819 matches
-
cuvânt (preponderent fonologice): afereză, apocopă etc.; figuri de construcție (figuri sintactice legate de structura frazei): inversiune, elipsă, chiasm, anaforă etc.; tropi (figură cu schimbare de sens; atribuirea unei semnificații care nu este semnificația proprie a unui cuvânt): metaforă, litotă, alegorie, personificare etc.; figuri de gândire (afectează nu un cuvânt, ci întregul discurs): portretul, tabloul, deliberația, imprecația, apostrofa etc. Trecerea de la criteriul constatativ al substituției (Aristotel), la criteriul funcțional al devierii (poetica modernă) explică multe din morfologia expresivității, însă ridică și o
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în sens general) încetează să mai fie element poetic definitoriu și subtil vehicul semantic. Figura se impune printr-o altă funcție, esențială în limbajul jurnalistic: aceea de mijloc de accentuare a mesajului (O. Ducrot, 1996, p. 377). Altfel spus, o personificare („Conjunctivita bate la porțile Bucureștiului”), o metaforă și o metonimie („Lupta pentru Cotroceni”) etc. încetează să mai împlinească o funcție semantică propriu-zisă. Tropii și figurile de stil par a împlini, într-un articol de ziar, o funcție iconică de întărire
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
profesionist al scrisului și un amator. A fi veridic nu înseamnă să respecți întocmai și la timp realitatea observată. Mai ales în genurile jurnalistice libere (reportaj, tabletă, cronică), expresivitatea textului este direct proporțională cu abaterea de la real, prin aglomerarea de personificări, metafore etc. Când Cornel Nistorescu surprindea o zi geroasă de iarnă (SLAST, 1986, 18 ianuarie), nu imaginea în sine a străzii îl interesa, ci starea, senzația crâncenă de frig, de inconfort: Vântul mârâie. Își bagă coada stufoasă pe sub uși [...] În
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
s-a așezat de-a curmezișul drumului și refuză să plece acasă [...] Simți o ură cumplită, încât îți vine să pocnești pe primul om care trece pe lângă tine. Teoretic vorbind, C. Nistorescu greșește apelând succesiv la același tip de expresivitate (personificarea). Procedând astfel, autorul obține ceva mult mai prețios: forță a vizualizării, implicare emoțional senzorială a cititorului, un grad sporit de dramatism. Vizualizarea nu stă neapărat în detalii. Dimpotrivă, excesul de amănunte în descrierea unei străzi iarna (numărul mașinilor care trec
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acestei perioade, când românii se dezmeticeau după Revoluție” (Cotidianul, nr. 4385, p. 24). Acest exemplu, luat la întâmplare, arată (dacă mai era nevoie) că imperfecțiunile stilistice se însoțesc, apar în cascadă: neclarități, lipsă de concizie, de fluență sau metonimii și personificări neizbutite: „va urma” (pentru telenovelă), „coronița anului de producție 2003” etc. Apropierea inabilă, chiar ilogică, a două momente mult despărțite în timp și spațiu: „Am intrat în baie/Profesoara de română m-a scos la tablă” etc. Între cele două
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
semantice surprinzătoare, jocuri stilistice inedite: „Luna, ca o limbă de câine”, cum spune Fănuș Neagu. Chiar dacă în sine comparația pare absurdă, ea are o forță teribilă de sugestie. Creează o imagine senzitivă, cvasi-tactilă. Folosirea adjectivelor impertinente, a comparațiilor, metonimiilor și personificărilor neașteptate, trebuie să se subsumeze atât subiectului, cât și stilului specific autorului: ironic, liric, moralizator, narativ etc. Oricât ar părea de ciudat, descrierea este fundamental narativă. Imaginea unui copil păzind câteva oi pe un câmp uscat de secetă reprezintă în
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
conținută de titlu. Să nu fie metaforic în exces. Orice titlu este metaforic prin el însuși. Excesul însă dăunează: „Arc peste timp”, „Speranțele românilor și-au luat zborul” etc. Convenționale, uzate, ostentative sau de-a dreptul neclare, metaforele (ca și personificările cu tentă senzaționalistă), obturează sensul, îndepărtând cititorul de la mesajul principal. Să nu fie general. În principiu, orice titlu are un caracter publicitar, axat pe verbe puternice și concrete. Ziarele serioase își permit însă titluri sobre, de genul: „Bill Clinton și-
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine: „Guvernul Tăriceanu gâfâie și dă în primire”, „Parisul ne ia peste picior” etc. Evitați titlurile lungi, pe trei rânduri, și însoțite de supratitlu, chiar și atunci când par corecte. Exemplu: „Printr-un contract semnat pe ultima sută de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
