155,605 matches
-
la textele Simple amintiri despre începuturile "Caetelor de Dor", semnat de Constantin Amăriuței, și Literatura exilului și revistele ei de Virgil Ierunca. Primul autor pune accent pe evocare, pe efectele de perspectivă culese din chemarea timpului înapoi, pe deasupra oricărui orgoliu personal. Celălalt excelează prin enumerări concrete de interes bibliografic, prin lucidă apreciere valorică a situațiilor, numelor, orientărilor politice, culturale, literare, acumulări ce presupun o întreagă scenografie modernă a distanței. Potrivire strict informativă, stilizat lineară, asupra datelor vizând întregul spațiu al apariției
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
atunci când am pornit la scrierea memoriilor am făcut-o cu un gând de maximă sinceritate, altfel nu-și mai aveau justificare scrierea și publicarea lor. Trebuie spulberată prejudecata asta că în memorii trebuie să dăm doze mici din existența noastră personală, chiar dacă ea este uneori urâtă. Nici un om nu este numai înger sau diavol. Viața noastră este un amestec de episoade frumoase și urâte și lumea trebuie să o cunoască așa cum a fost, pentru că și din momentele noastre de tulburare, de
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
frenezia "surfing"-ului pe Internet, sistemul top-urilor și al star-urilor, mitologia extraterestră și multe altele, toate acestea sunt deja categoriile pe baza cărora mulți tineri abordează realitatea. Valorile lor au alte "semne", iar referințele sunt rodul unor preferințe personale. În ceea ce privește referința auditivă, se poate vorbi chiar despre existența unei false "bibliografii vizuale": începutul Sonatei în La major de Mozart va deveni pentru unii (cei mai mulți) "muzica din reclama de la Connex", semnalul introductiv al Simfoniei a V-a de Beethoven devine
Absența lui Bach by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14289_a_15614]
-
toate atât cu pagini culturale, cât și cu anunțuri funerare, nu a apărut nimic, nici măcar un chenar, ori o scurtă știre. Și nici luni. (După aceea au început să apară numeroase articole dedicate amintirii sale: unul foarte bogat în informații personale, precum cel al lui Benjamin García-Hernández). La două ore după moartea sa, toți dețineau informația: dar poate, în relaxatul sfârșit de săptămână, nu era nimeni în redacție capabil să sesizeze dimensiunea acestei pierderi. Știu că o primiseră pentru că am vorbit
Eugen Coșeriu by Florina Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/14292_a_15617]
-
lucru se regăsește, amplificat, însă, și în spectacol. Traseul lui Santiago este punctat schematic prin cîteva povești (cărți), dispar treptele inițierii pe care o parcurge și, în consecință, este atenuată evoluția protagonistului, apropierea lui de tainele alchimiștilor: Sufletul Lumii, Legenda Personală, Piatra filosofală, Taina Fericirii ș.a.m.d. Linearitatea și monotonia succesiunii întîmplărilor sînt sparte de atmosfera și de tot ceea ce a adus Buhagiar pe scenă, de efortul real al tuturor actorilor, nu prea conduși regizoral, dîndu-mi senzația că se salvează
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
și de tot ceea ce a adus Buhagiar pe scenă, de efortul real al tuturor actorilor, nu prea conduși regizoral, dîndu-mi senzația că se salvează, fiecare, pe cont propriu. De aici, probabil, lipsa de armonie a interpretărilor și prea multele chei personale, stridențe netăiate, în care se joacă. În distribuție sînt actori importanți, aleși cu inspirație pentru fiecare rol, cu nas, cum se spune. Ideile par să se fi epuizat în această operațiune. Rămîn din Alchimistul de la Odeon cu un moment actoricesc
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
preluat, cu această ocazie, supoziția directorului ziarului citat cum că (dar sub semnul întrebării?) interviul acordat de Mircea Eliade lui Păunescu este o "minciună gogonată" pusă în cîrca savantului român de peste hotare. Mai mult, Cronicarul vine și cu o supoziție personală: "De ce n-am accepta că atunci cînd A.P. s-a întîlnit cu M.E., el a reușit un tur de forță, convingîndu-l, cel puțin vremelnic, pe acesta asupra însușirilor lui Ceaușescu..." Cronicarul mai spune: "Nu știm cît e de adevărat acel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
cultură, creatori și propagatori ai normelor literare. Exemplul la nivel social îl constituia exprimarea (mai ales în scris) a acestora, iar școlii și profesorilor le revenea un rol central în propagarea �exprimării îngrijite", atît prin instruire, cît și prin exemplu personal. În răspîndirea variantei literare, ponderea principală a avut-o (cel puțin pînă la un moment dat) nu atît frecvența de utilizare în comunicarea socială, cît aureola de prestigiu datorată asocierii ei cu un statut social superior. În etapa actuală de
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
