702 matches
-
etnic”) și universal „sub unghiul valorilor maxime”. Valori pe care înțelege să le trăiască, în propulsia spre absolut, cu o neslăbită intensitate. Combătându-l pe Nichifor Crainic, esteticianul nu o ia deloc razna atunci când accentuează că nu specificul național asigură perenitatea unei opere, ci - luând ca exemplu romanele lui Dostoievski - forța iradiantă și profunzimea cu care un scriitor sau altul exprimă trăirile întregii umanități. Departe de a fi înclinat spre tradiționalism, M. nu-l persecutat nici de sugestia noutății, argumentând cu
MATEESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288061_a_289390]
-
poem recapitulativ Copilul meu, să nu mă cauți, capodopera sa, e o variantă din perspectivă feminină la De-a v-ați ascuns... de Tudor Arghezi. Sinteză, altfel spus, a disponibilităților afective și expresive ale unei moraliste patetice. Există dorința de perenitate a frumuseții și binelui, de nonacceptare a părții de umbră a lumii. A afirma cu putere și credință principiile în care crezi înseamnă o posibilitate de a te opune răului. Nebănuindu-și destinul și asumându-și o asemenea misiune, Magda
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
îl poate transforma într-un fel de Crist ce se sacrifică pentru oameni, oferindu-se ca „sfântă azimă”, după „momentul de reculegere sacră” al scrisului, când ar avea loc transsubstanțierea propriei ființe în vers. În paralel, are multe îndoieli cu privire la perenitatea poeziei sale, văzută când ca o palidă expresie a unor intense trăiri, când ca un „joc de icoane și zvonuri rare”, ba, și mai mult, ca o „pasăre vie” care străbate „cerul veciei”, ca un mesager pentru viitor sau ca
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
pământ a omului, aidoma unui ciclu vegetal („Ca otava ce să trece / De soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare, / Sara-i veștedă de soare. A doua zî să usucă, / Ca-n cuptori când o aruncă”), contradicția vremelnicie - perenitate se estompează într-un proces de superioară înțelegere a continuității și devenirii perpetue. Asupra motivului nestatorniciei sorții, D. va reveni în anii exilului său polonez, când traduce prologul tragediei Erophile a poetului și dramaturgului cretan Gheorghios Chortatzis, creație a barocului
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând va trece iar prin pomi rodirea / Și va lăsa în creanga grea minuni. / Zeița împlinirilor din boabe / Va-ntinde plase albe la lăstuni. / Curând mă-ntreabă soarele ce gânduri / M-au bântuit prin trecerea în somn. / Eu capu-ntorc și
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
etnografie (prin George Em. Marica, Gheorghe Pavelescu), precum și de estetică (Victor Iancu abordează funcționalitatea formei). De asemenea, Ovidiu Drimba schițează trăsăturile spiritualității engleze, alte intervenții se referă la caracterul istoric al fenomenelor de cultură și al perceperii lor ori la perenitatea umanismului. Nu puține sunt studiile din sfera teoriei, istoriei și criticii literare. Tudor Vianu e preocupat de „eul poetic”, iar Edgar Papu sesizează, cu trimiteri la lirica lui Tudor Arghezi și Lucian Blaga, o direcție nouă în poezia română, cultivând
SAECULUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289428_a_290757]
-
călătorie pe care le adună în volumul Note din Grecia (1938), socotit „o mărturisire de credință clasică” (G. Călinescu), umanistă, exprimată încă din mottoul din Renan: „Il y a un lieu où la perfection existe...”. Călătorul admiră măreția, armonia, echilibrul, perenitatea artei eline: „Arta grecească, radioasă arătare ce se înfățișează de pretutindeni pelerinului pe Acropole, nu are început, nici sfârșit. Ea s-a născut o singură dată pe pământul fericit al Eladei și de atunci meșterii cei mai iscusiți caută zadarnic
