607 matches
-
cu care au avut de-a face colonizatorii britanici În secolul al XVIII-lea era extrem de complicat: „La fiecare pas, se confruntau cu drepturi și obligații cvasi-feudale ce rezistau oricărei Încercări de interpretare În termeni Occidentali familiari. Hieroglifele bilanțurilor În persană Îi năuceau. Iar faptul că le era greu să stăpânească limbile În care erau scrise textele antice și medievale privitoare la proprietate era doar o parte a problemei: tradiția Înregistrată doar În memorie și În obiceiurile cuprinse În diverse practici
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
care se comportă asemenea demiurgului gnostic 65. Textul nu comunică tuturor cititorilor convingerea nestrămutată care-l animă pe Halm. În mod similar, nu există nimic gnostic În mitul lui Umm al-Kit@2@b, Cartea Primordială (literal: „Mama cărților”), scrisă În persană și nu de către ismaeliți, deși a fost descoperită În mediul acestora, la Începutul secolului XX. După Halm, partea cea mai veche a scrierii a fost redactată În Irak, În timpul domniei lui H@2@r@4@n al-Rash@1@d (170-193
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În limba pahlavi, M7981, care urmărește În continuare destinul monstrului. Între 1902 și 1914, cercetătorii de la Muzeul de Antropologie din Berlin au dezgropat În oaza Turfan din estul Turkestanului numeroase texte redactate În turca uigură, sogdiană, pahlavi și chiar În persana nouă. Cel mai important text uigur a fost editat și tradus de Jes P. Asmussen, Xuîstvânîft: Studies in Manichaeism, Prostant Apud Munksgaard, Copenhagen, 1965. Conține o formulă de confesiune colectivă pentru auditorii maniheeni. Textele În diverse limbi iraniene sînt descrise
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În A Reader in Manichean Middle Persian and Parthian, Brill, Leiden, 1975. Au fost traduse de Jes P. Asmussen În Manichaean Literature: Representative Texts Chiefly from Middle Persian and Parthian Writings, Scholars’ Facsimiles and Reprint, Delmar, NY, 1975. Textele În persană medie au fost editate și traduse de către Werner Sündermann În Mitteliranische manichäische Texte kirchengeschichtlichen Inhalts, Akademie, Berlin-Est, 1981. Fragmentul pahlavi M7981=T III 260bI este tradus În Asmussen, Manichaean Literature, ed. cit., p. 124-125. 68. Aug., C. Faust. VI.8
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
otrăvit din porunca domnitorului Constantin Cehan Racoviță, V., care din 1760 făcea parte din Divanul domnesc (vel comis, vel căminar), se refugiază la Constantinopol și aici, cu învățatul Halil Hamid din secretariatul împărătesc, aprofundează gramatica limbii turce, studiază araba și persana. Prin tergimanul Porții, Iacovache Rizu, cu a cărui fiică, Elenița, era căsătorit, intră în cercul relațiilor diplomatice. E mare clucer și, sub Grigore Alexandru Ghica, cumnatul său, mare vistier. În anii războiului ruso-turc (1768-1774), sub ocupația rusească, împotriva curentului („unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
propriu-zis al acestui termen mediu rămâne vidă, iar menționarea „Persiei” - un clișeu 5. Înainte de a încheia acest scurt excurs, o reamintim pe Martha Bibescu, care descoperă Persia contemporană și literară în același an când la Ploiești apare prima traducere din persană după Saadi 1, operă din care autoarea citează emblematic de la primele caractere, pe coperta volumului de debut, Les huits paradis („Je ne suis qu’une argile sans valeur/ Mais j’ai demeuré quelque temps avec la rose”, Saadi). Prin observații
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
perioadă scrie cu aviditate 2 și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4, în aceeași epocă în care descoperă ediția Shah-Nameh în 8 volume, în traducerea aceluiași autor, și cunoaște una dintre cele mai durabile sinteze
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și patos liric, dar mai ales cu o acuitate particulară pentru aproximarea alterității mesajului acelor poeți persani cunoscuți de multă vreme în Europa, Hafiz, Firdousi, Saadi 3. Înainte să ajungă la Calcutta, începe, autodidact, studiul persanei după Manuale di lingua persana al lui Italo Pizzi, pe care începuse să-l traducă Georgian 4, în aceeași epocă în care descoperă ediția Shah-Nameh în 8 volume, în traducerea aceluiași autor, și cunoaște una dintre cele mai durabile sinteze despre literatura persană, Persian Literature
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
