471 matches
-
continuă protestare. Iar dacă această protestare este minoră, ea nu reprezintă mai puțin, într-o însumare colectivă, nivelul constant al unei revolte. România, fără un mare fenomen politic viitor, decisiv și esențial existenței ei, mi se pare o monstruozitate, o perfidie a istoriei, o glumă de prost gust. O Românie viitoare, ce ar putea fi totuși foarte apropiată, va trebui să devină o fatalitate sud-est europeană și, lichidîndu-și balcanismul, să reabiliteze această periferie. În viitor să ne fie rușine că am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mers încet, dar lipsit de șovăială, ca un călău. Are ochi iscoditori, pleoape îngustate și asta face ca șiretenia să-i pară și mai ascuțită. Și-a pus hainele cele mai proaste, după care a scotocit prin dulapuri. Vrea, în perfidia lui, să-ți stârnească mila, ca să te bucuri de bucuria lui și să nu-l dușmănești la câștig. Și, de parcă nu ar fi de ajuns, are coatele subțiate, gulerul tocit și un aer de căpătuială, trăsnind a naftalină, își agață
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Pomponescu, cu cartierul general în anticamera sa. Cunoscuții săi, ca să petreacă sau din platitudine, aduceau din când în când vorba: . - Domnule ministru, cunoașteți broșura împotriva bisericii ridicate de Ioanide? . - Ce broșură? se prefăcea Pomponescu, mai mult din jenădecît din perfidie. . - Serios, n-o cunoașteți? . - Parc-am auzit vag. . - Dați-mi voie să v-o ofer. . Pomponescu lua broșură cu coperta verzuie, o răsfoia cu . aer ambetat de om copleșit de probleme grave și întreba: - Și cam ce spune? . - Veștejește curentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
plan în care fantasticul magic apare simbolic organizat, dar și aici Caragiale pornește de la elementele realiste cele mai vădite’’ (Pompiliu Constantinescu); narațiunea se vădește a fi memorabilă și prin acel tip de vrajă care ,,se exercită cu un joc de perfidie batjocoritoare’’ (Mihai Petroveanu); ,,e un joc de-a uite l, nu e cu elementul supranatural, al cărui umor stă în veșnica incertitudine’’ (Ștefan Cazimir). ,,Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
e ușor de 124 înțeles, deși truda lor e zădarnică. Dar că la diferite posturi de radio democrate se vorbe ște de marile însușiri geniale ale lui Hitler „din nenorocire rău întrebuințate”, e mai mult decât o eroare, e o perfidie. A adus oare Hitle r un adevăr nou sau măcar o minciună nouă în lume? Răspunsul l‐a formulat G. Gobineanu. Superioritatea nemților a proclamat‐o Chamberlain. Wille zur Macht și disprețul milei a filosofat‐o Nietesche. Sălbăticia și brutalitatea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Vasile Mihalache face muzica și restul cântă de le ,,cresc" bojogii sau sparg trompetele ! Dictatură sau nu, ăștia știu ce să facă (și fac bine) și cum puradeii din alte partide se hrănesc doar la sânul lor ... vom mai vedea ! Perfidia unora e clară: cei de la PNL n-au nici o șansă, dacă nu-i lasă ăștia care se fac a țipa mângâindu-i pe creștet sau prin părți mai moi ... Politica, mare curvă, are ce arăta, sau cu ce ademeni ... Să
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de savantă, ar fi fost citată peste veacuri, de mii și mii de oameni, iar, prin ea, aș fi sensibilizat apariția și punerea în aplicație a societăților de asigurare împotriva merelor care atacă fără veste și cu cea mai mare perfidie, taman la cap și gât. Nevastă-mea, totuși mi-a spus clar, că nu m-ar fi agreat deloc, nu dacă aș fi fost Einstein, ci dacă aș fi arătat ca Einstein. Gândiți-vă numai la părul acela vâlvoi de parcă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
drama marelui patriarh, trăind alături de poporul creștin al Constantinopolului durerea și întristarea sa. Tratatul de hristologie Despre întruparea Domnului al lui Cassian se încheie cu un elogiu adus lui Ioan Hristostom și Bisericii Constantinopolului, punând în contrast fidelitatea lor cu perfidia lui Nestorie. Misiunea la Roma. Din nou, soarta a făcut ca Ioan Cassian să piardă un învățător pe care l-a prețuit mult. Cassian și Gherman au fost și ei atinși de drama generată de conflictul dintre Sfăntul Ioan Gură
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Și-au trecut în conservare 193 însușirile de caracter cu care au operat în epoca de aur - și care le-au adus numai foloase și privilegii - și au scos de la naftalină trăsăturile de rezervă: egoismul, lăcomia, individualismul exacerbat, aroganța, invidia, perfidia, lenea, minciuna, necinstea, nerușinarea etc., pe care le-au pus în funcțiune la intensitate maximă, în noul context social, economic și politic. Toate relele, care macină temeliile societății românești postdecembriste și blochează mersul ei înainte, sunt datorate și carențelor caracteriale
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
o umbră! Democrit cumulează în acea clipă talentul ironistului, al medicului și al filosofului înzestrat pentru jocul cauzalităților raționale... Același Democrit a orbit însă, nici până azi nu se știe în ce împrejurări. Unii - Tertulian, în speță, dar este știută perfidia creștină față de filosoful atomist - susțin că și-ar fi ars ochii cu un scut îndreptat spre soare. Deci o mutilare voluntară, motivată de dorința înțeleptului de a termina odată cu imaginea femeilor care declanșau în el o dorință tot mai greu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
