333 matches
-
număr de provocări. Viața civică a fost în mod constant subminată sub regimul comunist. Economia se afla în dificultate. Reduse la zero de o dictatură și o elită politică intens personalizate pe care Ceaușescu atât le submina, cât le și persifla instituțiile politice (chiar așa cum erau ele, comuniste) erau, din nefericire, nepregătite să îndeplinească rolurile care le stăteau în față. Nu este surprinzător, prin urmare, că aceste condiții au dus la o tranziție foarte problematică, marcată de instabilitate socială și frământări
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
în acel caz este neclar, cel puțin mie, dacă schimbarea ar fi fost fundamentală. Oricum, România s-a schimbat, deoarece mediul care făcuse ceaușismul posibil și în care Ceaușescu acționase se schimbase fundamental. Nu doresc să fiu înțeles greșit ca persiflându-i pe bravii oameni care s-au ridicat împotriva regimului la un moment de timp în care era neclar că regimul va cădea, dar cred că contextul regional și internațional a determinat momentul schimbării în România. Acest impuls "exterior" către
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D'ale carnavalului, și Conul Leonida față cu reacțiunea sunt adevărate capodopere care se joacă pe scenă de douăzeci de ani și se vor juca mult timp de acum înainte. Chiar dacă viciile și cusururile persiflate de Caragiale sunt din cele legate de o epocă anume și destinate să dispară cu timpul, nu înseamnă că operele care le tratează nu vor trăi după dispariția lor, cum trăiesc și vor trăi întotdeauna comediile lui Molière. El a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
în calitatea dumneavoastră de prof de francă, lingua franca ar fi, la rându-i, o frumoasă performanță. Pe fața lui Vasile Elisav, se citea o indicibilă stupoare. Ceea ce o făcu pe Nora să pluseze: — Borges, ultracivilizatul Borges, dom profesor, a persiflat, fără maliție, pe cât cred, un oarecare idiom tribal. Nu m-ar suprinde, a afirmat argentinianul, ca predării, în școlile noastre, a latinei să-i ia locul cea a graiului guarani. E, între altele, o afirmație ce, pasămite, l-a costat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
că scrii și tu, făcu Vasile Elisav. — E interzis, întrebă gazda. — Nu, evident, răspunse musafirul; dar mă întreb cum, oare, de n-am avut atâta fler, încât să te adulmec până astăzi? N-ați fi singurul anosmic de pe lume, îl persiflă ușor amfitrioana. — Anosmic și acosmic, zise Carmen. — Anosmic, înțeleg, zise Vasile. Dar de ce, oare, și acosmic? — Pentru că lumea, cosmosul adică, este mireasmă și miasmă, ripostă,-n locul camaradei sale, Nora. — E un răspuns poetic, răspunse Elisav. Într-adevăr: mireasmă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
nimicească reputația oamenilor celebri era pasiunea lui dominantă. Acesta fusese motivul care îl făcuse să scrie cea mai importantă dintre lucrările sale, Tratat despre principiile omului, care a apărut în 1775, în trei volume, și pe care Voltaire l-a persiflat într-un jurnal al vremii. Sistemul lui Helvétius era atunci la cea mai mare modă, și împotriva lui Helvétius voia să lupte Marat. De bună seamă, Voltaire a avut dreptate să ridiculizeze câteva afirmații și câteva extravaganțe ale lui Marat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Books, 1992 2.5. Malcolm Bradbury: Distopia criticului Malcolm Bradbury își începe cariera ca ironist, ca autor de proză persiflantă, mai puțin atras de psihologia sau sofisticarea eroului. Primele două romane, Eating People Is Wrong (1959) și Stepping Westward (1965), persiflează viața universitară și eventualii scriitori invitați de universități, ale căror gafe sunt savuroase. Literatura și universitatea par incompatibile. Romancierul mărturisește: Ca orice romancier comic, iau romanul foarte în serios. E cea mai izbutită formă deschisă, personală, inteligentă și plină de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
resentimente ori orgolii personale. LV. Nu ești prea încântat de lumea universitară, o folosești ca inspirație pentru tiparele comice pe care îți construiești intriga. În esență, ideea este că universitarii se vâră în situații hilare și, chiar când nu-i persiflezi direct, (v. Nice Work), nu reziști tentației de a inventa paralelisme ironice. Bradbury se află exact în aceeași situație. Și el a fost universitar. Ați predat o vreme la Birmingham împreună. Cu ce ochi privești statutul tău de universitar? Ajută
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