scrie lui Valeriu Bologa, în iarna anului 1931: „Probabil că iarnaviitoarevoi părăsi India pentru Iran și Mesopotamia”4. Călătorește spre Afganistan, Peshawar, pentru a cerceta colecții de artă greco-budistă, în compania unui tânăr, Arthur Young (alias Swami Jñ³nananda), care cunoaște persana 5, trimite la Cuvântul un întreg foileton despre Hafiz, în care citează traduceri direct din persană făcute „de un bun prieten al meu, persan, din ținutul Khorasabadului”6, iar întors din Himalaya (ianuarie-martie 1931), petrece multe ceasuri erudite cu profesorul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Mesopotamia”4. Călătorește spre Afganistan, Peshawar, pentru a cerceta colecții de artă greco-budistă, în compania unui tânăr, Arthur Young (alias Swami Jñ³nananda), care cunoaște persana 5, trimite la Cuvântul un întreg foileton despre Hafiz, în care citează traduceri direct din persană făcute „de un bun prieten al meu, persan, din ținutul Khorasabadului”6, iar întors din Himalaya (ianuarie-martie 1931), petrece multe ceasuri erudite cu profesorul de persană Bogdanov 7, întâlniri de care se leagă și planul înființării unei catedre de limbi
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
trimite la Cuvântul un întreg foileton despre Hafiz, în care citează traduceri direct din persană făcute „de un bun prieten al meu, persan, din ținutul Khorasabadului”6, iar întors din Himalaya (ianuarie-martie 1931), petrece multe ceasuri erudite cu profesorul de persană Bogdanov 7, întâlniri de care se leagă și planul înființării unei catedre de limbi orientale la București. Cu sau fără speranța că Bogdanov ar putea preda într-o zi persana la București, donând Universității rara sa bibliotecă, Eliade mai păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Himalaya (ianuarie-martie 1931), petrece multe ceasuri erudite cu profesorul de persană Bogdanov 7, întâlniri de care se leagă și planul înființării unei catedre de limbi orientale la București. Cu sau fără speranța că Bogdanov ar putea preda într-o zi persana la București, donând Universității rara sa bibliotecă, Eliade mai păstrează legătura cu savantul de origine rusă și după întoarcerea în țară1. În 1886, necunoscut, traversează România, dinspre Budapesta spre Constantinopol, un savant indian, iar despre această țară de tranzit nu
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Wikander a arătat că perla a fost simbolul iranian prin excelență al Salvatorului” - cf. M. Eliade, Imagini și simboluri, p. 184. În recenzia respectivă, Wikander susținea originea iraniană a celebrului text gnostic Lied von der Perle, cu argumentul că în persană gohr semnifică atât perla, cât și substanța, esența, poziție ulterior criticată de Jacques Duchesne-Guillemin. Interesant este cum Eliade a știut, ca de atâtea ori, să extragă ceea ce era mai puțin perisabil din poziția „specializată” a lui Wikander. Vezi și Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
și pe Eliade, care, foarte probabil, nu a ajuns niciodată la „Het Oude Loo”. XXXIVtc "XXXIV" 1. Henry Corbin (1903-1978). Debutând în studii de teologie, sub îndrumarea lui Étienne Gilson, Corbin se orientează curând către orientalistică, limbile arabă, pehlevi și persană. În anii ’35-’36, fiind atașat pe lângă Institutul Francez din Berlin, îl cunoaște pe Heidegger, și astfel, în 1938, în traducerea lui Corbin, apare Qu’est-ce que la métaphysique?. Dar vocația sa pentru domeniul iranian se fixează când reputatul islamist
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
istoric s-a distins prin studiile despre importanța surselor turcești și persane pentru istoria românilor. Studii la Paris și Berlin (1933-1935). În 1935, licențiat al École Nationale des Langues Orientales Vivantes. Cunoscător a 14 limbi, între care turca, araba și persana. În 1937 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat „Românii între secolele IX și XIII în lumina surselor armene”, publicată în 1939. În 1946 devine membru fondator al Société Internationale des Orientalistes, iar în 1957, vicepreședinte al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Franța fără să treceți prin București, fără să-l cunoașteți” - cf. Cahier de l’Herne Mircea Eliade, Paris, 1978, p. 270. 4. Helmer Ringgren (n. 1917): specializat în istoria și psihologia religiilor, în exegeza vetero-testamentară, dar și în orientalistică, epica persană, literatură arabă islamică și preislamică. Între 1960 și 1962, profesor de exegeză vetero-testamentară la Garnett Biblical Institute, Evanston (Illinois). Între 1962 și 1965, profesor de istorie a religiilor la Universitatea din Åbo. Bună parte dintre lucrările sale, e.g. Fatalism in
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
