568 matches
-
hazari. Celelalte neamuri trebuie aduse la condiția animalului de muncă, prin spălarea creierului de toate valorile creștine, ștergându-se mai ales obiectul adorației - Hristos - socotit ca un impostor. Și pentru ca neamurile să aibă obiect de adorație, s-a beatificat răul, personificat în Iuda Iscarioteanul, victima inocentă a Galileanului, trădarea, delațiunea, orice patimă, devenită virtute și condiție de viață pentru goimi. Astfel, se instituie religia libertății individului în rău, a anarhiei morale și sociale ce trebuie să domnească peste neamuri, sub masca
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mi-a precizat: Îți atrag atenția că orice neadevăr sau fals în depoziție se pedepsește conform legii. Dar eu nu mai auzeam ce spune. În minte mi-a apărut imaginea din Elogiul nebuniei al lui Erasmus de Rotterdam: patimile, viciile, personificate în paiațe de circ, își căutau un șef. Surorile întru fărădelegi se opriseră asupra prostiei, și ea, din condescendență, cedase cinstea nebuniei! Nebunia s-a urcat pe tronul imperial, în aplauzele tuturor, era singura care le sintetiza și le reprezenta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
știind că el o să revină, desigur, apel imediat! jubilăm în confirmare cu mișcări de menuet, dar nu apuci, ca să răspund, nu, nu lucrez deocamdată, dar... voi lucra! la Roman, la Brașov!... bravăm, trenul pleacă și el din Pașcani, mișcare lină personificată în blond sperios, intru pe aceeași secundă de mișcare, împing pieptul în sensul de mers, călătoare fără vorbă, revin la starea de obiect iernatic, pălărie albă cu geacă albă, în cuprinsul septentrional, unde apa se mai face și gheață, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de tiranie și aparentă libertate. Observator realist în punctul de plecare, fabulistul este în fond un moralist clasic. La fel ca la modelele sale (La Fontaine, Voltaire, Krâlov), nu se urmărește studiul unor caractere, ci o imagine-emblemă a defectului moral personificat de tipologia realizată printr-o convenție animalieră. Efectele sunt scoase din chiar învestirea personajelor-animale cu atitudini umane adecvate. Fiecare personaj are fizionomia sa distinctă; felul de a vorbi, tonul, gestica sunt semnele categoriei morale, dialogurile sunt vii și de mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
acum. Tot ce-am scris până în prezent a fost, în mod deliberat, lipsit de consistență. Pe când ceea ce scriu acum trebuie să aibă perenitate, să fie ceva care să nu poată ocoli speranța de a dăinui. Da, am și început să personific obiectul, micuța carte, acest libellus, creatura căreia îi dau eu viață și care pare să fi căpătat subit o voință proprie. Vrea să trăiască, vrea să supraviețuiască. M-am gândit să scriu un jurnal, nu pentru a consemna întâmplări, dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos). Prozatorul propune o viziune animistă, antropocentrică și egocentrică. Dacă în Balade cel care inițiază dialogul cu micul cititor este însuși autorul, în celelalte culegeri de miniaturi și nuvele eul-narator devine copilul. Felul de a metaforiza (de a personifica, hiperboliza și diminutiva) este specific artei sale literare. Surprizele metaforice ale personajului Radu anunță isprăvile pronunțat epice ale lui Guguță, istorisite într-o serie amplă, deschisă în 1967 și întinsă pe mai bine de trei decenii. Lui Guguță i se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
din coșciug sunt eu ? Este fals. Acolo este o masă ce se transformă cu viteză amețitoare în cu totul altceva și dacă cităm Sfânta Scriptură, ”în pământ se va întoarce”. Acum sunt o scânteie de suflet indefinită fizic, crescută și personificată în spiritul profesorului Forțu, sunt un gând fără sursă fizică, cu toate amintirile splendide, dar și cele pentru care acum simți păreri de rău, ca o arsură. Apropo de trup, dacă s-ar fi fost împărtășit, ar fi fost corect
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
și din anonimat și l-au propulsat În arena politică. Devenit partid de guvernământ odată cu Înfăptuirea actului de la 23 august 1944, PCdR se afla În situația ciudată de a fi un partid fără chip, În sensul că, spre deosebire de celelalte partide, personificate Într-unul sau mai mulți lideri, PCdR nu avea un conducător cunoscut. Lucrețiu Pătrășcanu era reprezentantul său În guvern, dar el nu deținea Încă o funcție În conducerea partidului. În primul număr al Scânteii legale a apărut un comunicat privitor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