făcut din vorbe, intonații și gesturi, prin care oamenii s-au învoit să schimbe între dînșii făgăduinți solemne de bună purtare. Aceste ornamente sociale au, precum se știe, destinația să disipeze pe indivizii curenți de gîndire proprie, de inventivitate morală. Persiflînd programele bunăstării în dauna lucrurilor sfinte, apelează la limbajul caragialian în descrierea junei generații și a misiei ei, anume, să realizeze progresul măreț: tot omului să-i fie bine și omenirea să prospere. Curat Caragiale! Un adevăr care astăzi face
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
geamăn cu Monsieur Teste de care vorbea Paul Valéry. Cititorul sau ascultătorul inteligent și cultivat, alias: consumatorul de media, coautor al atîtor produse mediatice, nu poate fi înșelat de presa de estradă. Receptorul de media este cel care-i poate persifla și ignora pe veleitari și impostori, cel care ne salvează iluziile și credința în cuvînt, după cum tot acesta vestește izbînda și mîntuirea noastră prin cuvîntul viu, dușmanul de moarte al prostiei deghizate și stilisticii de lemn. Dar cînd banalitățile presei
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cazul, chiar atroce. Acest sistem formal, exterior, conjunctural este transgresat prin joc și joacă. Un prim semn că o valoare este autentică și nu jucată este că răstoarnă convenția. Purtătorul valorii este dispus să înfrunte comunitatea care se grăbește să persifleze orice devotament față de valorile autentice. În politică, atașamentul față de valori e ridiculizat. Arta compromisului, soră cu minciuna și cameleonismul, e la mare căutare. Când omul este pe orbita unui destin individual, devine dispus să renunțe la confortul de a se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
avea un nume simplu, direct".) pare a reda distincția dintre "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", aflându-se în dezacord cu natura simplă a numelui privit doar în calitatea sa de semnificant, "semn" pur. Departe de conota cavalerismul, numele său îl persiflează, dovadă răsturnarea lui (Roland/ Orlando 564). Numele căutat al celui care îi făcuse lui Adrian dezvăluiri (la telefon) despre "existența plenară, mitică a omului"565 este punctul de plecare al nuvelei. Când Eliade "vedea" începutul "misterios" al nuvelei, centrul de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înghiți de viu. Ce idee! Cam sărise calul în cultivarea dubiilor, își zise. Testată maniacal, libertatea sigur s-ar pierde; asta e tentația periculoasă a celor ce abia au dobândit-o, ca Ondine. Ca să mai scape de imaginea ei, o persifla, numind-o Madame Touche-à-tout, superficială, incapabilă de-a face ceva ca lumea cu viața ei suptă în toate direcțiile de nenumărate "eliberari". Era prea ocupată cu eliberarea ca să mai fie liberă. Încerca ea de toate, dar nu cum s-ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pagini care Începeau cu formula „Dragă tovarășe anchetator”. Conștientiza faptul că picătura chinezească ajunge să-ți lichideze creierul și că „revoluțiile mănâncă oamenii”. Pătrășcanu era Însă o nucă dură, a rezistat timp de șase ani, i-a Înfruntat, i-a persiflat. Pentru grupul său a fost organizat un proces răsunător. Nu s-a apărat, știa ce-l așteaptă, cunoștea și el logica grupului. Avea să i se aplice și lui un tratament de dezumanizare: nu pluton de execuție, ci un glonț
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dând cu tifla. Se exprimă prețios, cultivă eleganță, se poartă ca o mironosiță educată la maici, e hieratic, dar nu ezită să te trimită să i numeri ouăle. Derapează când nu te aștepți. Elegantul-mitocan nu se sfiește să Înjure, să persifleze, să se comporte ca o țață la piață. Am o răfuială cu o subspecie: AtV-istul, individul care conștientizează deficitul său de personalitate și-și completează individualitatea oferindu-și senzații tari, adrenalină, putere; alergând ca bezmetecul pe „motoare” cu patru
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
are timp și că s- a angajat că actrița principala în marele rol al vieții care este în ultimă instanță tot un gen de teatru, ceva mai important, ceva mai dramatic însă. Mama o cam ironiză, fără vreo răutate însă, persiflând aerul ei de vedetă, căci îi făcuse impresia că studiile universitare și mai ales armata au venit de hac „statutului ei de vedetă”. O întreba dacă mai scrie, dacă a mai publicat ceva, dar Lăură le răspunse vag: - Doar în
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