de ce, în JA și RHR. Din fericire, nimeni nu mai citește JA, dar atacurile din RHR îmi fac puțin rău. Dar voi răspunde curând prin ricoșeu, criticând cartea recentă a lui Jacob Neusner, șacestț Mlle Chaumont din Statele Unite... elev, pentru persană, al lui Richard N. Frye, ultimul meu dușman după cum tocmai am aflat - acest lucru iarăși nu-l înțeleg... Dar îl voi vedea mâine și vom avea o mică explicație. Regret sincer că duelurile au fost interzise - m-aș da în
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
mitologic starea de existență inițială a lumii înainte de creație, și nu neantul sau starea de inexistență. În acest sens, unul dintre cele mai semnificative exemple ale creației este cel al logosului creator 103, regăsit plenar în numeroase mitologii, precum cea persană 104, egipteană 105, și nu în ultimul rând, cea inspirată de cultura creștină. Ca o potențială legătură între acestea, în sens mistic, pronunția logosului creator de către divinitate echivalează cu transformarea acestuia în porunca pentru particulele inerte ale haosului, de a
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
București, 1978, p. 19. 103 René Guénon, Simboluri ale științei sacre, Editura Humanitas, București, 2008, p.19. 104 Cf. V. Kernbach, Dicționar ..., p. 123, forța divină a Logosului creator este surprinsă și în celebra culegere de texte mitologice și religioase persane Avesta, în care zeul creator, Ahura Mazda, rostește primul cuvânt prin care lumea este adusă la ființă. 105 Cf. George Hart, Dicționarul zeilor și zeițelor Egiptului antic, Editura Artemis, București, 2004, p. 122, în mitologia egipteană, sistemul religios memphit îi
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
imperial, sărbătoresc. Cât de puțin este el rezultatul unei elaborări inconștiente, se vede imediat din originile lui. La baza bizantinului, stă într-adevăr un conglomerat de influențe de cea mai eterogenă proveniență. Elemente grecești și elenistice, egiptene și romane, siriene, persane, arabe și armenești; adică toate formele frumoase ale continentelor și ale popoarelor, care făceau parte din marele imperiu, își trimit esențele lor care, ca zecile de mirodenii contopite în sfântul Mir, fuzionează în unitatea miraculoasă a stilului bizantin. Fără excepție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
gramaticii transfrastice lucrurile sînt abia la început. De pildă pot fi urmărite o serie de particularități în privința subordonării, coordonării și substituirii textuale. În privința subordonării, observă Eugeniu Coșeriu, "există deosebiri mari de la o limbă la alta. Multe limbi, cum ar fi persana modernă, de exemplu, nu fac nici o diferență între citat și vorbirea indirectă; ambele sînt introduse simplu prin particulă ke - o coincidență întîmplătoare cu limbile romanice, care încorporează în text vorbirea indirectă cu ajutorul semnului aproape omofon que (che). Despre vorbirea indirectă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
olandez Marcus Zuerius van Boxhorn a observat în 1647 unele similitudini între limbile indo-europene și a presupus existența unei limbi primitive comune, pe care el a numit-o scita. A considerat că din această limbă comună provin olandeză, greacă, latină, persana și germană, mai tîrziu adăugînd și limbile slave, baltice și celtice. Foarte important este ca lingvistul olandez a exclus din această familie unele limbi foarte vechi, printre care ebraica. Din păcate, observațiile lui van Boxhorn nu au fost prea cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
au putut influență noi cercetări pe această temă. În 1686 lingvistul german Andreas Jäger a publicat De Lingua Vetustissima Europae, în care crede că o limbă scito-celtică provenită, probabil, din Caucaz stă la baza limbilor latină, greacă, slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și vechea persana
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și vechea persana, pe de o parte, si sanscrita, pe de altă parte, nu au altă explicație decît originea lor comună, într-o limbă neatestata. William Jones afirmă: "The Sanskrit language, whatever be its antiquity, is of a wonderful structure; more perfect than
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Thomas Young în 1913) este marele lingvist comparatist Franz Bopp, mai întîi în lucrarea Über das Conjugationssystem der Sanskritsprache în Vergleichung mit jenem der griechischen, lateinischen, persischen und germanischen Sprache (Despre sistemul conjugării în sanscrita în comparație cu cel din greacă, latină, persana și germană, Frankfurt am Main, 1816), adevărat act de naștere al metodei comparativ-istorice și apoi în celebra să Vergleichende Grammatik des Sanskrit, Zend, Griechischen, Lateinischen, Litthauischen, Altslawischen, Gotischen und Deutschen (Gramatică comparată a limbilor sanscrita, persana (zenda Avesta), greacă, latină
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]