546 matches
-
opere sonore aceste aspecte se manifestă și prin alternarea lor între pozițiile de contur (analog melodiei/variației) și fond (analog acompaniamentului/consecvenței). Putem avea astfel o ordine melo-ritmicăpe fondul unui acompaniament pulsând aleatoriu, după care acesta să se contureze prin periodizare, în vreme ce melodia se destramă în aleatorism. În cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări sonore menite să încânte. 5. Timp catartic (dezatractor) = atunci când
Aspecte ale rela?iei timp ? oper? by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
evenimențial, așa cum anunță subtitlul, ce începe cu un capitol de „preistorie și istorie veche bucureșteană", pentru a-și încheia cronologizarea cu anul 1945. Trecînd peste ciudățenia faptului de a considera intervalul 1919 - 1945 drept epoca contemporană (sic!), volumul urmărește o periodizare în principiu general acceptată și își împarte prezentarea în trei mari părți. Epoca „medie" are două subdiviziuni - perioada prefanariotă și cea fanariotă, apoi, din 1821 pînă la 1919 sînt anii epocii moderne, urmată de intervalul despre care vorbeam, cel cuprins
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
istoriei muzicii. În primul caz este vorba despre perioada de trecere dintre Renașterea culminanta și Baroc; deși își intitulează chiar un capitol "Secolul manierist, Cinquecento" autoarea nu este convinsă de valabilitatea acestui perimetru temporal. După ce parcurge argumentele pro și contra periodizării - subliniind că nu este posibilă o suprapunere cronologică cu predominantă esteticii manieriste din alte domenii ale artei ci sunt doar preluări de elemente tehnice și de limbaj, de atitudini creatoare punctuale - ea conchide că "o perioadă manierista nu poate fi
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
puțini dintre critici mai prețuiau studiul istoric. Lucrurile n-au stat așa dintotdeauna. Cînd eram noi studenți și îndată după aceea, cu exact un deceniu înainte de vogă structuralismului francez în România, profesorii noștri erau intens preocupați de ceea ce se chema periodizarea istoriei literaturii. Ce înseamna periodizare abia dacă se mai știe astăzi și e bine să adaug că nici ieri, cînd noi am ieșit de pe băncile facultății. Entuziasmul profesorilor noștri nu l-am împărtășit deloc. Altele ne atrăgeau pe noi la
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
studiul istoric. Lucrurile n-au stat așa dintotdeauna. Cînd eram noi studenți și îndată după aceea, cu exact un deceniu înainte de vogă structuralismului francez în România, profesorii noștri erau intens preocupați de ceea ce se chema periodizarea istoriei literaturii. Ce înseamna periodizare abia dacă se mai știe astăzi și e bine să adaug că nici ieri, cînd noi am ieșit de pe băncile facultății. Entuziasmul profesorilor noștri nu l-am împărtășit deloc. Altele ne atrăgeau pe noi la vremea aceea. Priveam cu superioară
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
critică asupra cursului literaturii noastre. Doar întîrzierea apariției unor lucrări fundamentale în domeniu ne poate pune pe gînduri. Și aici, ca și peste tot, reforma se face lent și dificil! Dar semnele unei noi concepții asupra istoriei literaturii, încercări de periodizare diferită de aceea pe care, de cîteva decenii, o folosesc manualele de școală și universitate se pot constată tot mai frecvent. Pe de o parte, în multele articole din presă, pe tema revizuirii, pe de alta, în cîteva solide teze
Spre o nouă istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18033_a_19358]
-
că arabii au inventat cifra zero în fanatice reverii de a-și nimici adversarii, fie că nu, cert este că de atunci încoace atât de profunde schimbări au avut loc în lume, încât un istoric cu har distributiv în domeniul periodizărilor ar putea împărți istoria în două mari capitole, acela al zărilor enigmatice de dinaintea născocirii cifrei zero și acela în care cu dichis ne ducem traiul, în schemele gândirii cifrei în chestiune. Că am fi contemporani cu persoane pe care le
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
viziuni personale recuperatoare sau umoral anulatoare. Simplă și onestă ca soluție, decizia Anei Selejan de a se plasa pe sine în umbră, nu are - în punctul de plecare - nimic condamnabil. Altceva e, de fapt, deranjant în demersul Literaturii în totalitarism. Periodizarea strictă, anuală, după model revuistic, pe care autoarea o fixează un pic cam rapid ca grilă de partiție a propriilor studii. Acestui prim volum, închis parantetic între 1949 și 1951, îi vor urma, secvențial, cele care circumscriu intervalele 1952-1953, 1954
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
