476 matches
-
mărunțișuri; mereu; mie; modelare; multitudini; mulți ani; mulțumesc!; mulțumi; mulțumit; mulțumitor; muncă; munci; naș; naturii; necunoaștere; nervi; nevoie; noi; noțiune; nu; nuntă; oameni dragi; oferi; ok; un om respectuos; onoare; a onora; onomastică; orice; pa; partener; părere; părinte; persoană dragă; perversitate; piață; plăcea; plăceri; plăcut; plecăciune; popor; populație; prețui; prieten; prietenie; primi; profesor; profesorilor; proști; punte; puțin; raritate; răscumpăra; a răscumpăra; a răspunde; răspuns; reale; a recompensa; a recunoaște; refuza; rele; reușite; a respecta; revanșă; rînjit; rudelor; rugăciune; satisfacții; satisfăcător; sărac
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sexual” (zece milioane de rezultate) sau „abuzul fizic” (zece milioane de rezultate) și mai puțin în legătură cu tema noastră („abuzul verbal” produce numai un milion de rezultate). Datorită acestor asocieri, cuvântul abuz poate fi condimentat de conotații care amintesc de sadism, perversitate sau traume emoționale. Aceste conotații, care sunt valabile în cazurile cele mai grave de abuz verbal, nu ne ajută însă să înțelegem fenomenul obișnuit al abuzului de limbaj. Mai bine să ne întoarcem la rădăcinile latine ale cuvântului abuz. Particula
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
spre înțelepciune. Pe noi, norocul Ă la mizerie spirituală” (16 iulie 1973 Ă 505). De fapt, prin toate aceste cuvinte, Cioran încearcă să explice de ce, atunci când citise câteva poeme primite de la Wolf Aichelburg, remarcase că ele sunt „lipsite de demonul perversității”. Un demon pe care Cioran îl caută, care îl locuiește, de care se știe atins. De care se și simte dezamăgit. Într-un loc, îi povestește lui Aichelburg întâlnirea cu Jünger. Pur și simplu îl admiră. Trăind tot în Occident
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
parcurgi drumul...? Groparul: Să nu fii obsedat de libertate... Atât... Știi de ce erau oamenii mulțumiți în socialism? Octav: Dar erau mulțumiți? Groparul: Domnule, erau, asta-i chestia! Și erau pentru că renunțaseră la libertate... Octav: Maestre, asta e ceea ce se cheamă perversitate filosofică... Groparul: Poate... dar numai la prima vedere... Hm! Regimul ăsta comunist era plin de subtilități... pe onoarea mea dacă nu...! Plin de finețuri... Și toată șmecheria pornea de la faptul că toată lumea era împinsă spre delincvență... și încă dublă delincvență
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unor resurse tonice care să dea echilibru existenței. Conceptul de moarte implică, în poezia lui, nu numai accepția de moarte organică a lumii, provocată de cataclismul atomic, dar și fenomene sociale terifiante în formule alegorice: foamea, mizeria,lăcomia, ura, minciuna, perversitatea... Gândind cosmogonic universul poetului, descoperim zone și elemente ale urâtului, similare morții, și zone și elemente ale frumosului, similare celeilalte dimensiuni a lumii, fața permanentă a luminii, a proliferării, a ceea ce rămâne nemuritor, susținute de un întreg arsenal de sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Creștinismul este pentru Cioran o religie "perversa", spune Parfait. Născută din neputința oamenilor de a-și găsi prin ei înșiși rațiunile de a exista și de a fi fericiți în limitele condiției lor de muritori, creștinismul se folosește de două perversități, evidente în exaltarea credincioșilor: prima ar fi un masochism incorigibil, care nu se mulțumește doar cu a scoate în evidență negarea vieții, ci face din dragostea pentru suferință marca însăși a sfințeniei. "Întregul arsenal pe care il desfășoară sfinții în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
face din dragostea pentru suferință marca însăși a sfințeniei. "Întregul arsenal pe care il desfășoară sfinții în a se autoflagela, spune Cioran, este dovada acestui lucru. Nu există credință fără voluptatea suferinței și fără un suspect rafinament. Sfințenia este o perversitate fără egal, un viciu ceresc. Pe langă practicile folosite de ea, plăcerea estetică pe care o aflăm pe culmile disperării pare o joacă de copil."8 Cea de a doua perversitate, mai bine disimulata, pe care o folosește creștinismul este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
suferinței și fără un suspect rafinament. Sfințenia este o perversitate fără egal, un viciu ceresc. Pe langă practicile folosite de ea, plăcerea estetică pe care o aflăm pe culmile disperării pare o joacă de copil."8 Cea de a doua perversitate, mai bine disimulata, pe care o folosește creștinismul este megalomania, spune Cioran. Nemărturisita, inconștiență, pentru că aceasta ar contraveni cultului sărăciei și al modestiei, al suferinței și al umilinței pe care le propagă creștinismul, este cea mai exacerbata dintre toate megalomaniile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
însă apocalipsa e deja prezenta, în fapt, în gândirea ce însoțește viața cotidiană a oamenilor"29. Împărtășind opinii comune cu Cioran despre progres, Sábato crede că pământul este acum stăpânit de diavol, pentru că omul este capabil de toate extremele, de la perversitatea torturii până la măreția cea mai profundă: "Personal, cred că dacă un singur copil pe lumea asta moare de foame, înseamnă că ar trebui pusă la îndoială însăși existența lui Dumnezeu, pentru că mi se pare unul dintre lucrurile cele mai triste
