1,460,996 matches
-
insultînd prin intermediul ditirambului". Cred că Jaime Campmany exagerează, lăsîndu-se contaminat de maliția lui Umbral. Aș spune că, dimpotrivă, comentariile iconoclaste sînt mirodeniile care fac panegiricul mai credibil. Și, bineînțeles, măi vandabil. Cel puțin în aceeași măsură în care dezvăluie o persoană, Umbral construiește un personaj, ale cărui legături cu adevăratul Cămilo José Cela sînt relativizate și revizuite de cerințele interne ale literaturii. Cela: un cadavru de lux aparține unui registru mixt, în care biograficul este subminat în permanență de românesc. Constrînși
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
om despre care nu știu cât era de sociabil decât după cum descria felul de a suporta viața istoricește determinată. În schimb, reiese fără echivoc, după hârtiile păstrate în dosarul său de epocă, scrisori, invitații la colaborări, apeluri telefonice, înregistrate atent pentru pitorescul persoanelor de la celălalt capăt al firului, pentru gândurile sale așternute de îndată pe hârtie în fraze memorabile, cât de căutat și cât de frecventat fusese. Sunt paginile "jurnalului" despre faptele anilor 1950 și 1951, cu specială referire la timpul petrecut la
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
eu. - Da, îmi confirmă el. - Păcat! exclam eu. - Mare păcat! cade și el de acord. Și telefonul clanc, iar prietenul meu Gavrilă Țărmure, zis Țî, amuțește la capătul firului, acolo, în Bistrița lui, unde nu este admis să lauzi o persoană și să critici o instituție. Dumnezeu să-i ierte pre dînșii, că nu știu ce fac! Amin!
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
importantă măsură pentru pierderea personalității în cazul multora. D.Av. Cum ai procedat? Cum procedezi? Al.T. Pentru mine este importantă pregătirea concertului. Chiar lucrările pe care le cunosc. Îmi place să le reiau ca de la început. Eu, ca violonist, ca persoană, mă schimb în permanență. La 25 de ani, așezarea personalității nu s-a terminat. În consecință, în raport cu muzica, mă aflu în continuă căutare. Căutarea este una dintre pasiunile mele. Desigur, dacă reiei de multe ori același repertoriu, acesta ajunge să
Interviu cu Alexandru Tomescu - tînără vedetă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14804_a_16129]
-
rezemată de trupul zilei/ un nebun mîngîind o statuie,/ alături, orbul își sună/ flașneta hodorogită// trădările, entuziasmele,/ zgrunții secundelor,/ delirul, lehamitea,/ respirația îngreunată,/ apăsarea din stînga,/ craiul de tobă e îmbrăcat, pentru repetiția/ la marea ceremonie// în bucătărie, mai multe persoane/ binevoitoare/ se ceartă cu privire la reguli// Saltul în Lethe/ se cere făcut cu grație..." (ibidem). După pilda autorului Florilor Răului, bardul nostru are fascinația aristocratică a imobilității. E un pedant al "sîmburilor de vid" ai ființei, chiar dacă insidios inflorescent (copacul cu
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
cititorii, ne recunoaștem. Se creează un simțământ de identitate: când vedem, de exemplu, într-un tren sau într-un parc sau într-o cafenea pe cineva cu o carte care ne place, se creează deja un simțământ de prietenie față de persoana care citește ceva ce socotim a ne fi intim. Î.: Primul lucru pe care-l facem, când ne întâlnim cu cineva cu o carte în mână, e să vedem ce citește acea persoană care călătorește cu trenul, cu metroul sau
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
creează deja un simțământ de prietenie față de persoana care citește ceva ce socotim a ne fi intim. Î.: Primul lucru pe care-l facem, când ne întâlnim cu cineva cu o carte în mână, e să vedem ce citește acea persoană care călătorește cu trenul, cu metroul sau cu autocarul... R.: Asta ne indică identitatea acelei persoane, nu-i așa? Dacă citiți o carte care mie îmi place, simt imediat o fraternitate față de dumneavoastră - chiar dacă nu vă cunosc - fiindcă am cucerit
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
intim. Î.: Primul lucru pe care-l facem, când ne întâlnim cu cineva cu o carte în mână, e să vedem ce citește acea persoană care călătorește cu trenul, cu metroul sau cu autocarul... R.: Asta ne indică identitatea acelei persoane, nu-i așa? Dacă citiți o carte care mie îmi place, simt imediat o fraternitate față de dumneavoastră - chiar dacă nu vă cunosc - fiindcă am cucerit împreună aceeași parte a lumii. Și totuși comunitatea noastră rămâne secretă. S-a făcut publicitate scriitorilor
