliniștitoare pentru confrați, iar atunci când Simplicius, exasperat de o lungă și umilitoare persecuție, îi denunțase deschis avansurile pe care i le făcea, îndepărtarea sa din sihăstrie fu inevitabilă. A fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste, cu fața acoperită de un văl negru, se aruncă la picioarele lui. Printre lacrimi, îl imploră: — Iertare, părinte sfânt! Penitență! Supune-ne la penitență! Purifică sufletele noastre mizerabile și primește-ne. Ai milă de noi! Ai milă de noi! Cu fruntea încruntată, Canzianus o cercetă pentru câteva clipe. Apoi, chipul său se însenină; trecu o privire rapidă peste fețele confraților săi, înțelese că îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trebuie s-o implorați, ci pe a Celui Preaînalt! porunci obosit. înțelegea acum că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi imediat alături pe bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului. Văd că sunteți mulți; toți sunt din comunitatea voastră? Bărbatul plecă, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
implorați, ci pe a Celui Preaînalt! porunci obosit. înțelegea acum că, după ce îi împovărase cu reproșuri, trebuia să le dea o speranță. Trecând de la cuvintele tunătoare la un ton de hotărâre calmă, adăugă: — Această femeie spune bine: penitență! Rugăciune și penitență! Căutând prin mulțime, îl găsi imediat alături pe bărbatul bărbos care, puțin mai devreme, vorbise în numele tuturor: — Ambianus, îți vorbesc ție, care ești capul satului. Văd că sunteți mulți; toți sunt din comunitatea voastră? Bărbatul plecă, parcă stânjenit, capul. — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
topoarelor și au continuat asaltul, urcând scările, împiedicându-se și călcându-se în picioare pentru a ajunge primii în iatacul Feliciei. Acolo îi aștepta un spectacol oribil. Pe pereți zăceau atârnate bice cu vârfuri plumbuite, lanțuri și alte instrumente de penitență, pe care cei doi paji negri le folosiseră fără cruțare, flagelând trupul cu pielea fină al grecului, care își ispășea astfel cine știe ce păcat îngrozitor săvârșit în alte vremuri, în alte ținuturi, cu vreo fată poate tânără, poate nespus de frumoasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
homme, apres le soin de l'intérét personnel est, trop souvent, l'art de donner du désagrement a ses semblables" (Henri-Frédéric Amiel, Fragments d'un journal intime, Paris, Librairie Stock, 1931, 1, p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de ciumă. În realitate, a fost o scurtă epidemie, dar alta era adevărata ciumă. Numele ei era spus cu voce tare din Borgo până în Piața Navona, însoțit de un calificativ invariabil: Adrian barbarul. Cardinalii îl aleseseră ca pentru a face penitență. Prea multe acuzații fuseseră aduse papalității în cursul ultimului pontificat, germanii aderau cu provincii întregi la tezele lui Luther, iar Leon al X-lea era ținut răspunzător. De aceea se dorea schimbarea înfățișării Bisericii: florentinului, descendent din familia Medici, devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de transporturi Acasă, fără să găsesc pe cineva. Și Martinei, doar cât să-i spun la revedere. Telefoanele astea nu mi-au produs nici o suferință. Numai Fielding a început cu pretențiile. Numai el avea să mă mai supună la noi penitențe. * — Spunk, am spus eu, ce onoare. M-am uitat spre Fielding Goodney, care a ridicat din umeri. Ne-a plăcut Preistoric, am continuat eu. Ai fost grozav. Pe bune. Ai fost absolut - ai fost de groază, Spunk. Am simțit ghiontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eveniment fioros, fără să aibă curajul să mi-o spună în față. Bineînțeles că voi veni, i-am spus și am fost răsplătită cu o îmbrățișare. În partea de sus, puloverul lui zgâria precum o cămașă din cânepă - Tom făcea penitență pentru că era cu Alice. —Trebuie să plec acum, Sammy, a spus. Sunt la jumătatea unui sonet și parcă simt cum îmi vine inspirația. Ne vedem duminică, da? Și își luă zborul. M-am uitat după el, mintea elaborându-mi planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îți trebuie să nu intri în primele trei-patru cârciumi, când ai salariul în buzunar. Câtă luptă trebuie să duci, gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute, Bikinski Își vâra capul Între umeri, murmurând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de banană ce se umflau și dezumflau Învârtoșându-se În aer erau expirați de mult. Prin porii lor infimi ieșiră spermatozoizii minusculi ai lui Oliver, contaminând tot ce se afla În jur. Multe din baloane pocniră În timpul „actului de penitență”. Spermatozoizii plutiră asemenea unor pistrui galben-verzuliu, așezându-se Încet pe frunze, pe flori și ramuri. Chiar și apa râurilor fusese afectată de pistrui. Privind la cele ce se-ntâmplau, Oliver Își frământa În poale mâinile de teamă. Și peștii, și broaștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
printre ramuri apărea din senin o carte de joc trimisă de Satanovski, el o rupea grabnic și, prefăcându-se că-și aprinde pipa, Îi dădea foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era Încă puternic și-l abătea pe Oliver de la menirea lui. La rândul său, Bikinski, după ce dezbătuse Îndelung la Corso cu masterandul și cei aflați la masă noile idei, Încercă să propovăduiască Învățătura sa despre adevărul ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
forțarea acestor limite era periculoasă. Făcând un pas Înainte, aveai mereu tendința de a te depăși. Convențiile trebuiau Însă păstrate. Altfel, exista riscul să ajungi mai repede În prăpastie. „Moralitatea”, Își zise el, „cui folosește ea!?” Însuși Noimann, În perioada „penitenței”, se purta ca un om pătruns de cele mai Înalte precepte. Dar iminenta sa descindere la Corso Îi spulberă orice iluzie privind felul cum fusese construită lumea. În toată perioada de abstinență, modul său de viață putea să devină exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]