fi mai solidă. Statele creștine, se știe ca regulă, nu eșuează și găsesc permanent resursele solidarității umane. Mesajul moral și etic este cu atât mai puternic cu cât în centrul întregii construcții moral-religioase se află figura luminoasă a lui Isus Hristos, personificarea sacrificiului în favoarea eliberării umane 232. Înainte de Isus, lumea arăta într-un fel, după Isus233, lumea va arăta cu totul altfel. Dacă înainte de Isus, lumea era una a zeilor, după Isus, lumea va fi una a oamenilor. Ideea de iubire față de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ca ființă din trupul lui Dumnezeu, omul dorește mai mult și ajunge să nu respecte porunca divină de nu mușca din pomul cunoștinței binelui și răului. Starea de până atunci era de una de bine și liniște numai că șarpele, personificare a răului, ajunge s-o spulbere prin îndemnul pe care i-l adresează Evei. Dacă până atunci Adam și Eva ,,erau desăvârșiți în nevinovăție și tihnă"179, începând de acum omul intră în marea sa zbatere 180. Această renunțare la
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și om sunt extreme: Dumnezeu este pozitivul în mod absolut, ansamblul tuturor realităților, omul este negativul în mod absolut, ansamblul tuturor nimicniciilor". Ludwig Feuerbach, Esența creștinismului, Editura Științifică, București, 1961, p. 69. 170 Paul Diel consideră că ,,Transformarea aceasta, a personificării imaginative a obiectului, în exigență a autopersonalizării active a subiectului va duce la evoluarea culturii magice spre cultura mitică". Vezi Divinitatea. Simbolul și semnificația ei, Editura Institutul European, Iași, 2002, p. 100. De asemenea, Anthony Giddens arată, în încercarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
vocabularului acestora. Textele literare sunt adevărate modele de exprimare. Limbajul artistic dă expresie unor stări de mare tensiune sufletească, face apel la sensurile figurate ale cuvintelor, la diferitele figuri de stil, la procedee artistice variate. Epitetele, comparațiile, 60 metaforele și personificările pe care le transmitem elevilor sub formă de expresii frumoase, precum și cuvintele nou învățate, contribuie la însușirea unei exprimări literare corespunză toare particularităților de vârstă. Pentru a forma la elevi deprinderea de a le folosi în vorbirea curentă, se pot
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
vine rândul... Nimeni nu știe mai bine decât mine ce e aceea furie disperată... O, explozii ale decăderii mele!” (I, 13). De aceea, se recunoaște mai degrabă în Nero, pe care vrea să-l absolve: „Citesc undeva: Nero a fost personificarea cruzimii. Eroare. A fost întruchiparea fricii” (II, 333). Detaliu capital: violența, nihilismul, ura de sine ca reflex al fricii. De ce să-i fi fost frică lui Cioran?! De nopțile albe? De sine însuși? De golul care a substituit ființa? De
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fals în insolența mea, în refuzul meu de a o vedea” (II, 328). Până și lacrimile, la Cioran, sunt „agresive” (III, 183). Nefericirea, dar, poate, chiar frica provoacă accesele de „nervozitate apocaliptică”. După ce citise undeva că Nero ar fi fost „personificarea cruzimii”, Cioran comentează: „Eroare. A fost personificarea fricii. Este cu totul altceva” (II, 333). În fine, nu numai la Nero se raportează Cioran, ci și la Hitler. După o criză de nervi care-l face să creadă că, dacă i-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de a o vedea” (II, 328). Până și lacrimile, la Cioran, sunt „agresive” (III, 183). Nefericirea, dar, poate, chiar frica provoacă accesele de „nervozitate apocaliptică”. După ce citise undeva că Nero ar fi fost „personificarea cruzimii”, Cioran comentează: „Eroare. A fost personificarea fricii. Este cu totul altceva” (II, 333). În fine, nu numai la Nero se raportează Cioran, ci și la Hitler. După o criză de nervi care-l face să creadă că, dacă i-ar fi fost în stare, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fantezii cu mine în patul lui care se tot lățește. Cel mai important lucru este lipsa de fantezie, toate fantasmagoriile trebuie înspăimântate cu fiecare nouă zi din nou... și astăzi te-ai golit de ultimele construcții fantastice. Dar această totală personificare în jurul unei persoane e bineînțeles încă și mai oribilă decât gustul spumei