dedică un întreg capitol, e, din acest punct de vedere, cît se poate de tentantă. O piesă de greutate a cărții e ultimul capitol și mai ales secțiunea finală, care se oprește asupra unui gen interesant și puțin cercetat - narațiunile personale. Cele analizate aici sînt, evident, narațiuni despre naștere. Pitorești și expresive, așa că lectura lor merită atenție sporită. Analiza e una convingătoare, ce îmbină farmecul arhaic al culturii tradiționale cu o pătrunzătoare înțelegere a teoriilor antropologice asupra sacrului. E interesant studiul
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
copilărie (ale mele, respectiv a mea). Primul impuls a fost să spun gluma aceea: mi-amintesc că am început să scriu de la stânga la dreapta și, ciudat, și azi scriu la fel. Dar asta ține de amintirile speciei. De amintirile personale ține imaginea unui copil de vreo 4-5 ani luat de sora sa din clasa a doua, probabil, și dus cu ea într-o clasă de școală de țară - satul copilăriei mele, Mureșenii de Câmpie -, clasă unde învățau simultan a II
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
iradiantă, toxică, demonică aș zice. Sunt �cazuri" și �întâmplări" atât de puțin epice, atât de innarabile, atât de puțin obiectivabile și, totuși, sunt acolo, în subterană, ca niște noduli care generează energia scripturală. Ei generează și informează visele mele, oniria personală, singurul spațiu în care simt temporalitatea și în care aceasta are într-a-devăr un rol semnificativ. în viața cotidiană a insului care sunt, am impresia că mereu e vineri, că mereu a trecut timpul, că mereu s-a mai dus o
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
implicat de o viață acestei ediții. Nevoia lui de perfecțiune îi alimentează entuziasmul intelectual. El face să fie simțită emoția descoperirii documentelor, informațiilor, în orice comentariu, atât cum preia noțiunile narative cunoscute, dar cum le și trece prin receptacolul său personal. Ca editor, Barbu Cioculescu, își respectă ideea totalității, literatură și orice, ca adevărate vase comunicante, fac să respire opera: Jurnal, agende, studii heraldice, note istorice, antume și postume, corespondența emanată de la scriitor, acte și documente, Note și variante, dosar critic
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
solitudini. Prin definiție, solitudinea reprezintă o restrîngere drastică, dacă nu chiar o suspendare a relațiilor eului cu lumea. Aceasta din urmă suportă o reducție al cărei tablou se încheagă din fapte minime, din deșeurile grandorii. E o lume de uz personal, am zice homeopatică: "oare de ce s-a ofilit frezia// doar o pusesem chiar lîngă fereastră/ într-o carafă destul de încăpătoare/ plină cu sînge/ de la robinetul din bucătărie// nu înțeleg" (unu ianuarie). Moraliile apar și ele la o scară (aparent) micșorată
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
sora care îl supraveghează e nimfomana și face totul pentru a-l 'vampiriza' sexual, este fără cusur. Foarte bune sînt și părțile de 'amintiri' - 'adevărate' sau inventate, pentru că una dintre maniile personajului este aceea de a-si rescrie continuu istoria personală, în scopul de a (se) convinge că e special: moartea Valentinei (iubita din adolescență) în cadrul evenimentelor din decembrie '89 de la Timișoara, 'aventurile' cu Nora sau amintirile mai vechi (copilăria petrecută în satul bunicilor, cu excelentele episoade de constituire a sentimentelor
Literatură cu nebuni by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15065_a_16390]
-
Dv. privitoare la România? Prima carte, Focul viu, consacrată relațiilor de rudenie și ritualilor legate de ele, e o carte concepută și redactată conform regulilor universitare clasice, ale observației, interpretării, rigorii, verificării și, prin urmare, cu un minimum de implicare personală în demersurile cercetării. E o constrângere cerută de temă și de limbajul și comunicarea universitară a cercetării internaționale. Cealaltă carte e cu totul diferită... Am intitulat-o Mémoire, alegând intenționat un cuvânt polisemic. De ce memorie? Fiindcă, pe de o parte
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
cînd i-a sărit din cușcă mingea cu care a înscris Ronaldo. Cu acest prilej Kahn s-a dovedit un portar nepotrivit pentru titlul de cel mai bun al Campionatului Mondial. În finală, Kahn a vrut să joace meciul său personal. În loc să respingă în lateral o minge care l-a găsit prost plasat, Kahn a riscat rezultatul încercînd să prindă un șut pe care l-a scăpat în față. Micul său orgoliu i-a costat finala pe nemți. Nenorocirea pentru fotbalul
Micul mafiotism autohton by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15057_a_16382]
-
