3,249 matches
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Jurnalistul Radu Tudor compară trimiterea în judecată și încercarea de închiderea a postului Antenă 3 cu o perpetua cufureala a basiștilor. Toate încercările disperate ale instituțiilor populate cu băsiști lobotomati de a lovi dur sau închide Antenă 3 le asemuiesc cu o perpetua cufureala ce i-a lovit pe respectivii. Pute groaznic tot ce produc ei la comandă
Radu Tudor, despre trimiterea în judecată a Antenei 3 by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/69110_a_70435]
-
morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl provoacă, nu vrea dispariția acestei lumi, ci vrea să o păstreze perpetuu, pentru buna noastră dispoziție" În părelnica asociere la postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată apă de trandafir. Astfel, Al. Paleologu se apropie pînă la identificare, la un moment dat, de opinia luminos-absolutorie a
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
absolute a Mariei, propovăduită de Biserică. Cuvântul „frați” (adelphos), care este folosită în evanghelia după Matei (12, 46-50) și în cea după Luca (8, 19-21), formează obiectul unei dispute în rândul specialiștilor. Unii, în special catolicii, care cred în virginitatea perpetuă a Mariei, arată că termenul a fost utilizat în textele biblice, cât și în alte scrieri antice, cu sensul de nepot, văr sau rudă apropiată. Folosirea lui adelphos nu ar putea, deci, ea singură, să probeze că Iisus a avut
Întâmpinarea Domnului: Despre viaţa de copil a lui Iisus, copilul Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/70711_a_72036]
-
Violetta. Într-un fel, Luchetti mizează pe acest plan afectiv, dincolo de el totul este perisabil, o aventură înobilată de chipurile și emfaza teribilistă a acestor frumoși tineri italieni, aici balanța înclină vizibil spre Manrico. Poate că tinerețea oferă această provocare perpetuă și un mod unic de a cocheta cu moartea transformată în mireasă ideologică. Contrar mai tuturor abordărilor pe această temă, Luchetti reușește să arunce în derizoriu angajamentele formidabile ale generațiilor inflamate de idealuri care îi consumă, fără a adopta un
Dragostea și revoluția by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8082_a_9407]
-
Să exiști, dar să nu fii/ Același vers fugar,/ Absent de rimă". Acest ultim vers credem că este incorect, imprecis, cu spiritul limbii române totuși încălcat. Poate meditați la rigoarea căreia toți ar trebui să ne supunem. Tăcerea decade/ metaforă perpetuă,/ decodificând ploaia din clipă./ Cu fiecare anotimp,/ dezbrac silaba din scoică,/ pentru ultima rimă./ Aceleași cuvinte/ cad perpendicular/ pe acolada ultimului amurg." și "A nu veghea amurgul,/ fiind ultima/ eroare din cuvânt,/ Adun literele unui alfabet necunoscut,/ scrijelind silabe/ din
Actualitatea by Ioan Hada () [Corola-journal/Journalistic/8106_a_9431]
-
--- Câștigător al Premiului Nike, cel mai prestigios oferit pe plan național în Polonia, volumul Rătăcitorii al Olgăi Tokarczuk a fost tradus în peste 20 de limbi. Construită în jurul ideii de călătorie perpetuă, cartea este departe de a se rezuma la un tradițional jurnal de călătorie. Autoarea ține trează atenția cititorilor prin varietatea domeniilor pe care le aduce împreună și a nuanțelor textelor sale: aventura și preocupările detectivistice se alătură istoriei anatomiei, cu
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
și afectivă lipsită de complexe, de vreo mefiență față de influențe. T.S Eliot mânuiește aluzia cu o extraordinară nonșalanță, el face cotidianul să coexiste cu mărețul, chemând în jurul creației sale, simbolic, întreaga umanitate, în stare, potențial, să devină un furnizor perpetuu de complicități textuale, până la a face din poezie un strălucitor tăiș de sabie. Jocul de sclipiri, de enunțuri apodictice ține cititorul în suspans, în așteptarea unei dezvăluiri care să schimbe lumea ori a unei lovituri de teatru, deși, finalmente, nu
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
de fină melancolie în fiecare din ele încât s-a retras din ele și cel mai distilat înțeles. Poezia lui Mircea Ivănescu este un tratat despre absența oricărui fundament. Am vrut într-un rând să dau unui volum titlul Comentariu perpetuu, fără să știu că- l dăduse Mircea Ivănescu unui soi de jurnal, nepublicat. M-a prevenit Șerban, care știa. Există deci și posibilitatea de a plagia anticipat. Spusă de Mihai Zamfir istoria literaturii noastre e o poveste pe care o
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4271_a_5596]
-