dă naștere unei reciprocități de perspective care, ca în cazul oglinzilor puse față în față, se poate repeta la infinit : dacă neinițiații sînt morții, ei sînt de asemenea niște superinițiați ; și dacă, așa cum se întîmplă iarăși de multe ori, inițiații personifică fantomele morților pentru a-i înspăimînta pe novici, acestora din urmă le va reveni, într-un stadiu ulterior al ritualului, rolul de a le împrăștia și de a preveni întoarcerea lor. Fără să ducem mai departe aceste considerații care ne-
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care aceștia își iau rămas-bun, oamenii își pot permite să-i sărbătorească și să le ofere o ultimă ocazie de a se manifesta liber - sau, cum se zice atît de exact în engleză, to raise hell. Însă cine îi poate personifica pe morți, într-o societate de ființe vii, dacă nu toți cei care, într-un fel sau altul, sînt incomplet încorporați grupului, adică țin de această alteritate care este însăși marca supremului dualism : cel al morților și al viilor ? Să
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cale lungă ; pe drum, o trăsătură esențială - poate cea mai arhaică - a celui dintîi părea să se fi pierdut definitiv. Căci Frazer a arătat în trecut că regele Saturnaliilor este și el moștenitorul unui prototip din vechime care, după ce-l personifica pe regele Saturn și își permitea, timp de o lună, toate excesele, era sacrificat în mod solemn pe altarul zeului. Grație autodafeului de la Dijon, iată deci eroul reconstituit cu toate trăsăturile lui, iar faptul că, vrînd să termine cu Moș
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de a aminti de metodele matematice”. Totuși, el reflectă fidel ceea ce spun, atît în Lumea Veche, cît și în Lumea Nouă, miturile despre originea ecoului. Grecii și eschimoșii (care își spun și cărora li se și spune de acum inuiți) personifică ecoul sub forma unei tinere care este preschimbată în pietre. Conform unei versiuni a mitului grecesc, ea a refuzat să-i cedeze zeului Pan deoarece a rămas cu nostalgia lui Narcis, de care era îndrăgostită și care, nevrînd să se
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lucruri neplăcute. Românii și-au perfecționat tehnica „cititului printre rânduri“. Căutau „cheia“, vorbele nespuse, dar sugerate. Uneori, aluziile deveneau transparente. Poeta Ana Blandiana a reușit să publice o carte În versuri pentru copii al cărei erou, un motan Înfumurat, Îl personifica destul de vizibil pe Ceaușescu. Cartea trecuse de cenzori sau fusese lăsată să treacă; a fost repede retrasă din librării. Românii ajunseseră mari cititori, inclusiv de poezie, și nu atât de dragul poeziei (astăzi, aproape nimeni nu mai citește poezie!), ci al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
l-a plasat pe Kogălniceanu — Împreună cu Cuza — Într-o poziție fără rival. Inițial, comunismul procedase la o modificare și mai radicală a Panteonului, așezându-l În poziția cea mai Înaltă pe Nicolae Bălcescu (1819-1852), istoric și revoluționar de la 1848; el personifica evacuarea mitului dinastic — și, În genere, a mitologiei naționale — În favoarea noii mitologii revoluționare. Gheorghiu-Dej Își dădea mâna cu Bălcescu (fără să-l Întrebe pe cel din urmă dacă se simte onorat de companie; probabil că nu s-ar fi simțit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era un om inteligent și cultivat, dar de o nehotărâre bolnăvicioasă. Marele suveran În acele momente a fost ea, chiar dacă oficial țara era personificată prin Ferdinand. Românii au simțit acest lucru și și-au Învestit În ea speranțele. Maria mai avea o calitate, care i-a dat În vreme de război un atu formidabil: curajul fizic. Pur și simplu, nu-i era frică, nici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Europa o suportă cu greu; dar Înseamnă, În latura lui mai simpatică, și o anume manieră de a privi detașat lucrurile, o pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată pulverizarea valorilor. La Eminescu totul e absolut, la Caragiale totul e
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În Muntenia) sau „Jidăncuță frumoasă !” (În Moldova), erau uzuale În mediul țăranilor și al târgoveților <endnote id="(3, p. 55)"/>. Pentru țăranii din Bucovina, Sfânta Duminică - o zi sfântă, Întruchipată ca o femeie frumoasă, despletită, asociată curățeniei și veseliei - este personificată de o evreică : „Când o visezi [pe Sfânta Duminică], să Închipuie ca jidaucă” <endnote id="(259, p. 222)"/>. Iată câteva fragmente de poezii populare culese În a doua jumătate a secolului al XIX-lea : Am zis zău și pre-a mea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o simplă râpă, ci direct În flăcările Iadului ; este drept că ele erau oricum menite evreilor, dar abia la Judecata de apoi (vezi capitolul „În flăcările Iadului”). De altfel, și În reprezentările plastice tridimensionale, din spațiul catolic, evreimea este personificată de o femeie legată la ochi de Diavol (Sinagoga cieca). Intitulată Altercatio Aecclesiae contra Synagogam, această parabolă - inițial literară și ulterior preluată de arta plastică și de teatrul stradal - constă În Înfruntarea teologică dintre două femei, care-și dispută Întâietatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe de o parte, și Sinagoga Învinsă și oarbă, pe de altă parte. Cu capul plecat, cu coroana căzută, cu o lance ruptă În mână, cu Tablele Legii răsturnate, Însoțită de un animal impur (porc, capră sau măgar), femeia care personifică Sinagoga este Înfățișată legată la ochi, atât În reprezentările tridimensionale, pe portalul catedralelor gotice din secolele XII-XIII (Notre-Dame de Paris, Strasbourg, Reims, Bourges, Bamberg, Trier), cât și În cele bidimensionale : În vitralii (Chartres, Marburg, Varennes-Jarcy etc.) sau În miniaturi. Aceste
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
elemente simbolice degradante, așa cum se Întâmplă În spațiul catolic <endnote id="(136, p. 109)"/>. Totuși, cel puțin un element - cu siguranță, cel mai expresiv și mai puternic din punct de vedere simbolic - Îl regăsim și În spațiul creștin-ortodox : femeia care personifică Sinagoga are ochii legați cu o năframă. De data aceasta Însă, cauza cecității nu mai este, În mod explicit, Diavolul. Explicit sau nu, Diavolul este cel care provoacă cecitatea simbolică a evreului. Ca atare, remediul ei nu poate fi căutat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
supraviețuit În paralel cu cel iconografic. În vestul Europei, În miniaturile din secolele XII-XIII, evreii sunt adesea figurați În scena Judecății de apoi. De regulă, ei sunt torturați de demoni, fiind Împinși fie În gura căscată a monstrului ofidian care personifică Iadul, fie Într-o imensă căldare așezată În flăcările Iadului (vezi Herrade von Landsberg, Hortus Deliciarum, 1175 ; <endnote id="la 139, p. 234"/>). Ca semn de identificare etnică, ei poartă adesea stigmatul epocii - pălăria țuguiată (germ. Judenhut) <endnote id="(136
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a informațiilor pe care le deține. Are o funcție puternic asiguratorie pentru profesori, elevi sau familiile lor. I se cere, uneori, "o neutralitate imposibilă"64 pentru că, din rațiuni didactice, este obligat să simplifice, să ierarhizeze, să limiteze, să elimine, să personifice, să idealizeze, să "coloreze", să convingă. Iar presiunile extrașcolare (politice, financiare, editoriale, etc.) sunt și ele nelipsite. Lumea văzută prin pagini de manual rămâne, întotdeauna, "parțial fictivă" și arată "ceea ce societatea ar trebui să fie, nu ceea ce este cu adevărat
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
permanent la comparații între cotidianul de altădată și cel de astăzi. Cititorul era de la început avertizat că va fi solicitat să înțeleagă mai întâi "puțină geografie". Autorul a definit și a delimitat spațiul românesc prin câteva mari unități de relief, personificând fără patetism proiecția lor pe hartă, pentru a înlesni memorizarea 236. Apelul la orientarea spațială a rămas o constantă a povestirii, fiind un bun prilej de colaborare în localizarea intrigii istorice ("uitați-vă pe hartă!"). Povestitorul nu a utilizat periodizările
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
autorul a trecut peste o mulțime de fapte, omițându-i pe cei care nu se identificau cu versiunea sa istorică. Cetățenii care nu erau români, ortodocși sau măcar moldoveni, nu își găseau locul în povestire decât, cel mult, pentru a personifica nedreptățile asociate regimului sovietic. Germania Privită dinspre Est, Republica Democrată Germană părea, chiar în contextul crizei de sistem generalizate din anii '80, cea mai dezvoltată țară a lumii socialiste. Din interior, se pare că lucrurile nu se vedeau la fel
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
directe am optat pentru un parcurs prelungit în jurul unor momente istorice însemnate. Dintre acestea, am ales evenimentul aniversat de ziua națională a României (1 decembrie 1918), ca metafora supremă a unității; un ilustru principe medieval, Ștefan cel Mare, capabil să personifice reușita exemplară în orice regim politic; cea mai controversată epocă din istoria recentă a țării, perioada comunistă, care generează încă serioase divergențe de identificare între contemporani. Investigația a urmărit în principal dimensiunea etatist-națională, dar a fost permeabilă și la un
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]