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta brazilor, verdeața lor perenă e un simbol al perenității, la care râvnește ființa noastră plăpândă.” Treptat, orizontul peregrinului se lărgește spre cele mai diverse spații geografice și culturale: India, Israel, SUA, Albania, Africa, Brazilia. Se revelă astfel tot mai pregnant scriitorul „de aleasă sensibilitate, pe care o temperează singură
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
leagă, dincolo de domeniul de interes al fiecăruia, și lucruri mai mărunte, dar esențiale în chimia dintre indivizi”. Mărturisirea ne duce cu gândul la înțelepciunea poporului român din tezaurul folcloric: „Dă-mi, Doamne, mintea cea de pe urmă” și ea își dovedește perenitatea și la tânărul profesor ieșean, care își revizuiește spiritul critic pe măsură ce înaintează în vârstă, tot așa cum „mintea românului cea de pe urmă” l-a sfătuit și pe Constantin Hușanu să nu-și lase mioarele creației împrăștiate pe toate ogoarele scrisului contemporan
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
un singur om desăvârșit. Căci unul este Fiul lui Dumnezeu, prin care noi toți, renăscuți în Duhul Sfânt, vrem să devenim un singur om desăvârșit și ceresc. Prooimion‑ul îndeplinește două funcții: captează atenția și bunăvoința cititorilor (auditori) și afirmă perenitatea și în același timp actualitatea mesajului profetic. Această perenitate, am văzut deja, decurge din teoria Logosului ca vector integrator, a cărui manifestare este spirituală, în cazul profeților veterotestamentari, sau materială, în Întrupare. Misiunea exegetului se reduce la reperarea și ordonarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dumnezeu, prin care noi toți, renăscuți în Duhul Sfânt, vrem să devenim un singur om desăvârșit și ceresc. Prooimion‑ul îndeplinește două funcții: captează atenția și bunăvoința cititorilor (auditori) și afirmă perenitatea și în același timp actualitatea mesajului profetic. Această perenitate, am văzut deja, decurge din teoria Logosului ca vector integrator, a cărui manifestare este spirituală, în cazul profeților veterotestamentari, sau materială, în Întrupare. Misiunea exegetului se reduce la reperarea și ordonarea pasajelor din Scripturi care au legătură evidentă cu venirea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
atitudine culturală, de cercetare științifică, de literatură și arte”, o oglindă a spiritului transilvănean, al cărui nucleu rămâne Școală Ardeleana. Pe primul loc se află „cercetarea istorică, cercetarea filosofica, popularizarea rezultatelor cercetării științifice”, după cum ilustrează articolele semnate de Serafim Duicu (Perenitatea spiritului luminist, Academia Română - 125. Contribuția transilvănenilor, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Nicolae Iorga, critic și istoric literar, Școala Ardeleana și spiritul polemic), Mircea Popa ( Primul reflex shaskespearean din literatura noastră, Eminescu - întruchipare a ființei naționale), Silvia Urdea (Din memoria culturală
SCOALA ARDELEANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289562_a_290891]
-
Micu). Contribuie cu versuri, la rubrică „Poesis”, Zeno Ghițulescu (Șincai, Îndemn), Carmen Păsculescu-Florian, Amalia Maria Vasilescu, Eugeniu Nistor, alături de poeți basarabeni: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi. Sunt republicate poezii de Mihai Eminescu, Octavian Goga, Nichifor Crainic. Alte rubrici constante: „Perenitatea spiritului iluminist”, „Interviul nostru” (interviuri realizate cu Pompiliu Teodor și Camil Mureșanu, semnate de Mircea Popa; interviul luat de Eugeniu Nistor lui Cornel Moraru). Pagina „Universalia” conține traduceri (Alain Ruzé, Acesti latini din Carpați, în tălmăcirea lui Carmen Maria Andras
