KorAP: Find »[drukola/base=peron & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...126 >

3,143 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

rapidă, c-așa dădea dispoziție tovarășul Andrei. Mai du-te...!... Tovarășe Anton, să știi... Alo! Alo! bate șoferul nervos în furcă. Domnișoară, dă-mi te rog, urgent, autogara!... *** Grupul de navetiști pleacă spre sala de așteptare a gării. Singur pe peron, Vlad umblă de ici-colo, să se încălzească la picioare. Cînd simte că nu mai rezistă, intră din nou în biroul șefului autogării. Și ce vrei de la mine, Andrei, ce să fac eu?! strigă în telefon șeful. Au încercat să pornească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fiu luată în evidență?! Bine, bine se aude în telefon vocea gravă, autoritară. Ce atîta scandal pentru o întroienire?! Pornește fără nici o grijă dimineață, o mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În unele încăperi încep să se aprindă luminile. Sala de așteptare e goală iar ghișeele pentru bilete, închise. În spatele geamurilor de sticlă mată, două casierițe, singurele care au putut răzbate, stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Matei că refuz." Hotărît să rămînă în cercetare, Mihai se îmbracă și pleacă spre oraș, gîndind că va trebui să treacă mai întîi pe la autogară, poate o fi ajuns cursa rapidă, să-și ia geamantanele. Vlad se învîrte înfrigurat pe peron. Vrea să intre la șeful autogării, să întrebe, dar se teme că, în zarva din biroul acestuia, intrarea lui ar spori scandalul. Privește spre brazii de peste drum și nu-i vine să creadă că zăpada a crescut atît de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum. Trimit autofreza cu alt șofer, mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici, la peron. Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad e nemulțumit. Puneți-vă dumneavoastră în locul meu... Dați soluții, că la arătat cu degetul toți vă pricepeți... Iar ăsta arată spre telefonul care a început să sune m-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe lîngă corp. Face un pas lateral, clătinîndu-se, gata să cadă în față, cu privirea rătăcită în gol, dar Lazăr se repede, îl sprijină și-l împinge spre scaunul liber de lîngă masa cea mai apropiată. *** Cînd pune piciorul pe peronul gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
șoferul și cei de la restaurant, retrași în dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară și deschide obloanele de la bagaje. În urma lui, coboară Ovidiu și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se întorc și-și ajută soțiile: Sultana, numai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și Pavel, care au stat pe culoar, apoi se întorc și-și ajută soțiile: Sultana, numai în capot, cu haina bărbatului între umeri, iar Mihaela, în ținută de bucătăreasă. Șefule, strigă Ovidiu spre plutonierul de miliție care se plimbă pe peron unde-i Miliția, că vrem să spunem ce-am pățit. Ce anume? întreabă plutonierul, apropiindu-se de cei patru, ducîndu-și instinctiv mîna la căciulă. S-a prăbușit restaurantul de la Sălcii, uite cum am scăpat spune Mihaela. În spatele autogării e mașina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Hai, du-te la spital îl împinge spre gară doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mie una, cred c-o să mi se învinețească ochiul stîng... Ia du-i la inspectorat, vezi ce-i cu ei, că de-atîta viscol, au luat-o razna cu toții... Plutonierul salută și pleacă, lăsîndu-l pe ofițer să se plimbe agale pe peron. Bătrîna cu ochelari, strînsă lîngă brațul soțului, tremurînd, pleacă spre centru. Maria Bujoreanu scoate de la bagaje coșul de nuiele, așterne broboada și pune cățelușa în culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinde palma, s-o ajute pe Nina să coboare din cursă, dar femeia face un gest scurt, furios, trecînd pe lîngă el, spre Dacia sosită de curînd. Un timp, Iulian privește în urma ei, surîde unui gînd și plecă spre capătul peronului, lîngă ieșirea din curtea autogării. Ai cincizeci de lei? întreabă femeia pe șofer, întinzînd palma. Da, tovarășă răspunde șoferul, punîndu-i o hîrtie de 50 în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
serie, oameni de valoare". "Poate că Lazăr are dreptate" gîndește el, oprindu-se în fața unui impiegat de mișcare: Cînd am cursă înapoi spre Iași? Asta, arată impiegatul cursa rapidă pleacă peste o oră. Andrei, strigă el șoferului tragi cursa la peronul unu, pleacă altcineva spre Iași, s-au vîndut deja bilete. Șoferul bombăne ceva, nemulțumit că dă mașina pe mîna altuia. Aproape înghețată la picioare, studenta se ambiționează să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
i-ar prinde bine", fata întoarce privirea spre el din mers, izbucnesc amîndoi în rîs și-și continuă drumul spre centru. În urma lor, cursa rapidă se strecoară printre celelalte, greoaie, sigură pe ea, ca un animal uriaș, intrînd cuminte la peronul unu. Șoferul coboară și izbește portiera. Unde merge cursa asta? întreabă un călător. Înfuriat, șoferul urcă un pas în cursă, întoarce tăblița pe care scrie: "Cursa rapidă Valea Brândușelor Iași", după care coboară și izbește din nou portiera. Îți cădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut plecarea profesorului. M-am aplecat în afară, sprijinit pe treaptă. Și l-am zărit, îndepărtându-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
duale, Bull se trezi încă o dată plângând în după-amiaza aceea rece, de data aceasta în față la King’s Cross Station. Se aplecase pentru a privi prin vitrina de la Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din cerul murdar. Bull respira greu și precipitat. Era singur pe lume, își dădu el seama. Rupt de ceilalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