-l definesc? Viețuim, de fapt, într-o dublă eroare, de formă, și de fond. Prezența și absența fiind două fețe ale aceleiași medalii. Rotația de umbre și suprapunerile de planuri au menirea de-a induce cititorului o stare de halucinație perpetuă. Pentru Aurel Pantea, scrisul reprezintă, după cum afirmă însuși poetul într-un interviu, un „act de expiere, dar și un act de exorcizare”. Și tot el adaugă: „Naturile conflictuale, cum sînt eu, își găsesc mîntuirea în fiecare poem. Am mai spus
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta lumină formele se metamorfozează, trecînd din planul existenței, în cel al nonexisteneței. Din negrul viu spre negrul mort, stăpînit de beznă pură, plin de forme fără contur aflate într-o perpetuă mișcare. Pentru a putea desluși lumina în beznă, e nevoie de un ochi asemănător gropilor ce se cască-n conștiința muritorilor, din care se ridică „un suflu rece”, semn că „oaspetele mult așteptat”, menit să absolve lumea de păcate, „e
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
trinitatea și întruparea - din punctul de vedere al teologiei mistice și al fenomenologiei actului mistic. Nae Ionescu se ocupă de ele, în mod declarat, din perspectivă filozofică. Underhill pleacă de la opinia unor mistici - începând cu Augustin - că întruparea este un perpetuu proces cosmic și personal. El a avut loc o dată în plan „fenomenal“, dar se desfășoară etern în planul „realității“. Puntea formată de Hristos între om și Dumnezeu este eternă. În schimb, Nae Ionescu, după ce explică dogma, se întreabă - rămânând mereu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
toate părțile dintr-un condominiu care nu se află în proprietate individuală și care sunt destinate folosirii în comun de către toți proprietarii din acel condominiu. Toate aceste părți formează obiecte ale coproprietății forțate, adică ale stării de indiviziune forțată și perpetuă, destinate a fi utilizate în comun de proprietari. Proprietatea comună este indivizibilă și este deținută de proprietarii apartamentelor sau spațiilor cu altă destinație decât cea de locuință, conform cotelor-părți din proprietatea comună. Proprietatea comună include: a) toate părțile proprietății care
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
știi bine că între mine și Alexandru nu a mai rămas acum decât o bucată de hârtie și niște amintiri, ale începuturilor. Dar există Eva! Te-ai întrebat vreodată de ce începuturile sunt magice? Doar ele. De ce această magie nu rămâne perpetuă? Unde greșim în iubire, ca vraja să dispară, deodată? L-am iubit pe Alexandru. Nu așa cum te iubesc pe tine, cu patima care, pur și simplu, îmi răvășește întreaga ființă, dar l-am iubit. O dragoste cuminte, așezată, simplă. Este
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de legile damnării. Jocul dublu făcut de poet este impus de însăși mânuirea cuvântului. După Sartre, "poeții refuză să utilizeze limbajul, ei nu vor să numească lumea și, datorită acestui fapt, nu mai numesc nimic, căci a numi implică un perpetuu sacrificiu al numelui în favoarea obiectului numit, ori, pentru a vorbi ca Hegel, numele își relevă inesențialul, în fața obiectului care este esențial" (Ce este literatura?). Maurice Blanchot, dimpotrivă, pro-clamă preeminența cuvântului în raport cu lucrul despre care se pronunță. Numind un lucru, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
obștea are întâietate asupra intereselor private. Stăpânirile locurești, deși mai stabile ca alte terenuri agricole, nu erau nici ele permanente din cauza imposibilității tehnice de a menține mulți ani la rând același teren în exploatare agricolă. Odată cu apariția tehnicilor de exploatare perpetuă, stăpânirile locurești se permanentizează, devin ocini. „Un alt factor de apariție a ocinilor a fost creșterea populației, care face mai acută lupta de concurență dintre gospodării și, în special, diferențierea populației în bogați și săraci. Tragerea de garduri, care aveau
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
de nicăieri și merge spre nicăieri. Omul istoric moștenește pe cel primordial, care, jucându-se pe frânghia libertății, a împletit purul cu demonicul, viața cu moartea, lumina cu întunericul, libertatea cu înlănțuirea și, rămânând captiv jocului dintre el și lume, perpetuu neîmplinit, este un amestec de sfânt și drac, chiar dacă pare a fi integru. Suferă de toate bolile și viciile imaginabile. Nu poate ieși singur din el și din natură. Omul nu se poate autodefini. El se definește prin semeni. Constatăm
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
