998 matches
-
purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la Misericordia. Atunci, Noffo Dei se confrunta cu morții. Acum, când se mișca printre cei vii, părea Împiedicat, ca și când s-ar fi simțit nelalocul lui. Dante se opri lângă o coloană, spre a reflecta o clipă și a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întâmpla efectiv În jurul meu. Așadar, doctorul Wagner... Bine-bine, dar dacă el era Magistrul, de ce nu se aflase printre cei care mă interogaseră În sala Consiliului? Fiindcă nu se aflase, de asta sunt absolut sigur, cu toate că anchetatorii rămăseseră tot timpul În penumbră, de parcă s-ar fi ferit să fie recunoscuți. Prostească Întrebare: cum să participe la interogatoriu dacă era mort? Sau cel puțin așa fusese lăsat să creadă inocentul de mine. De ce? Because, cum spune englezul când n-are chef să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă depășea. Oricare ar fi fost ele Însă, nu aveam timp de pierdut. La treabă! Ca să nu zic, la arme... Cunoșteam sala de Consiliu, mai fusesem o dată Înăuntru. Singura diferență este că, de data asta, Încăperea nu mai plutește În penumbră, ca atunci. Doctorul Wagner se ridică de la masa impunătoare, de formă elipsoidală, care tronează În mijloc și-mi face semn să mă așez. - O, domnul profesor Adam, ce surpriză... Cărui fapt datorez plăcerea acestei vizite neașteptate? mă Întreabă, parodiind relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Poți trece la un metru de ea fără s-o vezi, dar cămilele care pasc în viroagă ne dau de gol. Mâine am să le duc de-aici. Imensa Peșteră a Gazelei era un loc sigur și primitor, a cărui penumbră răcoroasă contrasta cu lumina intensă și zăpușeala de afară, și atât Laila, cât și Aisha erau fericite după atâția ani de soare, nisip și vânt, deși nu-și ascundeau o oarecare neliniște în legătură cu starea de spirit a ostaticilor. — Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și îl mângâie pe cap aranjându-i părul zburlit de vânt. Inspectorul se clătina nesigur încă pe picioarele lui, încercând să înțeleagă ce se întâmplase cu el. Își amintea că se apropiaseră de liziera pădurii și se opriseră câteva momente în penumbra de sub copaci. În fața lor se întindea pajiștea pe care o văzuse data trecută din care se ridica stânca uriașă care reprezenta vârful muntelui. Calistrat trecuse pe lângă ei și ieșise dincolo, în lumină. Se întorsese apoi și le făcuse semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să treacă În mîinile mele. Am copilărit printre cărți, făcîndu-mi prieteni invizibili În pagini care se descompuneau În pulbere și al căror miros Încă Îl mai păstrez pe mîini. De mic mă obișnuisem să ațipesc În timp ce Îi explicam mamei, În penumbra camerei mele, Întîmplările de peste zi, peripețiile mele de la colegiu, ce Învățasem În ziua aceea... Nu puteam să-i aud glasul ori să-i simt atingerea, Însă lumina și căldura ei ardeau În fiecare colț al acelei case, iar eu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pot să-mi amintesc fața ei. Nu pot să-mi amintesc fața mamei, am murmurat cu răsuflarea tăiată. Tata m-a Îmbrățișat cu putere. — Nu te teme, Daniel. Am să-mi aduc aminte eu pentru amîndoi. Ne-am privit În penumbră, căutînd cuvinte care nu existau. Aceea a fost prima oară cînd mi-am dat seama că tata Îmbătrînea și că ochii lui, ochi de ceață și de Înfrîngere, priveau mereu Îndărăt. S-a ridicat În picioare și trase perdelele ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu voiam să mai scap. Pagină după pagină, m-am lăsat Învăluit de farmecul povestirii și al lumii sale, pînă cînd suflarea dimineții mi-a dezmierdat fereastra și ochii mei istoviți au alunecat peste ultima filă. M-am Întins În penumbra albăstrie a zorilor cu cartea pe piept și am ascultat rumoarea orașului adormit picurînd peste acoperișurile presărate cu purpură. Visul și oboseala Îmi băteau la ușă, Însă m-am Împotrivit să Închin steagul. Nu voiam să pierd vraja poveștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fi să-l returnezi. Nu merit nici un dar. — Darurile se fac pentru plăcerea celui care dăruiește, nu pentru meritele celui care primește, a zis tata. În plus, nu se mai poate returna. Deschide-l. Am desfăcut cadoul Învelit meticulos, În penumbra zorilor. Pachetul conținea o cutie din lemn lucrat, strălucitoare, garnisită cu nituri aurite. ZÎmbetul mi se lumină Înainte de a o deschide. Sunetul Încuietoarei la deschidere era excelent, de mecanism de ceasornicărie. Interiorul penarului era acoperit cu catifea de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru În bezna absolută și nu putui auzi decît zvîcnirile care Îmi răsunau În tîmple. Încetul cu Încetul, o scenă nouă se ilumină pe ecran, destrămînd Întunericul din sală În aburi de penumbră albastră și purpurie. Omul fără chip dispăruse. M-am Întors și am putut vedea o siluetă Îndepărtîndu-se pe culoarul parterului și Încrucișîndu-se cu Fermín Romero de Torres, care se Întorcea din safariul său gastronomic. Intră pe rînd și Își ocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Pari foarte sigur pe tine, Daniel. Eu, care niciodată nu eram sigur nici de ora exactă, am Încuviințat, cu convingerea ignorantului. Am rămas să mă uit cum se Îndepărta prin acea galerie infinită, pînă cînd silueta i se topi În penumbră și m-am Întrebat ce făcusem oare. 15 Magazinul de pălării Fortuny, ori ce mai rămăsese din el, zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rahat decît Într-o ditamai poiata. Dacă preferați, intru eu