un asociat (...) și dacă vreți să discutați despre tehnicalități, el este omul vostru. Eu nici măcar nu știu exact cum expune camera" (fotomagazin.ro); "fără să se bage în tot felul de tehnicalități, și eventual folosind și părerea, dar și experiența, personală" (libris. fil. unibuc.ro); "au strecurat printre "tehnicalități" jaloanele care să indice drumul cel bun" (prestigiu. matco.ro); "oricît de spectaculoase ar putea fi însă astfel de cifre și tehnicalități financiare, dincolo de bunăvoința politică din fundal, ele nu au nimic
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
Cristina Ionica Legături bolnăvicioase este prima carte personală a Ceciliei Ștefănescu, după prezența în volumele colective 40238 Tescani (2000) și Ferestre '98 (1998). Scrisul la persoana I, "ușor" ca la o discuție între prieteni, construiește o poveste care se colorează treptat din banalități tipice graniței dintre adolescență și
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
Ardeal", i-o va arunca în față domnului român. Intenția acestuia, împreună cu un grup de boieri "disidenți", de a elibera Țara Românească, este privită de anonim ca un "ficleșug asupra țării și domnului", și prezentată ca o dorință de evidențiere personală lipsită de responsabilitate. Pentru prima dată, cred, apare într-o cronică dezbătută problema salvării "patriei" în strânsă legătură cu "folosul cel de obște": "că cel ce gândește să-și răscumpere patria lui din robia tirănească întâi trebuie să caute folosul
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
Postmodernității sceptice, lipsite de vlagă, i se aplică astfel un corectiv în care e de văzut însă mai curînd o mască decît un chip real. E o înscenare. Căci abulicul, introspectivul, inofensivul cărturar autoscopic n-ar putea extrage din psihia personală liniile de fermitate cruntă pe care le afectează, din impulsul, desigur, al unei poze. Peste naturalețea d-sale șovăitoare, macerată de dubii, se suprapune din cînd în cînd masca "înspăimîntătoare" a unei primitivități simulate. E vorba de un recurs semnificativ
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
anii stalinismului manifestările de independență erau pedepsite cu închisoarea; după aceia, prin mijloace mai rafinate, dar implacabile, a fost înlăturată posibilitatea răspândirii unor idei contrare dogmei. Asta nu înseamnă că n-au existat cazuri remarcabile când, cu riscuri și consecințe personale grave, au fost clamate public adevăruri supărătoare pentru oficialitățile comuniste. Dar, acestea erau atitudini individuale, acte de curaj, cazuri izolate: ele nu puteau pune în pericol sistemul. Până în decembrie 1989 discuțiile se purtau pe ascuns, numai cu prieteni siguri (din
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
șaizeci-șaptezeci, Heidegger a recunoscut că la vechii greci nu se regăsește de fapt problema, centrală pentru el, a ascunderii (lethe) ca miez al neascunderii, drept care a renunțat să mai raporteze chestiunea la termenul grec aletheia, dând propriei descoperiri un nume personal, care apare însă prima dată în "Parmenide": Lichtung (provenit nu în primul rând de la Licht, lumină, cât de la leicht, ușor, apoi cu sensul de deschis), ca loc deschis al adevărului ființei, și trecând astfel la definirea gândirii sale ca "topologie
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
mă gândeam de Sfântul Gheorghe 1, în timp ce treceam prin mulțimea de oameni care, sistematic, făceau cele mai mari cozi acolo unde oferta de calitate literară era mai mică... Mă întreb atunci ce anume guvernează gusturile fiecăruia, ce anume guvernează canoanele personale ale fiecărui cititor. Prin ce mă deosebesc de entuziaștii cititori ai unei cărți proaste? Nu știu. Cred că gustul personal trebuie să fie guvernat doar de onestitatea literară a cititorului. Iată de ce am asistat cu interes, și de la o anumită
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
unde oferta de calitate literară era mai mică... Mă întreb atunci ce anume guvernează gusturile fiecăruia, ce anume guvernează canoanele personale ale fiecărui cititor. Prin ce mă deosebesc de entuziaștii cititori ai unei cărți proaste? Nu știu. Cred că gustul personal trebuie să fie guvernat doar de onestitatea literară a cititorului. Iată de ce am asistat cu interes, și de la o anumită distanță, la polemica în jurul lui Carner și am meditat puțin. Da, e clar, dacă discutăm e fiindcă suntem vii, de
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
inexistență fizică, personajul Cehov din Mașinăria Cehov trăiește și moare în același timp în mijlocul personajelor sale. În ceea ce privește Istoria comunismului..., piesa este un soi de parodie neagră care, pentru cei ce au cunoscut ororile comunismului, nu poate fi decât o experiență personală. În fond, dramaturgul pare să nu prelucreze nimic, arătându-ne cum realitatea poate fi mai îngrozitoare decât absurdul ficțiunii și cum limbajul are capacitatea perversă de a o transfigura total. Alteori, însă, repetitiv până la buimăceală și golit de sensuri limbajul
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]