oricărei proiecții fanatastice. Viziuni... Utopii... nimic în afara unei introduceri a alcoolismului... sau, și mai rău... a religiei. Omul deștept începe să bea deștept, ca tine, dragostea mea. Idiotul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a reușit să-și dobândească libertatea. O pasăre încarcerată și o soție restricționată vor căuta întotdeauna libertatea. Oferindu-i se posibilitatea, prin personificare, de a-și exprima opinia, pasărea este în cele din urmă victorioasă, păcălindu-l pe cel care o izolase. Personajele masculine, mai ales în postura de soți autoritari, apar deseori în Decameronul sau în Povestirile din Canterbury într-o imagine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Prolog, dar și din basmul pe care îl istorisește, constă în faptul că nu poate să demonstreze necesitatea imperioasă a autorității feminine în căsnicie. Personajele ei nu sunt întru-totul credibile, regina, bătrâna, cavalerul pot fi, de fapt, așa cum am subliniat, personificări ale târgoveței.454 Nevasta din Bath nu are simțul discreției, al intimității, nici pe cel al decenței, face din viața ei un spectacol public, simte nevoia de a se confesa, de a se mărturisi lumii întregi, de a face din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
exegeză biblică, ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie de vivre.” 459 Totuși basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
scărpina călcâiul când pe ea o mânca capul>> IV, 85.”951 Arta portretului devine mult mai bine cizelată în această operă. „În Vânătoarea Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările din alegorii. Aici, deși suntem departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Existența se oglindește deformat în toate aceste spații în ideea surprinderii esenței vieții. Atracția față de toate acestei locuri va fi oarecum stopată în momentul în care, intrat în teatru, naratorul personaj va experimenta o întâlnire ciudată cu un alt personaj, personificare parcă a bolii însăși pe care acesta o va trăi. Nu întâmplător, după această experiență, vor urma tentativa de sinucidere și prima criză simțită ca ,,o dispariție a unei importante cantități din mine însumi"253. Sfârșitul romanului Întâmplări în irealitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a zvârlit-o pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei atitudini, exagerarea unei posibilități (MacShane, 1976, p. 206). Din nefericire, prejudecățile publicului moștenite de la înainte-mergători funcționează și în cazul urmașilor. Deși aduce venituri serioase, deși e citită mai mult ca oricând, ficțiunea detectivistică e în continuare tratată cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
regii sunt învestiți este o delegare a providenței; Coroana nu ține decât de Dumnezeu, dreptul de a face legile le aparține fără a depinde de nimeni și fără a-l împărți. Suveranul concentra în mâinile sale puterea supremă, considerându-se personificare a Statului (l'Etat c'est moi)48. Aceasta nu însemna că puterea suveranului era nelimitată. Doctrina de drept divin providențial, cristalizată la începutul secolului al XIX-lea, susține că ordinea providențială a lumii include puterea, dar aceasta este remisă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a cititului pe roluri; exerciții lexicale; povestire orală după planul de idei; mesaje desprinse din text; dictări. Exerciții de construcție a comunicării: identificarea și analiza gramaticală a unor substantive, verbe, adjective. Exerciții de identificare a unor însușiri, exprimate prin comparații, personificări. Caracterizarea personajelor din poveste folosind expresii din text. Scenariul didactic - ora a VI-a (evaluare formativă) Test de evaluare Elevii vor avea de rezolvat următorii itemi: 1. Citește cu atenție fragmentul și scrie titlul și numele autorului: „Când pe drum
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
ca ............ Om bun ca ............ albina pâinea caldă o zână viespea b. Apă rece ca ......... și limpede ca ......... Pere galbene ca ......... și dulci ca ......... Mere roșii ca ......... și zemoase ca ......... În poezii elevii întâlnesc însușiri omenești atribuite necuvântătoarelor. Fără a defini personificarea, elevii selectează versuri unde întâlnesc această figură de stil. Pentru însușirea 59 acestei noțiuni dau exemple din diferite poezii învățate. În poezia Revedere poetul dialoghează cu codrul: „Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]