combate aceste două gândiri niciodată citate, dar care-l preocupă, din câte se pare, tot timpul? Pentru că Aristip din Cirene nu e citat niciodată în opera completă a filosofului, ca să zicem așa, socratic, decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent și el... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent și el... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. În schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el menționează numele filosofului pentru a-i semnala absența de la moartea lui Socrate și prezența nu departe, la Egina - ar fi putut deci să vină fără nicio problemă... Iar în timpul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ateism - și imanență 190, 274-275; și istoriografie 210, 271-272; liniștit 64-65, 184, 190; neliniștit 190 creștinism - contra atomism 38; și bucurie 41; creat 252; doctrină de stat 12; dominant 49; și dualism 38; și întunecarea lumii 301-302; și materialism 252-253; perfidie față de Democrit 56; un platonism după Nietzsche 12; și plăcere 43; pregătit de stoicism și de platonism 180; și trupul 199; ura față de lume 27 Hristos 253, 301 impietate 191, 301-302 infern - catolic 43; mitologic 185, 188, 273-275 interlumi 191
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o determină pe ușuratica și superficiala Ella să se înconjoare de admiratori mondeni (printre care și neobositul dansator Fred) și să ducă o existență dubioasă, deoarece contactul cu această lume mondenă va descoperi în Ella înclinații frivole și resurse de perfidie. Lovit în sentimentele sale, dominat de incertitudine în privința Ellei, Ștefan pleacă pe front, ca sublocotenent de rezervă, cu speranța unei eliberări din situația morală insuportabilă în care se afla. Ideea că în lipsă va fi înșelat de Ella devine, însă
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acela se află în spatele ușii și îl supraveghează cu încuviințarea lui. De acolo, diabolicul Gustav ascultă laudele implicite aduse de Tekla virilității lui și își contemplă satisfăcut opera de distrugere a familiei, pe care o pusese la cale cu atâta perfidie vicleană. Gustav stă pe margine, îi privește de sus pe nefericiții soți, îi manevrează cum vrea el și le pregătește pieirea. Creditorii atestă cu o evidență frapantă reversibilitatea supravegherii: aceasta poate deveni o sursă a puterii, dar poate, la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fiecare mișcare și să nu-i permitem nici un contact În afara celor stabilite prin consemnul scris”12. În opinia unora dintre jurnaliștii și istoricii străini, acțiunile de protest ale Doinei Cornea au reușit pentru prima dată să dovedească opiniei publice internaționale perfidia și profunda dezumanizare a regimului comunist din România. Ansamblul tacticilor operative prin care s-a Încercat discreditarea disidentei și dezavuarea atitudinii sale civice stau ca mărturie a unei astfel de realități. Începând de la utilizarea forței Împotriva Doinei Cornea și până la
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sunt terminațiuni nervoase numeroase. De exemplu, gestul de a săruta degetele persoanei iubite dă o senzație tactilă deosebită, pentru că degetele sunt adesea folosite pentru pipăit. Sărutul în palmă înseamnă dăruire, cel pe spate înseamnă menajare, cel în ureche arată puțină perfidie etc. Cele mai „active“ săruturi sunt, cu sigu ranță cele de pe gură, sfârcuri și în zona genitală. De altfel, este o mare diferență între a stimula cu gura și a săruta zona genitală a persoanei iubite. Aici este de preferat
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
bastarzi și bastard el însuși (faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă asupra personajului stabil al vieții lui: mama"154. Chiar dacă se simte ispitit să cunoască femeia, decepționat de "perfidia și minciuna" ei, bărbatul tangoului se intoarce mereu la mama, a cărei iubire este garanția că se poate adăposti oricând într-un loc sigur: "Mama nu e decât una Și chiar dacă cândva uit de ea / mi-a arătat la finalul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apa îngroșată "constituită din filoane de culori diferite, ca o marmoră", care "se materializează în asemenea măsură încât poate fi disecată cu ajutorul unui cuțit". Un univers dominat de culori abisale (verdele, violetul), îndrăgite de Poe, Gogol, Lermontov, "echivalent simbolic al perfidiei"109. 1. (En) vie, en rose Le roman de la rose inserează însă ultimul motiv într-o montură deosebit de interesantă, de care mă simt atras, deși nu e vorba acolo de un smârc și nici de Bahlui sau Ciric. Am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Paraschivescu a fost atent la întreg ambitusul artei narative a lui Nick Hornby, reușind să redea în limba română autenticitatea dialogului dintre soți prin care nu doar comunică, ci își dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor, face tandem cu analiza eficientă și monologul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Paris" [p.84]. Analizând portretele Parizienelor celebre prin frumusețea lor, L.Chevalier [p.387] se arătă surprins de absență urmelor concrete ale acestei frumuseți, în afară de provocarea ochilor. Privirea Parizienei poate sugera poezia pasiunilor ascunse, forța seducției și promisiune, mister și perfidie, dorința de răzbunare, spirit și inteligența (de regulă) sau vid (mai rar), folosirea drogurilor la modă etc.105. Portretele schițează un profil, bazat doar pe detalii semnificative 106, care mai mult sugerează ideea de frumusețe decât o descriu pe larg
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din multitudinea nuanțelor de caracter, din opinia despre ea a celor cu care intră în contact. Pariziana (la Balzac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
leș trois compartiments secrets șont remplis: l'un d'inquiétude féminine toujours agitée; l'autre, de ruse colorée en bonne foi, de cette ruse de dévots, sophistique et redoutable; le dernier enfin de canaillerie charmante, de tromperie exquise, de délicieuse perfidie, de toutes ces perverses qualités qui poussent au suicide leș amants imbécilement crédules, mais ravissent leș autres" [Maupassant, Une aventure parisienne în La parure, p.227]. 147 În opinia lui Cesare Pavese, "personajul este o concepție teatrală, si nu specific
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]