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
care pentru el este important. Î.: Care este cartea vieții dumneavoastră? R.: Nu există o carte a vieții mele. Există cartea diferitelor momente din viața mea. Compar adesea actul de a citi cu dragostea. E adevărat că uneori întâlnim o persoană pentru toată viața, dar mai este adevărat și că iubim multe persoane diferite într-un mod diferit în momente diferite. Același lucru se întâmplă și cu cărțile. Există cărți care m-au însoțit toată viața de când le-am descoperit: Alice
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Nu există o carte a vieții mele. Există cartea diferitelor momente din viața mea. Compar adesea actul de a citi cu dragostea. E adevărat că uneori întâlnim o persoană pentru toată viața, dar mai este adevărat și că iubim multe persoane diferite într-un mod diferit în momente diferite. Același lucru se întâmplă și cu cărțile. Există cărți care m-au însoțit toată viața de când le-am descoperit: Alice în Țara Minunilor, Don Quijote, Divina Comedie, câteva romane de Chesterton. Dar există
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
mulți în lăzi, închise din lipsă de spațiu. Biblioteci acumulate din cauza unei cărți pe care trebuia să o scriu sau prin oferte ori prin impulsuri de moment. Cred că orice bibliotecă personală e un soi de autobiografie, un portret al persoanei care a adunat-o. Cred că mă recunosc sau recunosc unele aspecte din viața mea pe aceste rafturi. Î.: Niciodată n-ați simțit că aveți prea multe cărți, că ar trebui să vă debarasați de unele volume? R.: Nu, deoarece
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
iar despre sprijinul P.R.M. - prin invocarea subtextuală a căruia și-a făcut curaj Năstase să calce în șiștarul cu lapte - nici nu poate fi vorba. în acest context, premierul n-a făcut decât să arate disperarea și slăbiciunea politică a persoanei și a partidului său. Mai rar un astfel de act sinucigaș la cineva care, pe dinafară, plesnește de sănătate și prosperitate. Prosteasca propunere arată că P.S.D.-ul este incapabil să găsească soluții înainte, așa că le caută înapoi. Firește, perfect pentru
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
riguroase și bine calculate, cartea lui Mihai Sârbulescu reușește să construiască una dintre cele mai libere și mai profunde imagini ale mediului artistic, ale universului fizic și moral în care artistul se naște și se formează, și, finalmente, ale unei persoane determinate, în permanență pregătită să-și uite identitatea civilă pentru a se muta cu totul în realitatea și în ficțiunea creației. în nici un alt domeniu artistic percepția tactilă, materială, a creativității, înțelegerea lumii artei ca univers determinat și posibilitatea efectivă
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
dumneavoastră. Vă va fi prezentată ca informație sigură. Eventual vi se va spune și cine este vocea autorizată care a lansat-o, un personaj căruia n-ați avut onoarea să îi fiți prezentat. Oricît v-ați strădui apoi să contraziceți persoana care vă aduce �bomba", prin argumente care țin de adevăr, de logică, de bun simț, nu veți reuși. Nimic nu funcționează atît de bine în România de astăzi ca instituția urechii. Nimic nu e mai convingător decît un lucru știut
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
să-i construim, pînă la un anumit punct și de acolo să învețe, să știe să se construiască singuri. Direcția școlii este clară și coerentă, este definită acum. Urmăresc în continuare lucrul acesta prin potențarea capacităților fiecărui stagiu, ținut de persoane diferite, în general nume dintr-o specialitate sau alta. Nu vreau să-i pregătesc punctual pentru commedia dell'arte sau dansul Butô, deși au străbătut aceste stagii. Au învățat însă libertățile și rigorile improvizației, au învățat să simtă pămîntul, să
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
Îi admirăm de regulă pe cei care optează pentru moarte. A alege viața însă nu se dovedește mereu foarte simplu. Am învățat enorm asistînd la orele lui Radu Penciulescu, unul dintre cei mai mari pedagogi ai teatrului mondial. - Care sînt persoanele care te-au marcat, a căror întîlnire este semnificativă? - Una este bunica mea maternă care în 1916 s-a dus pe jos, de la Buhuși, pînă la linia frontului, cu haine de schimb și mîncare pentru soțul lei. L-a găsit
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