SCOALA ARDELEANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289562_a_290891]
-
criticii, ST, 1994, 10-11; Mircea Horia Simionescu, Un dicționar mai bogat decât o literatură, „Fahrenheit 451ș”, 1995, 1; Dan C. Mihăilescu, „Dicționarul scriitorilor români”, LAI, 1995, 2; Nicolae Mecu, „Cultura română în Statele Unite și Canada”, VR, 1995, 1-2; Dan Mănucă, Perenitatea interviului, CRC, 1995, 13-14; Alex. Ștefănescu, Un dicționar așteptat de zece ani, RL, 1995, 19; Nicolae Manolescu, Odiseea unui dicționar, RL, 1995, 33; Gabriel Dimisianu, Scara de valori, RL, 1995, 33; Florin Manolescu, Dincoace și dincolo de limite, ST, 1995, 7-8
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
Baer-Tomoșoiu, Tudor Vianu (Mitul prometeic în literatura română), Martha Vilag, Gh. Bulgar (Ovidiu și peisajul dobrogean), Silvia Cucu, Alexandru Duțu (Alegorie și realism în „Divină Comedie” - însemnări inedite ale lui Coșbuc), Maria Gabrea, Tamara Gane, M. Hubert, Iorgu Iordan (Despre „perenitatea” limbii literare), Despina Mladoveanu, Nedda Brin, Liliana Popovici, Hertha Perez, Lăură Baz-Fotiade, Corneliu Barborică, Horia Deleanu, A. Kővary, Magdalena László, Mihai Miroiu, Heinz Stănescu, Mariana Sora (Heinrich Mann. O reconsiderare a operelor din tinerețe), N. I. Barbu, Simona Drăghici, Vera Călin
STUDII DE LITERATURA UNIVERSALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
cursuri: Someșul (418 km), Ialomița (414 km), Jiul (349 km), Argeșul (340 km), Timișul (cu aceeași lungime). Restul cursurilor de apă au lungimi sub 300 km. După cum se va vedea, lungimea, respectiv mărimea unui curs de apă este determinantă pentru perenitatea numelui său. S-a constatat atât în spațiul nostru de viață, dar și în analizele efectuate în alte părți ale lumii că un curs important de apă nu-și schimbă niciodată numele, cel mult se traduce în limba unor noi
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
hidronimiei minore, substratul traco-dacic a supraviețuit, o dată cu altoiul latin aplicat și în hidronimie, vechi de două milenii, în această zonă a Europei aflată în calea atâtor migrații și influențe. Datorită, desigur, structurii deosebite și privilegiate a unui cadru natural propice perenității. Anexa 1 Cum s-a unit în epoca Pietrei Cioplite "Apa care Dă Nori" cu "Apa care Curge" Omulețul scoase capul din culcușul lui de blănuri și își ciuli urechile. De undeva, de afară, vine până la el un vuiet îndepărtat
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Tașcu, „Bunica Beps”, F, 1974, 12; Mihai Pelin, „România - convergențe la universal”, LCF, 1976, 26; George Arion, „Încă 3 kilometri până la Apele Vii”, RL, 1977, 4; Voicu Bugariu, Fiorul materiei, LCF, 1978, 52; Grigurcu, Poeți, 278-280; Dan C. Mihăilescu, Semnele perenității, LCF, 1980, 1; Marcea, Varietăți, 261-262; Marian Vasile, „Geografii rebele”, R, 1985, 3; Eugen Mihăiescu, „Vorbesc țăranii”, LCF, 1985, 50; Ovidiu Ghidirmic, Ilie Purcaru. De la publicistică la poezie, R, 2000, 1; Dicț. scriit. rom., III, 898-899; Popa, Ist. lit., II
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
Cinematografice Buftea (din 1954). Debutează în 1951 cu schițe, în volumul Mecanici și alți oameni de azi, semnat împreună cu Titus Popovici. Într-un ritm susținut, în anii ce au urmat tipărește carte după carte, fără să-și facă griji pentru perenitatea prozei pe care o scrie. În 1950 i se joacă la Teatrul Național din București o dramă, Sabotaj, compusă după tiparul dramaturgiei sovietice. Nuvela Lența și romanul În orașul de pe Mureș (Premiul de Stat) sunt publicate în 1954. Alte culegeri
MUNTEANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288292_a_289621]
-
