383 matches
-
printr-un fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente laice, Nae Ionescu oferea drept contrapunct viața liturgică și participarea la viața de har a Bisericii. Exaltărilor tinerești pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte, filosoful le furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Homiakov cu privire la inexistența autorității exterioare, autoritatea ecleziastică este "autoritatea întregii lumi creștine de la Iisus Hristos și până astăzi și de astăzi înainte". Mai mult chiar, existența Sinoadelor ecumenice nu își fundează autoritatea pe forme juridice. În cele din urmă, criteriul peremptoriu este unul interior, și nu unul exterior: viața Ecclesiei cuprinsă în întregul ei istoric 13. Ortodoxia a rămas fidelă unor principii de bază ce reglementează viața bisericească încă din Antichitatea creștină. Dacă încercăm să enunțăm aceste principii, remarcăm că nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
firesc de autocenzură, un proces de analiză și reflecție a conștiinței ce implică resorturile intime de manifestare a posibilităților. Autocenzura funcționează la nivelul conștiinței și pentru a elimina unele automatisme mentale ce pot deveni nocive în momentul opțiunii pentru ceva peremptoriu. Libertatea nu suferă limitări în procesul de autocenzură, ci apare ca o exprimare proprie a spiritului. Problema libertății 1 se pune în domeniul posibilului, și nu în domeniul actului, unde nu există decât necesitate. Există mai multe căi de urmat
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o aprofundare a actului religios. Astfel, în măsura în care actul religios se adâncește, exprimarea religioasă se precizează ea însăși. Prin urmare, există o consubstanțialitate între credință și cult, termeni de care actul religios nu poate scăpa. Structura interioară a actului religios este peremptorie pentru forma de exprimare. Pentru iudaism în dimensiunea sa mozaică -, de pildă, expresia voinței este esențială. Nu întâmplător, creația lui Michelangelo despre Moise surprinde figura unui om cu o privire puternică, care stăpânește, în contrapunct cu reprezentarea sa bisericească, a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
psihicul uman, de multe ori, el evidențiază faptul că poiesis-ul reprezintă o componentă esențială a vieții. Inelul lui Gyges, alegoria cavernei, mitul lui Er, demonstrează capacitatea ficțiunii de a ne conduce la adevăruri mai înalte. Plăsmuirea literară nu oferă dovadă peremptorie a Adevărului, dar instalează, în noi, dorința de a face tot posibilul pentru a-l găsi, de a ne ordona viața, ca o căutare a Adevărului, Frumuseții și Binelui. Doctrina platoniciana a poiesis-ului este apoi completată de teoria anamnesis-ului, în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
moment dat cu subtilitate discrepanța ce s-a creat între portretul biografic și portretul literar al scriitorului: "... biografia dă un personaj, care a dispărut pentru totdeauna, în timp ce opera luminează o mare figură vie." Justificându-și rațiunile amplului studiu, Streinu încheie peremptoriu: "am susținut un studiu exclusiv literar, ale cărui concluzii sunt homerismul viziunii, adică facultatea de a vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pe teme etice, există dialog între știință, filozofie și religie. Pentru un acces existențial, există Biserici, comunități Ceea ce s-a schimbat față de societățile tradiționale și de modernitatea clasică este, constatăm cu toții, modul de manifestare a transcendenței. Nici afirmată, nici negată peremptoriu, nici obiectivată, nici redusă la chestiune privată, subiectivă, transcendența își menține vizibilitatea publică, avînd atîta obiectivitate socioculturală cîtă au și alte convingeri sau valori împărtășite de comunități importante din societatea mare. Dacă această situație este interpretată simbolic, transcendența se oferă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește din profunzime, îngrețoșată de prestația lui de ventriloc. Treabă de demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse discret oțelul inoxidabil al tacâmurilor în mână. Răceala lui binefăcătoare
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