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mult, să i se înfrunte, transformându-se într-un monstru anonim străin sufletului omului, iar știință, într-un "frigid și dezumanizat labirint de simboluri", Sábato crede că singura soluție este iubirea dintre oameni. Nu știm, spune Sábato, daca râul și perversitatea din lume au vreun sens ascuns care scapă viziunii noastre stângace despre viața, insă instinctul nostru de viață ne incită să luptăm mai presus de orice, iar asta e suficient, înseamnă că nu suntem complet izolați. Trecătoarele momente de desfătare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care numai fantezia îl poate elibera, ci a avut milă de el, de faptul că și-a pierdut, o dată cu dependența să de tehnica, libertatea, si, de aici, sufletul, neputând înțelege cum a devenit el între timp capabil de orice: "de la perversitatea torturii până la cea mai mare noblețe sufletească"64. Pentru acest om scrie Sábato, pentru că artiștii, deci și scriitorii, se ridică, prin operele lor, "deasupra sângelui și gunoiului acestei triste omeniri, asemeni imaculatelor statui ce dau măsură purității spiritului uman"65
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ale sale, Omul mulțimii, imposibilitatea protagonistului de a fi ca ceilalți oameni, în ciuda dorinței evidente a acestuia de a se alătura umanității și realității din care aparent face parte. De altfel, aceeași idee este enunțată de Poe și în Demonul perversității: Acest bătrân, am zis într-un târziu, este întruchiparea și esența celei mai cumplite crime. El refuză să fie singur. El este omul mulțimii. În zadar îl urmăresc, căci nu voi mai afla nimic despre el sau despre faptele sale391
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
funcționarea psihicului, relația energetică dintre instanțe, nu poate fi elucidat decît dacă se ține cont de faptul că efortul de a face conștiente motivele nu ajunge de cele mai multe ori decît la minciunii care vor să ascundă sub un pretext sublim perversitatea motivului aflat în acțiune. Fiecare psihic înclină să se ascundă în spatele unei motivații-pretext, conștientă, dar falsă, adevărata motivație în acțiune, care este subconștient refulată. Activitățile capătă semnificație numa datorită motivelor. Pentru a le îmbunătăți, trebuie să ajungem la nivelul cauzei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
destinat armonizăii și rearmonizării este firesc imanent, imanent întregii naturi, imanent vieții sub toate formele ei, imanent vieții umane sub forma supraconștiinței etice și a elanului ei individual eolutiv, simbolizate din punct de vedere mitic de "chemarea spiritului pentru combaterea perversității involuției subconștinte. Mitologiile nu sînt speculații zadarnice, ci explozii de adevăr, în fața acestui adevăr exploziv, a căuta refugiu în speculațiile metafizice (spirit absolut sau materie absolută) -prima făcînd din simbolul "sufletului" o realitate, cealaltă negînd existența reală a elanului amant
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
preferință a mea..."345 La polul prostului gust și desuetului unui mobilier perimat stă interiorul camerei Emiliei Răchitaru: "Îmi ridic ochii spre abajurul din colț, suspendat pe un picior mare aproape cât o umbrelă de soare. (...) Mint dintr-o inexplicabilă perversitate... Foarte elegant abajur.... Trebuie să fie o frumusețe seara, când se aprinde becul și se văd picturile de pe el."346 Fred Vasilescu este, în acest pasaj, un Panurg al ironiei, atitudine devenită "o linie de retragere" pe care eroul se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
instrumentală și, în general, tot ceea ce înseamnă limbaj tehnic, valoare, interpretare, partitură, compoziție, o dovadă în plus a seriozității romancierului, a grijii excepționale pentru detalii. Ferindu-se să cadă în abisal și sublim, romancierul Pascal Bruckner scrie despre profunzimile și perversitățile sufletului, trupului și minții noastre cu rigoarea analistului, cu rafinamentul psihologului și talentul moralistului. Antoine și Clémence Francezul Martin Page (n. 1975) se impune ca prozator de succes încă de la prima carte, Comment je suis devenu stupide (2001); excelenta versiune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cuprinde opere din perioada de maximă efervescență artistică a autorului Corbului, 1843-1849. Este etapa de scriere a faimoaselor texte din seria detectivului ("raționalist") Dupin (cazul Mariei Rogêt sau cel al, ulterior lacanienei, "scrisori furate"), a "teoriilor" filozofice vizavi de "impulsul perversității", a experimentelor mesmerice (între care se distinge grotesca povestire The Facts in the Case of Mr. Valdemar/ Faptele în cazul domnului Valdemar) sau a diversiunilor narative din The Cask of Amontillado/Butoiul de Amontillado (proză focalizată pe rivalitatea religioasă dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
The Tell-Tale Heart, va fi înlocuită, în The Black Cat, de o întreagă dezbatere, psihanalitică avant la lettre, în jurul naturii umane și, mai ales, a predispoziției sale către obscur și chiar malefic. Acest impuls inefabil este codificat de către personaj ca perversitate și, ulterior, descris drept "unul dintre impulsurile primare ale inimii omenești una dintre facultățile sau sentimentele primare indivizibile care dau sens caracterului Omului" (p.77). Se poate observa aici o dublă intenție. Pe de o parte, asistăm la anularea ideii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la rîndul lor, victime ale unor forme variate de abuz, studiate cu metodă și aplicate cu plăcere perversă. