712 matches
-
Singur și cu febră 39! Din nou, femeia a zis că nu și-a dat seama că copilului îi e rău, deși era doar ea cu el, și că ea e educatoare, nu cadru medical. În fața acestei explicații am rămas perplexă și m-am gândit că - Doamne, iartă-mă! - când furia atinge anumite cote, oricine e capabil de orice! În acest punct am simțit că nu mai pot, că nu mai știu ce să fac: crizele de plâns, pipi în pat
„- Cum, doamnă, n-ați simțit?!...” Educatoarea care mi-a „disciplinat” copilul meu vesel de 4 ani () [Corola-blog/BlogPost/338779_a_340108]
-
pe care o consideră cea mai sigură pentru copilul său. Și să știe că risc zero nu există! În orice decizie va exista și un risc asumat, vaccinat sau nevaccinat, copilul trebuie să fie în siguranță! Elena Copaciu Și asist perplexă la epidemia actuală: mii de cazuri de boală și zeci de decese! Plus discuții emoționale pro sau contra! Ceea ce presupune lipsă de profesionalism și mult diletantism! Vorbim de vieți de copii! Autoritățile sunt obligate să facă un plan de gestionare
Ca medic am văzut consecințele nevaccinării la copii () [Corola-blog/BlogPost/338912_a_340241]
-
pe ici, pe colo și gata, luni s-a dus la directorul general. Directorul a adunat o grămadă de șefi și au mers la instalație. Calm, Stetoscop a pornit instalația și a realizat, în gol, toate ciclurile. Toți au rămas perplecși! Așa ceva era de neconceput, dar... se făcuse! Iar Stetoscop s-a ales cu un concediu de două săptămâni și cu o primă de... o mie de lei! Atât putea acorda directorul general! Adică plata unui neamț pentru... câteva ore! Directorul
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
pastila, până la pat, iar de bubuituri a și uitat.” În timp ce toți îi admirau succesul, unul dintre pasagerii care nu vorbise nimic până atunci, a zis: „Domne doctor, eu sunt acel pacient și, din acest moment, aud din nou tunurile”. Rămas perplex, doctorul Ciochină nu a mai putut spune decât pentru sine și cei din apropiere: „Păcat! De acum, nu știu dacă va reuși cineva să te vindece!” -Asta nu e de mirare, fiindcă și eu mă trezesc noaptea și ies pe
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
stas european, vestiare, dușuri, locuri de joacă pentru copii, o terasă unde se pot servi răcoritoare. Orice alt om s-ar fi fălit cu o asemenea realizare. Temistocle Diaconu are, însă, un bun simț și o modestie care te lasă perplex. E doar mulțumit, asemeni unui gospodar care a mai terminat vreo treabă prin curte. „N-am făcut-o cu eforturi teribile, să știți. Pentru că aici, trei săptămâni, șapte oameni, proprietari de tractoare cu remorci, au cărat pământul. Am plătit doar
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
alții care susțin așa ceva. Într-adevăr, Andrei prezenta un certificat medical, timbrat și ștampilat, din care rezulta că Orzaru Alexandru nu poate să fie fiul lui Murgescu Lazăr, document obținut cu foarte mare greutate. Toți cei de față au rămas perplecși, inclusiv Sandu, dar care s-a înseninat la față, iar Irina a răsuflat ușurată: -Nici nu avea cum. De când spun eu asta și nu m-a crezut nimeni. -Atunci de ce să moștenească parte din averea lui Iancu și a Mariei
SFÂRŞITUL LUI ANDREI MURGESCU. Fragment din romanul Îngerii de la Casa Morarului de Ion R. Popa, Ed. Autograf, Craiova, 2011 () [Corola-blog/BlogPost/339663_a_340992]
-
corect să fii doar tu câștigat, având în vedere faptul că numai tu iei banii pe deranjul făcut de mine și de Vasilică. Ești de-acord? Auzindu-i propunerea, lui Alex îi venea să râdă de figura patronului, care rămăsese perplex, nu-i venea să creadă. Se așteptase la orice gen de propunere, dar nu la aceasta. Și totuși, atât patronul, cât și Alex erau băieți deștepți și ei înțelegeau că propunerea era șugubeață în felul ei. Privindu-l pe Damblagiul
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
celălalt. Pe-o parte îi venea să râdă, pe de altă îi părea rău de ,,pretenu'' căpitanului. Avea impresia în acel moment că și el, și Alex, și Adriana erau niște personaje dintr-o telenovelă, în timp ce băiatul rămăsese și el, perplex. Nici el nu se așteptase la așa ceva. Ghiță îi chemă la masă și băiatul îl urmă cu gândurile aiurea. Gândea în sinea lui: ,, Hai c-am încurcat-o acum, zău așa! Din câte știam eu, Adriana e a mea, nu
CĂPITANUL VASILE (9) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341175_a_342504]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PAGODE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1309 din 01 august 2014 Toate Articolele Autorului zilele mele sunt legate cu frunze de brusturi unse cu mierea albinelor sălbatice secate de pudibonderii atârnă perplexe la ferestre spălate temeinic alunecă plescăind ca-ntr-un iaz unde roata morii cerșește grăunțe iar pești saltimbanci rup diguri înoatând în seva copacilor trainici trupul meu evanescent exorcizează ore letargice drămuiește harpagonic lumina de vineri până sâmbetele trăind minimalist
PAGODE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342281_a_343610]
-
aici de o istorie a crimelor comunismului, o istorie a comunismului, când ei au ideea de a șterge numele de istorie cu totul! Îți poți imagina cei mplică asta?! Eu cu Manu (soția lui Cătălin, profesoară de Istorie), am rămas perplecși, nu credeam că ne vor mai mira multe în viața asta!” Așadar, lăsați Istoria intactă. Apoi, insist, cred că arhivele CNAS ar trebui să fie mai libere decât sunt, instituția ar trebui să funcționeze în regim de bibliotecă și să
Vișinescu: sfârșit de capitol. Scrisoarea unui profesor de istorie care predă la clasa a VIII-a opționalul despre crimele comuniste () [Corola-blog/BlogPost/337951_a_339280]
-
cu solicitudine că tehnica de supraveghere și, deci, siguranța au ajuns departe... Dar tu, care știi cu siguranță despre tine că nu ești nici hoț, nici brigand, nici tâlhar, nici pirat, nu poți decât să rămâi, pentru a câta oară!, perplex în fața acestui scenariu, care devine, implacabil, realitatea însăși. Dar ce realitate? Realitatea al cărei temei este suspiciunea. Pe nepusă masă, viața în căușul tău de siguranță a luat-o razna. Ai lipsit doar o clipă de pe ziduri și la porțile
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
practicantă de yoga, Oana și-a reproșat toată ziua că s-a lăsat dusă de val și i-a răspuns șoferului obraznic. Că a lăsat să se întâmple cel mai rău lucru: ca mexicanul să-i dezechilibreze zen-ul. Am rămas perplex. Pe vremea aceea, singurul lucru pe care îl regretam când ajungeam la birou cu mașina era că l-am lăsat pe cutare să-mi ”ia fața” după ce a depășit coloana ori că nu i-am administrat o corecție fizică altuia
Baștan Turbo S. Aștept provincia () [Corola-blog/BlogPost/338044_a_339373]
-
pe site, sper să nu se supere... unul dintre ei, se subsituie? ) DC: Veniți data viitoare, la următoarea ședință, intervine cel jovial și el cu mustață - se poartă la primărie sau acolo de unde vin ei - și mă lasă o clipă perplex. CC: Cum adică, data viitoare? Păi, nici data viitoare nu va fi pe ordinea de zi căci nici azi nu este și nici data trecută n-a fost și totuși a trecut... Kafka? Nu, dar nu-i zic numele... Brusc
După ce noua administrație locală din București a trecut pe șest un PUZ pentru „un ansamblu rezidențial”, mi-am luat o zi liberă de la birou și m-am dus la ședința CGMB () [Corola-blog/BlogPost/337748_a_339077]
-
zis imediat, ca o scuză imuabilă: „Aaa, domnișoara învățătoare... Eu sunt internată în spital de o lună”. I-am zis „Sper că sunteți bine. Voiam să vă întreb ce mai face Radu”, moment în care răspunsul ei m-a lăsat perplexă: „Nu mai știu nimic că eu sunt în spital. Dar vă dau numărul bunicii lui”. Am ajuns din nou la bunică. Mi-a răspuns cu cel mai resemnat ton posibil, spunând: „Aștept să vină să îl ia, îl dau la
Ultima zi în care l-am văzut pe Radu la școală. „Nu pot, doamna. Pe dumneavoastră nu vă lovesc niciodată” () [Corola-blog/BlogPost/337800_a_339129]
-
grenade, cu camionul, cu maceta, cu cuțitul. Suntem omorâți cu copiii de mână, cu colegii de serviciu, cu turiștii noștri pașnici alături, cu prietenii de-o viață, cu copiii noștri nenăscuți în pântece. Suntem omorâți cu metodă și ne uităm perplecși, seara, la televizor cum crima de cea mai sinistră speță proliferează nepedepsită. Riscăm ca, în curând, măcelărirea noastră să devină, în ochii noștri acoperiți de solzii unei ideologii a indiferenței, o rutină, care, ca toate rutinele, funcționează ca un mecanism
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
pe langă piața, era „zi de târg”... și dintr-o cârciuma a ieșit un târgoveț, roșu la fața, noi eram lângă biciclete, s-a oprit în fața mea și mă întreabă: „Ba, de ce ești tu țigan?” Așa, dintrodată! Și am rămas perplex, pentru că nu era o discuție pe care să o fi avut cu prietenul meu despre asta. Colegul meu nu mă știa că țigan. Eu eram după ani de zile de când nu discutăm despre chestia asta, ascundeam „etnia” mea, sau nu
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