acuzații de acest fel. Una este când un gazetar acuză alt gazetar sau un trust de presă inamic fără să ofere dovezi și alta este când acuzațiile sunt lansate de șeful statului. Tocmai el este absolut obligat să producă dovezi peremptorii atunci când acuză. Altfel, totul eșuează în ridicol. Chiar și eroica luptă „pe viață și pe moarte” declarată de dl Băsescu corupției și „grupurilor de interese”. Inițial „nenominalizate”, acuzațiile aduse de șeful statului dlui Sorin Roșca Stănescu păreau că vor stârni
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
însuși un rinocer? Pe cont propriu sau doar prin complicitate, mai vedem noi; rinocer să-l declarăm, apoi ne ocupăm și de probe. „Un om mușcă un om” - iată știrea supremă. Dna Ileana Vrancea publică analize în care aduce probe peremptorii despre mârșăviile la care se pretează niște haimanale - inclusiv falsificare de date și asasinat moral. Două sunt reacțiile față de acest răspuns strategic. Prima - multă „lume bună” tace pe ideea: „Ei, și ce-i cu asta?”. A doua - haimanalele „răspund” dovezilor
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o muzică disonantă cu vechile dogme și doresc să impună și alte moduri armonice. Noua ordine mondială și noul tip de afaceri nu înseamnă însă sfârșitul teatrului, în sens generic, ci doar o altă modalitate de distribuție și de acorduri peremptorii. Și oricum, nici acestea nu sunt imuabile, ci doar într-un echilibru momentan și permanent dinamic. Acum jumătate de secol așteptările legate de stat erau cele de "dispecer de zbor calificat". Din păcate, ambianța economico-politică cere statului să-și schimbe
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
a lumii au devenit subiecte speciale de reflecție abia în anii '80. Catastrofele de la Seveso, Bhopal, Cernobâl și Basel, fenomenul de încălzire a globală și schimbarea climei, înmulțirea cataclismelor naturale, epuizarea unor resurse naturale, criza petrolului etc. au făcut dovada peremptorie că natura nu-și poate perpetua la nesfârșit condițiile de securizare a vieții pe pământ. Mai mult chiar, a atras atenția lumii asupra faptului că o economie globală nu poate funcționa fără valori societale globale, valori care trebuie reformulate în
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
La sfârșitul secolului XIX și primele decenii ale secolului XX, au fost incriminați ca agenți cauzatori ai unor cancere diferite bacterii, levuri, fungi, protozoare, spirochete și coccidii. Din păcate, investigațiile riguroase de verificare efectuate ulterior, nu au putut furniza dovezi peremptorii pentru rolul carcinogen al acestor germeni suspectați. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială În 1926, Premiul Nobel era atribuit danezului Johannes Andreas Grib Fibiger (1867-1928), profesor de anatomie pa tologică la Copenhaga, care a susținut, evident eronat
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fost semnalat prima dată. Jakalope este în mod obișnuit observat în Colorado, Wyoming și Nebraska. Jackalope pare a avea și rude europene, care sunt cunoscute în lumea germană sub numele de Wolperdinger iar în Suedia ca Skvader. Era o dovadă peremptorie că acele filtrate conțineau un virus tumorigen. Tot în 1933, R. E. Shope a reușit și caracterizarea parțială a acestui virus, constatând stabilitatea remarcabilă a lui la temperatură (virusul tolerează expunerea la 65° C timp de 30 de minute). Surprinzătoare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Lucké (primul virus herpes-cancer asociat) Oncogeneza virală nu este proprie doar homeotermelor, ci și poikilotermelor. În 1934, medicul militar american Balduin Lucké (1889-1954) a descris adenocarci nomul renal la broasca leopard (Rana pipiens), aducând abia patru ani mai târziu argumentele peremptorii din care reieșea că acest tip de cancer era provocat de un virus oncogen. Lucrând ca anatomo-patolog în departamentul de Patologie al Facul tății de medicină din Philadelphia, B. Lucké a examinat, de-a lungul a 20 de ani, peste
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Aurelian de la Medical School a Universității Maryland (SUA). După 1988, rolul carcinogen al virusurilor Papilloma (HPV) a devenit tot mai evident. Dacă ne referim doar la mucoasele nazo-laringeală și vaginală, găsim în literatura de specialitate destule lucrări care aduc dovezi peremptorii asupra implicării HPV, tipurile 16 și 18, în asemenea procese maligne. A se vedea bibliografia: H.Mineta, T. Ogino și colab., 1998; McKraig și colab., 1998; H. Hausen, 1998; Gabriela Anton și colab., 1998; B.Azzimonri și colab., 1999; M.