împotriva consulilor (cureți treapta pe care vrei să urci... - II, p. 54). Ironic, el ia în râs apelul lui Publicola de a dezarma dușmanii prin înfășurarea togii în jurul beregatei (or să moară cu dureri de gât - II, p. 59) și persiflează declarațiile emfatice ale regalistului Aquillius care încearcă să se salveze de la moarte denunțând tentativa republicanilor de a înăbuși conștiința romanilor (Tu ameninți statul cu conștiința ta ?... Asta-i bună : e ca și cum ai vrea să dai șah-mat cu nebunul... - III, p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mine?", la care băieții și fetele răspundeau: "Daaa!" Mișcîndu-și energic coapsele și cîntînd "mă faci să mă simt ca o fecioară", ea își dezvelea, unduindu-se, ombilicul intonînd "atinsă pentru prima dată în viață". Această interpretare cu accente sexuale evidente persiflează virginitatea, dar și sexualitatea, ironizîndu-le codurile și gesturile. Acest joc cu codurile sexualității revelează caracterul de construct artificial al acesteia, de produs, în parte, al imaginilor și codurilor culturii populare, și nu un fenomen "natural". Mai arată și faptul că
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
raporta ofițerului politic. El a primit pedeapsă la carceră șapte zile, din care a executat doar trei. Pe 7 noiembrie 1949 s-a aniversat revoluția bolșevică printr-un mic discurs al directorului și o paradă ridicolă, pe care elevii au persiflat-o. După o nouă inspecție în toamna lui 1949, li s-a tăiat dreptul la pachete, iar unii elevi au fost trimiși la izolare din același motiv: refuzul colaborării cu acțiunea lui Stoian. Prin martie 1950 au fost trimiși la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
un mod atât de inuman, însă el s-a întâlnit cu Octavian Voinea, căruia i-a destăinuit o parte dintre umilințele la care a fost supus. Ulterior, a fost martor al acuzării în procesul deținuților, păstrând o atitudine demnă și persiflând intențiile comuniștilor de a arunca vina pe legionari. S-a eliberat în 1955, grav bolnav de TBC, petrecându-și restul vieții internat în spitalul de la Cernica. A murit în 1961 și a fost înmormântat în București. Titus Leonida Este unul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de misiunea trecerii mele pe acest pământ. - Nu te supăra, dar... iar ești prețios! Faci afirmații asemenea unui... profet?! Cine te crezi tu să vorbești de... importanța mea reală, de misiunea trecerii mele pe acest pământ? - Ai dreptate să mă persiflezi! Probabil că și eu aș fi făcut-o în locul tău! - Bine că am și eu o dată dreptate! - Te rog să mai ai puțină răbdare! O să-ți explic imediat că, de fapt, nu am devenit un încrezut ce se crede profet
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mort acum. Nu voi găsi niciodată o explicație. (Asta pentru că explicațiile sunt plictisitoare, îmi șopti scriitorul în timp ce conduceam prin defileul canionului.) Totul va rămâne camuflat și obscur. Mă voi zbate să pun totul cap la cap, iar scriitorul mă va persifla pentru încercarea asta. Existau prea multe întrebări. Ceea ce se va întâmpla întotdeauna. Cu cât mergi mai departe, cu atât vor apărea mai multe. Și fiecare răspuns e o amenințare, se cască un nou abis, pe care numai somnul îl poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
opresivă importantă din URSS, inițiată de Gorki, de fapt, un naturalism primitiv, grosolan ilustrativ al directivelor de partid. Ani de zile, peste un deceniu, până la „țărmul anilor șaizeci”, nu numai prozatorii români de formație citadină, dar și cei străini erau persiflați de critica română, dacă nu chiar tratați de-a dreptul ca „dușmănoși, înfeudați marelui capital!”. Și nu o făceau numai inși ca Novicov, Șelmaru, Vitner eiusdem farinae, ci chiar școlați ca P. Dumitriu, ce strâmba din nas la Joyce, îndeplinind
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
premieră în țările din est, m-a „pedepsit” și, mai cu concursul criticilor români, mai fără, nu au apărut despre acest roman, Îngerul de gips, decât patru ample cronici negative, semnate de critici cunoscuți și importanți: Ov.S. Crohmălniceanu, care, cinic, persiflează romanul ce, se simte cu o anume evidență, „nu-i place” și atunci „misia” de la partid îi convine și o face cu nedisimulată satisfacție. (Peste vreo trei ani, într-o discuție privată de câteva minute, prima pe care o aveam
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
strada Enei și, mai ales, a anticarilor de pe maidanele azi dispărute din bulevardul Elisabeta, unde citeam și răsfoiam mult, dar cumpăram puțin; apoi dulcea noastră aromeală pe la con fe rințele de la Ateneu, unde, când nu aveam nimic nou de aflat, persiflam și ne-amuzam, ca niște infatuați și impertinenți ce eram, pe seama bietului vorbitor; apoi cercetarea pinacotecii, prăfuită și pustie, de la Ateneu și a expozițiilor „Tinerimii Artistice“ din Panorama Griviței; și, În sfârșit, introducerea prin contrabandă, pe fereastra privății de la Ateneu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]