multe ziare centrale. Supărarea președintelui de onoare al UDMR e provocată, se pare, de faptul că schimbarea guvernului la Budapesta a adus după sine și o schimbare a priorităților în alocarea de fonduri destinate maghiarilor din România și, implicit, a persoanelor care gestionează aceste fonduri. Mai simplu spus dl Tokes nu mai beneficiază de același credit ca pe vremea guvernului Orban. Dar chiar dacă pastorul e angajat și în politică, ne-am fi așteptat din partea sa, ca față bisericească, să abordeze mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
comunismului, există un fir roșu: nu răzbunare, ci cunoaștere. Dar dacă invocăm iertarea? H. B.: Este o temă foarte dificilă. Întrebarea mi-a fost adresată și mie într-un mod concret, de foarte multe ori... Nu vreau să pomenesc numele persoanei. Știți cum este cu iertarea? Eu sunt creștin, sunt european și sunt dispus oricînd să iert dacă cel în cauză vine și-mi cere iertare. Nu-l voi refuza niciodată. Dacă primul pas este făcut, eu personal sunt dispus oricînd
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
mîna și să-i spun: ei bine, ce a fost a fost. Nici nu trebuie să discutăm prea multe, trebuie să ne vedem doar și atunci se încheie și acest capitol al trecutului. În general însă, făcînd acum abstracție de persoana mea, cred că este nevoie de o anumită doză de iertare, fiindcă altminteri și peste o mie de ani ne vom zbate cu aceste teme și cu aceste probleme. R. B.: Acest episod dramatic al totalitarismului în istoria Europei este
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
construiai Legenda Personală pe măsura puterii tale de evaziune din realitate. Totdeauna anostă, previzibilă și conformistă. Continui să-mi spun că LP-ul Paolo Coelho, asonorizat în frumoasa poveste Alchimistul, este Legenda Personală a unui adolescent perpetuu. Adică a unei persoane care, cu superbă ostinație, nu părăsește teritoriul visului și al inițierii. Alchimia e arta de a căuta miezul fertil-inițiatic al Pietrei: Te voi numi Piatră iar pe această piatră voi clădi Biserica mea", căci a iniția în-seamnă, în primul rând
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
banii pe care Îi aveam În buzunar, apare o doamnă și Îmi dă un soi de corn cu miere destul de mare ca să mă satur, dar a avut o clipă de ezitare, de fapt cornul fusese destinat altui copil. Cred ca persoana care mi l-a oferit mie a greșit adresa unde trebuia să ajungă, dar spre deosebire de oamenii de azi, doamna care la oferit (nu cea care mi la Înmânat mie) a văzut că trebuia să mi se ia cornul - eu stam
Amintiri de la circ. In: Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
exprimînd firești îndoieli redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că avea un ochi
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
timp îi oferă acest jurnal - dactilografiat, copiat așadar după original, fiindcă Preda scria de mînă - lui Darie Novăceanu. Din explicația astfel dată de Novăceanu se poate deduce că originalul a rămas la copist. Numele acestuia devine esențial, fiindcă e ultima persoană identificabilă care a avut jurnalul în mînă. Totuși Darie Novăceanu îl ține sub tăcere. Din mica istorisire, împănată cu diverse paranteze, prin care actualul deținător al dactilogramei explică în ce chip a ajuns în posesia ei n-am înțeles cîteva
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
cîteva luni înainte, avusese un succes de librărie extraordinar și conținea o caracterizare netă a perioadei care urmase "obsedantului deceniu": "era ticăloșilor". Manuscrisele lui Preda, chiar și dacă era vorba de simpla lor copiere, nu puteau fi încredințate decît unei persoane de încredere, din sistem. În explicația sa dl Novăceanu dă un indiciu interesant despre copist. Acesta avea ochiul format. Format în ce împrejurări, mă întreb? Persoana în cauză trebuia să aibă totodată o anumită competență în privința lui Marin Preda, precum și
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
și dacă era vorba de simpla lor copiere, nu puteau fi încredințate decît unei persoane de încredere, din sistem. În explicația sa dl Novăceanu dă un indiciu interesant despre copist. Acesta avea ochiul format. Format în ce împrejurări, mă întreb? Persoana în cauză trebuia să aibă totodată o anumită competență în privința lui Marin Preda, precum și a lumii literare, măcar pentru a nu transcrie greșit numele din manuscrisele lui Preda. După părerea mea, dacă s-a făcut o asemenea transcriere, asta s-
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]