singur, am sugerat. — Ați vrea dumneavoastră. Hai, dați-i ’nainte, că eu vin din spate. Am Închis ușa Îndărătul nostru. O clipă, pînă cînd privirea ni s-a obișnuit cu penumbra, am rămas nemișcați În pragul apartamentului. Am auzit răsuflarea emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să distrugă poveștile și personajele astea, nu-i așa? Înflori din nou zîmbetul acela abătut, de Înfrîngere și oboseală. — Dumneavoastră Îmi amintiți de Julián, zise ea. Înainte să-și piardă credința. — Credința În ce? — În tot. S-a apropiat În penumbră și mi-a luat mîna. Mi-a mîngîiat palma În tăcere, ca și cum ar fi vrut să-mi citească liniile de pe piele. MÎna Îmi tremura sub atingerea ei. M-am surprins desenînd În minte conturul trupului aflat sub acele veșminte Învechite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
săruta pe femeia aceea, o neliniște cum nu mai simțisem vreodată, nici măcar atunci cînd conjuram fantasma Clarei Barceló. Îmi citi privirea. — O să Întîrzii, Daniel, murmură ea. O parte din mine dorea să rămînă, să se piardă În ciudata intimitate de penumbre cu acea necunoscută și s-o asculte spunînd cum gesturile și tăcerile mele Îi aminteau de Julián Carax. — Da, am bîiguit. A Încuviințat fără să spună nimic și m-a Însoțit pînă la ușă. Holul mi se păru nesfîrșit. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce reteza forfota. I-am fost recunoscător aerului rece care mă lovea În față și m-am Îndreptat spre universitate. Trecînd peste Ramblas, mi-am deschis drum pînă la strada Tallers și m-am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
după ce și-a petrecut viața interogând oameni de tot felul, sfârșește prin a învăța să deosebească, în păienjenișul labirintic al silabelor, drumul care-l poate conduce spre ieșire, poate, de asemenea, foarte bine să-și dea seama de zonele de penumbră pe care le produce fiecare cuvânt și le trage după el de fiecare dată când e rostit. Spuneți cu voce tare fraza Înainte ca săptămâna să se termine, veți avea vești de la mine, și veți vedea ce ușor e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Gravul, care nu-l mai văzuse niciodată atât de încovoiat, de lent și de năucit, iar Destinat nici măcar nu-i răspunse atunci când acesta îl întrebă dacă se simțea bine. Dar probabil că se întoarse în aceeași seară în vestibul, în penumbra doar puțin destrămată de lumina albăstruie a felinarelor din stradă, pentru a se convinge de ceea ce văzuse, pentru a privi urmele subțiri de noroi pe tabla în alb și negru a pardoselii, și a se uita apoi în ochii îndepărtatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul urla, scuturând din cap ca un nebun. Matziev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avea probabil motivele sale să pună întreaga poveste în cârca tânărului, așa cum și jigodiile de Mierck și Matziev le avuseseră pe ale lor. De unde să știu? De asemenea, e straniu că mă obișnuisem să trăiesc în mister, în îndoială, în penumbră, în ezitare, în absența răspunsurilor și a certitudinilor. A-i răspunde lui Vignot ar fi însemnat dispariția acestui trai: s-ar fi făcut dintr-odată lumină, una care îl făcea nevinovat pe Destinat și îl arunca pe micul breton în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Încăperea, care părea să tot aibă vreo 200 de metri pătrați. Tavanul părea făcut din plăci de plastic intercalate, mai mult sau mai puțin opace. Cu excepția unei iluminări verticale pe partea care părea să corespundă salonului, restul camerei plutea În penumbră. Am zărit niște materiale și instrumente electroacustice - fără Îndoială erau câteva care valorau mai multe milioane de yeni -, iar trei calculatoare Apple Mother III, din care nu se prea găseau În Japonia decât modele foarte rare, tronau În mijlocul camerei. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am făcut eu vreodată ceva care să te rănească? Noriko clătină cu putere din cap În semn că nu. Nu-și dorea decât să părăsească această cameră de zi mult prea luminoasă și să se refugieze În dormitorul cufundat În penumbră, și acolo să se repeadă asupra penisului bărbatului, așa cum un câine vagabond Înfometat s-ar repezi asupra unui os cu puțină carne pe el. Însă bănuia că nu i s-ar fi Îngăduit așa ceva. Bărbatul Îi Înlănțui umerii cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
masa lor se apropie discret chelnerul. — Tovarășe pământean - spuse el cu glas scăzut către Felix -, dumneavoastră ați pierdut cumva un satelit? — L-am pierdut temporar, răspunse comandantul. De ce? — E aici cineva care vrea să vă vorbească. Poate vă interesează... Din penumbra barului, trecând pe lângă cele două cilioaie, își făcu apariția - îl recunoscură numaidecât - un marțian. Îl recunoscură deoarece avea părul tuns scurt și întregul său corp mic, albăstrui, îi era acoperit cu microfoane, prize, ștecăre, radare, prelungitoare, mufe, minimagnetofoane, reportofoane, radioemițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
umed și trupul vostru frânt, Enorm și furtunatec să freamăte Orgia!" NIETZSCHE Războinic dur și aprig cuceritor de zări, Să fi-ntreprins asaltul temutelor portale Purtând înfrigurată mândria forței tale Mai sus și mai departe spre noi evaluări, Să fi străpuns penumbra letargică și ceața Ce împleteau pe norme un neguros Dedal Ca, adâncind cu groază abisul numenal, În seara biruinții să-ntrezărești cum Vieața Se-ntoarce somnoroasă, în ciclul ei steril, Sub fard și mască, mimma unei absurde arte... Și totuși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]