că omul cel mai semnificativ, de fapt singurul care este om, este homo religiosus. Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfăcută la grad biopsihic, omul e etern trist. Autonomia spirituală a omului este iluzorie și ea se mișcă perpetuu între Dumnezeu și dracul. Fără credință și Biserică, omul rămâne un simplu animal rațional și muritor, raționalitatea având doar caracterul unei mai mari puteri de adaptare la condițiile cosmice decât restul dobitoacelor. Când zici că omul e un animal rațional
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ca să pară de viță aleasă. În opera sa de început nu există eros, doar erotism, sunt declarații, exteriorizări ale unor stări sufletești inflamate, căci Manuela iubește „donjuani” sau zburători fiind variantă a Penelopei sau Ofeliei, emanatoare ale unor stări nedefinite perpetue. În linii generale stilul scriitoarei a evoluat de la caracterul romantic digresiv și adițional Ăscrierile de început), la acel obiectiv, sobru și tinzând mai ales spre exactitate decât spre culoare, volutele ample ale expresiei lirice din primele scrieri ale autoarei indică
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ce coboară dintr-un automobil luxos, cu blănuri după ultima modă, îi inhibă starea de visare și spontan devine prea lucidă și în fața unui “belșug insolent” se declanșează frustările vestimentare, dar totul trece repede și ea se întoarce la starea perpetuă de închipuire. Frica ei o transferă celorlalți, ea nu se poate imagina pe sine călcată pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de groază în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
blazare cu cele de exaltare, o apăsătoare labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu e a fi bolnav, e mai degrabă o vindecare de rostul inegal și tulbure al vieții, ca o convalescență perpetuă sau un tratament radical și inuman. Alternanța stărilor sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna este un angajament, o nevoire, o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
că palmele ocării goniseră de tot, din fața ei culoarea, se căuta pe sine în acea oglindă pentru a urma o cale, calea destinului ce pare mereu un abis. Dar un fapt e cert, cuplul este o finalitate, în ciuda fatalismului nefericirii perpetue. Dialogul dintre Viorica Irimescu și Manuela, evidențiază noțiunea de mariaj în viziunea femeii, bărbatul ce acum e o slugă răbdătoare, mâine va deveni stăpân, astfel mai bine să suferi de la un stăpân rău, decât să te stăpânească o slugă oropsită
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
trezește în mintea oricui evadarea din real, prelungirea sinelui în fabulos. În basm totul este posibil. Mereu noțiunea de basm se asociază aceleia de copilărie, univers în care, de asemeni totul pare posibil, nivelul sublim al înțelegerii fenomenului. Eroina în perpetua stare de contemplare a sinelui, se eliberează de perdeaua de ceață ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
supunere, primire a propriului pocal. Însușirea epitetelor caracterizante ”neparfumată, necolorată și neofilită” este un fel de joacă de-a cuvintele, floarea înseamnă nepăcat, dar celelalte însușiri sunt contradicții care evidențiază neînețelegerea ideii de neprihănit. Pendularea între credință și ignoranță, este perpetuă Manuelei care n-o iubea și totuși ”simțea că ar trebui s-o iubească pe singura zeie, pe icoana-femeie, pe Mama iubirii, pe Mireasa amorului, Fecioara Maria. Gândirea ei este primară, ea consideră legea firii : Te vei naște...Vei naște
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
R. din mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și nașterea unei lumi noi, aceea creștină, prin întruparea lui Dumnezeu în Fiul, trimis pe pământ, „să parcurgă” un „traseu” pilduitor, oferind astfel omenirii șansa perpetuă a îndumnezeirii. Îl va fi îmbiat Eva pe Adam cu mărul oprit, însă pe el, „holtei bătrân” cu atâtea inerții și păcate, Teodora l-a făcut să afle că, prin nașterea copiilor, oamenii participă la misterul plămădirii unei lumi noi
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
salvează ființa", afirmă autorul După amiezii unui faun. În Sonetele către Orfeu, Rilke și-a ales drept simbol al universului său poetic pe zeul muzicii pentru că acesta străbătuse moartea și renăscuse, o învinsese prin natura sa ontică, muzica fiind renaștere perpetuă. Și totodată, înfăptuiește dizolvarea noastră inițiatică noi cei numerici în inefabil, așa cum scrie în Sonetul către Orfeu II,13: Fii înaintea oricărei despărțiri, ca și cum s-ar afla în urma ta, ca iarna care tocmai sfârșește. Căci printre ierni, e-o iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]