36,129 matches
-
vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea unui înger". Așadar, junele gînditor se regăsește mai curînd în individualismul protestant. De timpuriu, Cioran percepe existența prin prisma negativității exacerbate, precum o "cădere", un declin, o voluptate satanică, însemnată de "tragicul cotidian" al experienței individuale, consemnînd intenția de-a scrie un eseu cu un titlu net: Concepția tragică a existenței. Ideile diriguitoare ale unei asemenea
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
vrea actualizat niciodată; peste această nimicnicie ai vrea să vezi plutind aripa de plumb a îngerului morții. Și este în această dezesperare ceva din prăbușirea unui înger". Așadar, junele gînditor se regăsește mai curînd în individualismul protestant. De timpuriu, Cioran percepe existența prin prisma negativității exacerbate, precum o "cădere", un declin, o voluptate satanică, însemnată de "tragicul cotidian" al experienței individuale, consemnînd intenția de-a scrie un eseu cu un titlu net: Concepția tragică a existenței. Ideile diriguitoare ale unei asemenea
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
au rodit nu o dată mitul și legenda". El poate fi interpretat pe gama cea mai întinsă, de la inflamată admirație pînă la negație totală, însă nu poate fi contestat ca prezență, așa cum un nor ce emană fulgere și trăsnete poate fi perceput fie cu recunoștință, ca un agent al rodniciei, ca o figură a maiestății naturale, fie, dimpotrivă, poate fi respins cu spaimă, detestat, însă în nici un caz negat ca realitate masivă, provocatoare. Indiferența e în acest caz greu de conceput. Exponent
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
dă peste filonul autenticității. Nimeni nu poate explica prin ce miracol reușesc marii deprimați și disperații neconsolați să elogieze tocmai unicitatea și frumusețea clipei trăite. Singurătatea și solitudinea sînt stări complexe ale codului nostru genetic. Mulți dintre noi nu le percepem bine travaliul, așa cum nu ne prea auzim nici inima. Amîndouă sînt însă depreciate în sistemul "jeune"-ismului actual, care îi cere chirurgiei estetice vechiul pact faustic. Trebuie să recunoaștem că trăim într-o epocă cel puțin bizară. Tot ceea ce secolele
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
afla mereu într-o stare de insatisfacție mai mult sau mai puțin manifestă, pentru că noii colecționari nu se dau în vînt după arta ,,proaspătă�. Ei caută maeștri și vînează mitologii. În mod paradoxal, singurul domeniu în care moartea poate fi percepută pozitiv este acela al artei. Sună sinistru, dar, din păcate, așa este: se consideră că un artist mort este un artist bun. Sînt, evident, și colecționari care caută artă contemporană fără nici un fel de prejudecată, însă ei sînt puțini și
Iarăși despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12457_a_13782]
-
și articulate - pronunțarea lor fiind perfect asemănătoare cu cea a unui substantiv românesc masculin, articulat hotărît; echivalarea finalei cu un articol produce totuși în scris o oarecare inadecvare: articolul nu e material prezent (într-un singur i). În plus, se percepe chiar o oarecare nepotrivire semantică, în mod normal aceste cuvinte tinzînd să fie interpretate ca neutre, nu ca masculine. Echivalența între forma percepută ca nearticulată și cea percepută ca articulată se observă în texte: "În Italia, fotbaliștii steliști se dau
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de }estoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
telectual" (Ciberplai 2003), și chiar ca adverb: , Vrei să te gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia lui Ion Pop a debutat sub emblema unei "cumințenii" mai mult ori mai puțin autentice, deoarece sub caligrafia sîrguincioasă a insului de bibliotecă se percepea tînjirea vieții neconstrînse. Ispită laică, însă cu o intensitate similară celor ce se pot recunoaște în spațiul ascezei monahale, vitalitatea alcătuiește acum sîmburele din care, sub amenințarea bolii, irumpe o necumințenie fățișă, "în ofensivă". Inconformismul latent (căci "biata cumințenie" era
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
sigure decît textele în care pitorescul lingvistic este exploatat cu intenție, în care termenii argotici sînt acumulați pe pagină și sînt explicați mai mult sau mai puțin fantezist în note sau glosare. Aici cuvintele argotice apar rar (majoritatea sînt cele percepute de vorbitori ca termeni standard sau tehnici), dar tocmai acest lucru le garantează autenticitatea. Pentru cercetătorul argoului, sînt foarte utile explicațiile prezente în text. Termenul de bază mesevist - folosit curent în limbajul închisorii, deopotrivă de deținuți și de oficialități, în
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
omniprezentă) și prin totala dezinhibare verbală care conferă textului o tentă violent anticalofilă. În subsidiar, proza tinerilor de azi poate fi privită ca o formă de revoltă în fața ipocriziei din societate și/sau ca o violentare a unor formule literare percepute ca vetuste în dinamica socială și informațională a începutului mileniului III. Privind cartea de debut a lui Filip Florian din această perspectivă, devoratorii textelor publicate de tinerii scriitori în cunoscuta serie a Editurii Polirom vor fi crunt dezamăgiți. În Degete
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
eu", ci arătându-i cum și unde să se uite, cu argumente. Nu e vorba de a substitui atenția exersată a criticului cu cea a spectatorului, ci de a scoate în evidență niște detalii. E nevoie ca ele să fie percepute, chit că, după ,înregistrarea lor", spectatorul avizat va subscrie sau nu la interpretarea oferită de critic.