o deprime. Asupra anilor trăiți în comunism se aruncă un blam general, susținut de două acuze fundamentale: că întemnița și decima elita politică și intelectuală, și că ținea poporul în frig, în întuneric și foamete. Nu se mai face nici o periodizare istorică, rezultând că acestea două au fost trăsăturile perene ale regimului, într-un curs întrerupt, poate, doar de câțiva ani cu slabe scintilații, însăși marea politică de demnitate, independență și afirmare internațională fiind considerată nimic altceva decât prefăcătorie (de conivență
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
efect după trecerea unui număr mare de ani. E cazul, acum, al principalelor curente care au marcat istoria noastră literară. Nu știm destule despre mecanismul teoretic și care, odată declanșat, determină schimbări de secventialitate (sau, cum se spunea cîndva, de periodizare) într-o istorie literară. M-am mai referit la acest subiect și în altă împrejurare. Am remarcat atunci că preocuparea însăși pentru un nou decupaj al evenimentelor literare nu e constantă și survine la intervale de timp neprecizate. Cînd eram
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
al evenimentelor literare nu e constantă și survine la intervale de timp neprecizate. Cînd eram în ultimii ani de facultate, în ultima parte a deceniului șase, si, apoi, în prima parte a deceniului șapte, toți istoricii literări căutau formule de periodizare. Era că o întrecere de ingeniozitate. Interesul pentru un astfel de "joc", legitim și util, a scăzut apoi treptat și chiar a dispărut în deceniile opt și nouă. Studenților mei de astăzi trebuie să le explic ce înseamna periodizarea. Conceptul
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
de periodizare. Era că o întrecere de ingeniozitate. Interesul pentru un astfel de "joc", legitim și util, a scăzut apoi treptat și chiar a dispărut în deceniile opt și nouă. Studenților mei de astăzi trebuie să le explic ce înseamna periodizarea. Conceptul le e străin. Dar sînt indicii, mai ales spre sfîrșitul acesta de secol, că jocul cu pricina redevine actual. În cîteva teze de doctorat (nepublicate deocamdată) sau în cartea abia tipărită a lui Mircea Cărtărescu despre postmodernism (și ea
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
cu pricina redevine actual. În cîteva teze de doctorat (nepublicate deocamdată) sau în cartea abia tipărită a lui Mircea Cărtărescu despre postmodernism (și ea o teza la origine), eseiști, critici și scriitori par să fi regăsit gustul jocului de-a periodizarea. Nu în sine: dar în măsura în care fenomene precum curentele literare pretind o altă abordare, din care ies parțial ori radical schimbate. O schimbare lesne observabila este aceea pe care am sugerat-o cu ajutorul sintagmei lui T.Vianu. Comentatorii recenți văd, de
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
Pavel Șușară Cu mai muți ani în urmă, comentînd expoziția retrospectivă Ion Țuculescu de la Muzeul Național de Artă, remarcam faptul că informațiile tehnice de pe etichetele care însoțeau lucrările nu ofereau datări explicite și nici măcar periodizări mai largi. Pentru privitorul obișnuit, dar și pentru specialist, mult mai important decît tehnica, de altfel ușor de recunoscut, și decît coordonatele fizice ale tabloului este anul realizării, fie el și aproximativ. Reperul cronologic, în cazul unor manifestări de o
Ion Țuculescu sau despre ieșirea din timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9759_a_11084]
-
Sibiu în perioada pregătitoare și, mai ales, în perioada definitorie a apariției "Revistei Cercului Literar" (prima jumătate a anului 1945) se știe și interesează, pe bună dreptate, mai mult decât ce a devenit această grupare imediat după 1945. Dacă o periodizare seacă nu ar părea prea didactică, aș insista ca fenomenul cerchist să fie tratat, din punctul de vedere al unei istorii literare minuțios documentate, în patru sau cinci secvențe (nu pretind că spun o noutate, când atâtea exegeze meritorii i-
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
de L.Buell într-o culegere editată de J.N.Cox și Larry Reynolds în 1993: lucruri pe care nimeni la noi nu le-a găsit interesante pentru a încropi măcar un comentariu fugitiv. Dintre notele documentare, aș fi invocat tradiția periodizării istorice amintite, în funcție de evenimente culturale (nu e o glumă: a lui Chesarie Râmniceanu, din 1780), lângă Basil Munteanu aș menționa mica sinteză a lui Eugen Ionescu, apărută în 1955 într-o enciclopedie, reeditată ulterior, la modelele de istorii literare naționale
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
are în totul această Istorie a României. Spațiul cel mai larg, mai mult de două treimi, este acordat, natural, secolelor al XIX-lea și al XX-lea, limita istorică a primului fiind începutul Primului Război Mondial, iar a celuilalt anul 1989. O periodizare ce ar putea stîrni controverse, dacă nu și mai mult decît atît, de vreme ce, de pildă, partea a patra, despre intervalul cuprins între 1914 și 1989, este intitulată "ŤRomânia Mareť basculată din Vest în Est și înapoi". Primul capitol de aici