și cer/ Se scorojește/ Ca foaia de porumb a toamnei” (Există un unghi). În Rotitoarele spații, Incantație, Glasul pământului, Înainte de lumină, Muntele alb pe dinăuntru, perspectiva asupra universului devine zbor, aspirație spre înalt. Poezia se construiește în jurul unor metafore ale perenității într-o înfiorare a preaplinului existențial, iar lumea se înalță și se purifică prin cuvânt (Litera imperfectă). Forța de seducție a versului emană din caligrafia discretă a imaginilor și din rafinamentul punerii lor în scenă. SCRIERI: Timpul știut, București, 1973
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
și cu reflexele lor în creația cultă. Autorul propune un model de analiză didactică, și prin compararea textelor relevă variabilele și invariabilele în funcție de timp și de stil individual. Un caracter didactic au antologiile Reflexe folclorice în literatura scrisă (2000) și Perenitatea textului literar (2003). Propunându-și să faciliteze înțelegerea fenomenului de absorbție a valorilor etice și estetice folclorice de literatura de autor, în Reflexe... O. analizează relația dintre folclor și literatura cultă, punctele de contact, sensul interferențelor și al evoluției lor
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
de analize pertinente. SCRIERI: Structurile retorice ale liricii orale românești, Craiova, 1985; Folclor și literatură cultă, pref. Eugen Simion, Brașov, 1994. Ediții: Mihail Sadoveanu, Baltagul, pref. edit., București, 1994. Antologii: Cronicarii, București, 1995; Reflexe folclorice în literatura scrisă, București, 2000; Perenitatea textului literar, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Negreanu, O nouă carte consacrată liricii populare: „Structurile retorice ale liricii orale românești”, O, 1986, 17; Mihai Coman, Un nou val în etnologia românească, SLAST, 1986, 29; Ion Rotaru, „Structurile retorice ale liricii
OLTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288523_a_289852]
-
simptomul este esențială. Dacă terapia destabilizează cuplul, va putea acesta să redevină puternic sau riscă să se distrugă? Care este adevărata solicitare? De ce să nu răspundem la ea dacă acest lucru face bine cuplului? De fapt, suntem noi siguri de perenitatea unui cuplu? Abordare medicamentoasă/abordare cognitiv-comportamentală Unii medici („generația caddie” care vrea totul, de-a gata, imediat) optează de preferință pentru o abordare mai puțin stimulatoare însă eficientă în prima etapă, care constă în a nu se ocupa de parteneră
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Omăt, A căzut, a căzut Babilonul cel mare!, VR, 1992, 6-7; Gheorghe Perian, Scrieri ale anilor din urmă, F, 1992, 11; Țeposu, Istoria, 111-116; Negoițescu, Scriitori contemporani, 313-316; Petraș, Lit. rom., 166-170, 180; Lovinescu, Unde scurte, V, 101-106; Marian Barbu, Perenitatea unui experiment narativ, CC, 1995, 1-2; Dicț. analitic, I, 29-31, II, 63-65, IV, 430-432; Glodeanu, Dimensiuni, 191-193; In memoriam. Mircea Nedelciu, RL, 1999, 30; Cărtărescu, Postmodernismul, 412-417, 444-456; Dicț. esențial, 558-562; Al. Th. Ionescu, Mircea Nedelciu, Brașov, 2001; Manolescu, Lista
NEDELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288398_a_289727]
-
în perioada interbelică, emergența unui „canon textualist”. Articolul inaugural al lui Marin Mincu, Canon și axiologie, face ordine într-un teritoriu lăsat pe seama defilărilor de revistă. Polemizând cu Gheorghe Crăciun, care disocia canonul optzecist de „valoare”, Marin Mincu acreditează ideea perenității criteriului axiologic în constituirea oricărui canon, inclusiv a celui contemporan și discută importanța autenticității în canonul textualist al anilor ’60-’80. La anchetă participă, fiecare cu o contribuție semnificativă, Ion Pop, Ioan Buduca, Paul Cornea, Irina Mavrodin, Angela Marinescu, Livius
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]