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fi vorba deci de o cooperare între virusurile herpes 2 și Papilloma HR, (High Risk), virusul herpetic fiind deci un „cocarcinogen“ (nu neapărat în toate cazurile). În ce ar consta această cooperare dintre cele două virusuri? Se presupune (o demonstrație peremptorie nu există încă) faptul că există celule „mutagenizate“ de către virusul herpetic 2, mai înainte ca ele să fie infectate cu Papilloma virus HR. Respectivele celule continuă să trăiască și să prolifereze. Se pare că acestea sunt capabile să elibereze diferiți
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
fi atunci când rândurile scrise cu simțământ, chiar dacă ele descriu, să spunem, un caz de domeniul suferinței și deznădejdii ca pe o proprie aventură sufletească, pot izvorî lumină și încredere, convingere în adevăr și frumos. Atâta timp cât libertatea noastră tinde necontenit și peremptoriu spre vârfuri înalte, numai acolo unde ea, libertatea, se poate lăsa în voia adierii seninului, avem nevoie de încredere și lumină. Aceasta ar fi forța miracolului degajat din scrisul nemărturisit hârtiei. Speranțele din sufletul omului sunt de diamant neșlefuit, acoperit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
organizate statal, precum România, ce cu nici un secol în urmă s-a constituit într-un stat unitar și major, stat încă pândit de alte națiuni frustrate din interior și din afară! Am mai spus-o, una dintre „dovezile” cele mai peremptorii, mai indiscutabile ale existenței românești în Ardeal, chiar și în „acele secole” din care nu s-au găsit probe directe, materiale, a fost marele filozof și poet Lucian Blaga, un uriaș „stejar” al etniei sale, or, spuneam eu, „stejarii nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și calificativul profitabil. Între două iluzii despre veșnicul necunoscut, e mai bine să te oprești la cea practică. Sau e bine să faci ca teologii, care afirmă cu preciziune ceia ce nimene nu poate ști, pentru a adăogi aceste afirmații peremptorii și dajdia noastră a celor sărmani, spre a susține materialmente ceia ce nu e material și nici nu are nevoie să fie susținut. D. Iorga vra să impună asta cu decrete și cu poliția, după cum sfântul-sinod vrea să impună ortodoxia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tradiția otomană, „afirmată viguros în veacul următor”, a păstrat convingerea că numai după această „victorie” Moldova a devenit „un stat vasal împăratului turcesc”. După campania din 1476 nu s-a schimbat însă statutul juridic al Moldovei față de Imperiul Otoman. Dovada peremptorie o constituie faptul că ostilitățile moldo-otomane continuă în anii următori, cu încercările lui Ștefan de a pune în scaunul Țării Românești un domn care să-i fie aliat împotriva turcilor. După campania din 1476, Moldova nu se bucură nici măcar de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atât pe dinafară cât și pe dinăuntru.” Paul de Alep, referindu-se la biserica din Vaslui, menționa că la intrarea în biserică era zugrăvită o Judecată de Apoi “în aur și lapislazuli”. Mărturiile solilor sau călătorilor străini nu sunt argumente peremptorii pentru datarea picturii exterioare în timpul domniei lui Ștefan, ele fiind făcute după domnia lui Petru Rareș. Reluând cercetarea în legătură cu pictura exterioară a bisericii din Bălinești, D. Năstase ajunge la concluzia potrivit căreia biserica a fost pictată în timpul domniei lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
neconceput în alte orânduiri -, justețea principiilor generale ale socialismului. Tocmai de aceea, dezvoltarea în continuare a teoriei și practicii revoluționare pornește de la experiența construcției socialiste, de la analiza concret-istorică a proceselor sociale și înfăptuirilor valorice ce constituie, prin ele însele, dovada peremptorie a viabilității principiilor socialismului științific, ale comunismului. Esența creatoare a teoriei revoluționare se afirmă plenar în însuși procesul construcției socialiste, infirmând tezele despre așa-zisa criză a marxismului, despre «caracterul dogmatic» al teoriei marxiste. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
atunci cînd i se adresează tatălui ei cu Tavi în loc de tati (deși nu-i exclus ca el să fi auzit greșit), iar tonul nepotrivit îl folosește Iulia atunci cînd Tavi îi predă copilul, iar ea îl anunță prea sec, prea peremptoriu că Alexandra n-o să-și petreacă următoarea sîmbătă cu el pentru că are meditație. Din momentul acela, toți par niște nebuni : Tavi cu amocul lui pur masculin (a cărui obscenitate e perfect redată de Pavlu), Iulia cu plăcerea ei de a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și cu rost și fără. În schimb, competența în domeniul umanului se reduce până aproape de dispariție, căpătând o notă de diletantism, de „hobby” lipsit de autoritate. Alt sindrom de lene mintală este clișeul „în ziua de azi...”. Auzim mereu afirmații peremptorii care încep cu aceste patru cuvinte, bunăoară : „în ziua de azi matematica e totul” ; chipurile fără matematică nimic „nu se mai” poate face, nici muzică, nici critică literară, nici sociologie, nici lingvistică, nici jurisprudență, nimic. Eu nu pot admite asta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]