lui din copilărie. Înainte de a apuca să-l salute sau să se apropie de el, Marius se strecură prin gardul spart și se apropie de Nina, ignorând prezența lui Radu. - Ei, ce zici, te măriți cu mine? Radu îi privi perplex. O idilă la țară? Se părea, însă, că profesoara nu îl lua prea în serios pe vecinul lui. Își continuă treaba, nestingherită, până ce mormanul de lemne se epuiză, timp în care Marius îi turnă cu nemiluita de la complimente până la promisiuni
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
povestesc acum. - E o chestie de oameni mari? - Da, iubita mea, e o problemă de adulți. - Sunt complicate treburile de adulți, dar știu că de data asta n-are legătură cu sexul. - Ce vrei să spui? o întreba mama ei, perplexa. Ce știi tu despre sex? - Știu că e amuzant și când ceva e amuzant, nu plângi. Trish mi-a spus că a auzit-o pe mama ei râzând și chicotind în dormitor, iar a doua a zi când au coborât
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
O cheamă Samantha, si de câte ori vei vrea, vei putea să te joci cu ea. Înainte să-și dea seama, brațul Dianei, parcă independent de corpul ei, s-a ridicat și l-a plesnit cu toată forța peste gură, lăsându-l perplex. - Cum îndrăznești, escrocule?! - Escrocii sunt sic, iubito. - Tu n-ai fost niciodata sic! - La început ți-am plăcut, zise el, hlizindu-se. - Eram tânără și proastă și nu stiam ca un om poate avea atâtea vicii. - Viciile sunt defectele celorlalți
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA! de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380388_a_381717]
-
lo sé” (”am aflat și eu vestea”) mi-a răspuns vecina cu un zâmbet obosit, adăugând cu mină de martir că acum trebuie să meargă la serviciu. Apoi a spus ”tengo resaca de los torrijos”. ”Cum adică?”, am întrebat eu perplexă, ”ești mahmură de la... friganele?!”. ”Păi da”, mi-a răspuns ea blând, ”noi nu le înmuiem în lapte, ca voi, ci în vin de Jerez, și apoi le lăsăm fripte la înmuiat peste noapte, ca să se îmbibe bine”. ”Comprendo”, am răspuns
PENINSULA PAŞTILOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375299_a_376628]
-
mele. - Nu-i nimic, tu stai de șase și fur eu. Fac două drumuri și aduc doi pui: unul pentru mine și unul pentru tine. Că dacă te prinde pe tine te face de râs în tot satul. Am rămas perplex. Așa ceva nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap. Dar mi-am adus aminte că la venirea noastră în sat, a văzut soția la fântâna din vale o căruță și pe cineva care asmuțea câinele spre un cârd de gâște
AZI DIMINEAŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346047_a_347376]
-
e sete să beau apă de la cișmea. Visele dorm risipite sub pernă, Mâine e ziua ce plânge în bernă. Tu spui că aripile mi se cuvin!? Chiar mă crezi așa de bun, suav, divin? Stau și mă gândesc profund, devin perplex: Ai uitat?! Nu știi că îngerii n-au sex? În van eu voi privi ochii tăi frumoși! Pururi vor rămâne triști și lăcrimoși. Parfumul vieții,-n floare, s-o risipi În vânt, prea iute, din ochi cât ai clipi! Degeaba
MI-AI PUS ARIPI DE INGER de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348880_a_350209]
-
care trece Mir îl are Zâna Sorții, care își asumă rolul de povestitor, pe lângă acela de sfătuitor și înger protector al lui: „Eu,Zeița Sorții, care pe acest individ, Mir, după cum am promis, tot timpul l am însoțit, am rămas perplexă când am descoperit că deodată i s a năzărit viața în continuare să o scrie celor care au chef de citit și aventura vieții lui s o urmăr¬ească într o descriere spectaculoasă. Astfel, la început scrie, într o manieră
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
alt peisaj constitue “gura de oxigen” la care ești “cuplat” fără să vrei și în care “dezmățul” nu se mai termină ... Când am ieșit în prima seară în oraș, pentru a ne stabili reperele pentru a doua zi, am rămas perplex la un mijloc de transport pe care l-am văzut în benzi desenate pentru copiii “erei electronice”, inițial am crezut că e o “jucărie” manevrată de la distanță, cum e la nepoții mei când se joacă pe internet, nu e adevărată
DISTRACŢII, LUX NINEACĂ ŞI CRIZA...APROAPE ÎN L.V. (XV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346492_a_347821]
-
facut! Incredibil, dacă e să le pun pe hârtie, efectiv nu știu ce să scriu. M-am hotărât, îmi fixez un target: 7 fapte bune! Am început acum un minut, când i-am dus un pahar de apă bunica-mii! A rămas perplexa. În fiecare dimineață strigă după mine să îl duc, dar n-am făcut-o niciodată. Îi spuneam mereu să se ridice să și-l ia singură, că altfel anchilozează. Mulțumesc, Mile". (Pavel din Timișoara ) "Știu că faptele mele sunt mici
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]