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
al cărui produs s-a considerat și a fost. Chiar și când l-a tradus în românește pe Dante sau când a predat limbă și literatură italiană a făcut-o în contextul cultural al universului românesc, a fost peste tot perceput ca un produs de excepție al spiritului românesc, al literaturii române. Avea un dar special de a atrage, de a fascina, de a convinge când vorbea despre literatură, despre creația literară. Firește, Marian Papahagi nu a fost un protocronist, un
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
află în planul superior. Tabloul vulturului în zbor poate reprezenta asimilarea concepției platonice a împuternicirii sufletului prin contemplarea frumuseții, a împuternicirii sufletului prin contemplarea iubirii și grației divine care conduc la înțelegerea creștină a „Fugii din fața Lumii”28. Sfântul Macarie percepe acest zbor ca depinzând de harul lui Dumnezeu, pe fondul unei vieți disciplinate, și, mai presus de toate, ca parte a călătoriei sufletului care trebuie experimentată prin rugăciune și activitate trupească de-a lungul unei vieți de austeritate și autocontrol
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
este dobândită prin rugăciune, iar sufletul, într-o astfel de stare, se află în comuniune cu Dumnezeu și în puterea „aerului Divinității”, primind viziuni și visuri. Imaginea portretizează o stare temporală și nu o rezidență permanentă a sufletului. Sfântul Macarie percepe sufletul ca primind aripi la botez, credinciosul apropriindu-și ceea ce i s-a dat de către Hristos prin jertfa Sa pe cruce. Credinciosul este astfel echipat pentru potențialul zbor. La Sfântul Macarie, înțelesul acordat harului nu este întotdeauna constant, scade și crește
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
ultima ipostază a resurecției nonfigurativului în concepția lui Brâncuși, este momentul purismului, al definițiilor, al axiomelor tridimensionale. Fie că este vorba de Pește, de Focă, de Țestoasă, de Cocoș sau de oricare alta din aceeași categorie, aceste lucrări pot fi percepute ca o acțiune simetrică, abreviată pînă în vecinătatea interjecției, la Himerele lui Paciurea. Însă momentul care închide cea mai amplă și mai profundă luptă a sculpturii împotriva ei înseși, este tema Păsărilor, începînd cu Măiastra cea abia temperată în elanu-i
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
dia, respectiv mas'midia); cu diferența, esențială, că în celelalte limbi romanice articolul e antepus, deci cuvîntul rămîne invariabil. DOOM 2005 a decis să accepte adaptarea morfologică a termenului, fără a se mai ține cont de etimologia sa: mass-media este perceput în română ca un nume abstract sau colectiv, cu sens generic, global, care poate avea în mod foarte firesc formă de feminin singular (intrînd în aceeași serie serie cu presa, televiziunea, publicitatea).