minte doar un drum nesfîrșit spre gară, printr-o cîmpie Întunecată; tresărise de cîteva ori, auzind mugetul cîte unei vaci Îndărătul unui gard sau țipătul vreunei cucuvăi. Apoi se pomenise la gară. Se vedea umblînd de colo pînă colo pe peron, În așteptarea trenului. Aerul mirosea a iarbă și a fum. În tren, controlorul Îi ceruse biletul, dar el n-avea nici bilet, nici bani. Știa cum Îl cheamă, sau Își Închipuia că știe, dar nu-i putea spune controlorului nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
să-ți fie frică - doctorul Forester e un gentleman. — Trebuie să ajung la Scotland Yard, spuse Rowe, făcînd un efort suprem. SÎnt așteptat acolo. Dacă mă Împiedici, o faci pe răspunderea dumitale. La stația următoare - o simplă haltă, cu un peron Îngust și cu o gheretă de scînduri pierdută printre cîmpurile negre - Rowe Îl zări pe Johns. Pesemne că intrase În odaia lui și, găsind-o goală, pornise cu mașina pe urmele lui. Johns Îl văzu numaidecît și se apropie, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
moartea nocturnă, Îndreptîndu-se Într-o tăcere lugubră spre trenurile suburbane, cu cîte-o valijoară În mînă. Hamalii Îi urmăreau din ochi cu un aer de superioritate sceptică, plini de mîndria oamenilor care, În ciuda primejdiei, rămîn la post. De-a lungul primului peron se Întindea, ca o umbră lungă, trenul. Storurile erau lăsate la mai toate compartimentele. Era un spectacol nou pentru Rowe, nou și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu, gara Își luă locul printre amintirile sale, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
nou pentru Rowe, nou și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu, gara Își luă locul printre amintirile sale, la fel ca priveliștea străzilor bombardate. Totul Îi vorbea despre realitatea vieții pe care-o cunoscuse. Chioșcurile de pe peron fuseseră Închise. De pe peron era imposibil să-i deosebești pe călătorii din tren: fiecare compartiment Își păstra taina. Chiar dacă storurile n-ar fi fost trase, lumina becurilor albastre era prea slabă pentru a dezvălui identitatea călătorilor. Rowe era Încredințat că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
și vechi În același timp, căci din clipa cînd o văzu, gara Își luă locul printre amintirile sale, la fel ca priveliștea străzilor bombardate. Totul Îi vorbea despre realitatea vieții pe care-o cunoscuse. Chioșcurile de pe peron fuseseră Închise. De pe peron era imposibil să-i deosebești pe călătorii din tren: fiecare compartiment Își păstra taina. Chiar dacă storurile n-ar fi fost trase, lumina becurilor albastre era prea slabă pentru a dezvălui identitatea călătorilor. Rowe era Încredințat că Hilfe Își luase un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o amabilitate cuceritoare. — O, acum mă pot descurca și singură, mulțumesc. Hilfe părea dornic să-și asume misiunea propriei sale Înfrîngeri: porni cu pași hotărîți pe peron, urmat de Rowe ca de-un valet. Forfota contenise, așa că acum Hilfe nu mai avea nici o șansă s-o șteargă. Prin acoperișul rămas fără geamuri se vedeau ici-colo steluțele roșii ale tirului de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de baraj al artileriei antiaeriene; păreau flăcăruile unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
unor chibrituri, și se stingeau la fel de repede. Deodată se auzi un fluierat, și trenul se urni Încet din gara Întunecată, furișîndu-se parcă. În afară de ei și de cîțiva hamali, nu mai era nimeni pe peron. Bufetele erau Închise. Pierdut În imensitatea peronului, un soldat beat ședea pe o bancă și vomita Între genunchi... Hilfe coborî treptele ce duceau spre toaletă; nu era nimeni acolo; pînă și Îngrijitorul plecase În căutarea unui adăpost. Artileria antiaeriană trăgea de zor. Rowe și Hilfe erau singuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

căldura s-ar fi evaporat într-o sutime de secundă, poate din cauza geamului care nu se închidea bine sau din cauză că încăperea era mult prea mare. Stătea deci în ghișeu, totuși îi era frig. Aruncă o privire nămeților de zăpadă de pe peron, apoi alta ceasului de pe birou. 11:43. Continuă integrama. Avea 54 de ani, o casă, un televizor, părul gri, unsuros, obrajii supți și nerași, dinții galbeni, semăna cu Robert de Niro, dar nu știa asta. - Greu la cântar, mormăi. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]