O istorie a României apărută la Paris by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8110_a_9435]
-
privește numai în Eu." (pp. 52-53). Cu aceste rare excepții, capitolul întâi, esențial în economia și pentru arhitectura cărții, rulează și demonstrează mai mult decât convingător afirmațiile criticului, ilustrate prin oportune citate. Analiza e strânsă și fără cusur; la fel, periodizarea internă pe care Virgil Nemoianu o desprinde din opera vastă și proteică a lui Ștefan Aug. Doinaș. Unitatea operei sale, criticul o descoperă nu în stil, nici în ton (ambele, de o mare diversitate), ci în tematica epistemologică. Poetul a
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
culturale. Cenaclul de Luni Mozaicul de la Craiova (nr. 9-10) consacră un spațiu amplu dezbaterii ideii de generație. Puncte de vedere interesante, diverse, contradictorii. Bună inițiativă a redacției: generația este un concept care părea perimat, la un moment dat, ca și periodizarea ori altele, dar pe care postmodernismul le readuce în forță. O emoționantă și sclipitoare evocare semnează, la acest capitol I.B. Lefter. Textul datat 1985, se referă la Cenaclul de Luni. Cadru, atmosferă, protagoniști, detalii, totul concură la refacerea unui moment
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
reprezentarea foarte redusă a poeziei interbelice și privilegierea poeziei foarte noi. La mijlocul antologiei, coloana de susținere a poeziei basarabene este dată de literatura anilor '60-'80. Dacă aș comenta fugitiv poezia basarabeană din punct de vedere cronologic, aș adopta o periodizare lejeră, neconvențională: I. epoca de până la Grigore Vieru; II. Grigore Vieru și congenerii săi neomoderniști (la noi, reperul echivalent ar fi Nichita Stănescu); III. postmodernii. Sacrificiul mare ar fi al etapelor de dinainte de 1965. De notat și faptul că neomodernismul
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
pământul sub picioare. Poți concepe câte istorii literare poftești, chiar și una care să descrie opere inventate, cum pretindea Călinescu, dacă adecvarea la literatură nu te preocupă. Cartea lui Terian e cea mai tristă dovadă. Cum altfel să-mi explic periodizarea cvadripartită pe care o propune? Iată: am avea până prin 1830 o fază premodernă, în care n-ar exista cu adevărat o conștiință a literaturii. De ce 1830? Un an de graniță ar fi fost 1840, de când datează primul manifest romantic, celebra
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
apărute cu câțiva ani înainte, datorită eforturilor marilor noștri cărturari, de vrednică pomenire, Ovidiu Papadima, Ioan Lupu și Nestor Camariano. Iar anul 1918, la care s-a oprit, nu este un reper convențional, ci are o semnificație bine definită în periodizarea literaturii române, după Primul Război Mondial intrând într-o nouă etapă a evoluției ei, calitativ superioară. Primul volum din această serie a fost consacrat relațiilor literaturii române, în periodice, cu literaturile engleză, canadiană, americană, australiană, germană, austriacă, elvețiană de limbă
Literatura universală în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7183_a_8508]
-
de doctorat, Forme în mișcare: Postmodernismul (1999), în care reușește să pună cap la cap variatele teorii din spațiul cultural american privitoare la noua paradigmă într-un tablou elocvent și eficient ce cuprinde, nu doar nașterea conceptului și problemele de periodizare, ci și trăsăturilele lui fundamentale și implicațiile mai mult decît culturale. Pe cît de aplicat și chiar de îndrăzneț în aprecieri personale este acel prim volum, pe atît de redactat în grabă îmi pare acesta din urmă. În primul rînd
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
prefera să o numesc, ieșind din dilema "proletcultism sau realism socialist?". Ana Selejan are dreptate: "Dacă scoatem din ecuație realismul socialist și-l înlocuim cu proletcultismul, fie la nivelul terminologiei, fie, și mai grav, în diverse optici și proiecte de periodizare a literaturii române, atunci ce ne facem cu mulțimea de practicieni și teoreticieni ai realismului socialist?" (ibidem, p. 512). Sigur, nu scoatem din ecuație realismul socialist, pentru că nu ne lasă Stalin, Gorki, Jdanov, dar nici N. Moraru, Ion Vitner, M.
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
folosit împărțirea pe secole, dar în subsidiar, ca să precizez limitele mari ale literaturii române. Epoca era de regulă aceea politică, a unei domnii sau a unei forme de guvernământ. G. Călinescu însuși se referea la „Epoca domnitorului Carol". Există și periodizări în funcție de unități de măsură interne, cum ar fi curentele literare. Sau o combinație a uneia sau mai multora dintre acestea. Pentru perioadele mai noi, era nevoie de unități mai mici. Probabil de aici provine ideea de generație a lui Thibaudet
Generații biologice, generații literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6383_a_7708]