Mass-media by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11520_a_12845]
-
strânge tot mai mult în chingi, reducându-i conturul, aducând-o, până la urmă, la profilul bizareriei, excentricității, derapajului moral. Lumea din jur, lumea nouă e atât de frumoasă și de luminoasă (deși, evident, nu este), încât cei care nu o percep ca atare nu pot fi decât niște conștiințe bolnave sau dușmănoase (chiar dacă ei sunt perfect sănătoși mental și moral). Accentele sunt inversate, minciuna se impune, totalitar, ca adevăr unic, iar adevărurile ,mărunte", ,subiective", individuale sunt măturate și aruncate la coșul
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
România, lucru unic în Europa, un antropoid cu greu școlit fu cât pe-aci să ajungă primarul Bucureștiului... Cine regretă dictatura, împinge răul și mai în sus. Răul extrem ajungând într-o zonă în care nici nu mai poate fi perceput, iar criteriile, - dacă există, - devin complet arbitrare. Cu sufletul meu vechi de reporter, îmi place să dau raite prin piețe și să intru în vorbă cu cei ce își expun produsele spre vânzare. Cu această ocazie, am observat un lucru
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
Știm, încă din primele pagini ale Genezei, că Dumnezeu a făcut omul după chipul și asemănarea lui, că l-a făcut gol, adică fără haine, împăcat cu sine și cu luxuria paradiziacă și, mai ales, l-a făcut incapabil să perceapă acel tip de alteritate în măsură să-i ofenseze intimitatea și să-i impună vreo normă de conviețuire, fie și de conviețuire cu el însuși. Singura interdicție era aceea cu fructul, cu fructul oprit, cu fructul cunoașterii. Încălcarea acestui embargou
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
când, țesuturile bolnave și răsfrânge imaginea Ierusalimului ceresc. Prin același efort de concentrare, diaristul caută - în dragoste, în credință, în milă - o ,sclipire a nelumii în lumesc". Și găsind-o, își privește moartea, dispariția fizică, așa cum niciodată nu-și poate percepe scrisul: cu detașare, chiar cu relaxare. Moartea, pusă între ghilimele, e o simplă trecere către viața de apoi, fără lestul dezagreabil și impredictibil al trupului. Singura instituție pe care ar vrea s-o înființeze acest ins anti-instituțional și nonconformist prin
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
Accentul la Sfântul Ignatie se pune pe ascultarea față de învățătorii Bisericii care oferă accesul la Dumnezeu. Într-una dintre imagini, episcopul prezidează după modelul lui Dumnezeu, cu preoții așezați după modelul sinodului apostolilor 16. Într-o altă imagine, preoții sunt percepuți ca acordați la episcop, precum corzile unei chitare (cu douăsprezece corzi), cu credincioșii, toți cântând într-o singură voce, formând corul 17. Și atunci, adevăratul creștin este în perfectă concordanță și armonie cu Biserica adunată în jurul episcopului. O astfel de
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
-se lui Dumnezeu, ar fi fost responsabil de moartea sa48. Frumusețea universului, mărturisind despre frumusețea dumnezeiască este slăvită de Teofil din Antiohia, care este impresionat de această splendoare ce-l conduce către Dumnezeu. Omul sau mai degrabă misticul ajunge să perceapă divinul datorită purității sale. În cele trei cărți pentru Autolic, Teofil din Antiohia prezintă o sinteză a creștinismului 49. Teofil îi precizează, printre altele, adresantului său, Autolic, că Dumnezeu este invizibil pentru ochii trupești; Îl poți vedea în parte numai
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
aceeași, cunoscută, realitate și sentimentul dominant că împlinirea profesională și materială nu mai este posibilă în România. La această tristă concluzie se ajunsese și înainte de Revoluție, în ultimul deceniu al "Epocii de Aur"; numai că atunci situația de fapt era percepută ca un dat istoric, ca un blestem de neînlăturat, cu care ești nevoit să supraviețuiești. Abia în noul context, de libertate, discrepanța dintre așteptări și împliniri a putut deveni atât de mare. Aproape nimic din ceea ce investești (muncă, talent, energie
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
de scriitori: repudierea patriotismului, satira anti-regionalistă, manifestate ca replici ale unei societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și întârzierile ei. Postmodernism înseamnă, implicit, globalism, cosmopolitism, pierdere voită a individului într-o lume fără frontiere. Neliniștea apare ca un simptom, o consecință a unui exil generalizat: nicăieri nu mai ești suficient de acasă (în varianta
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]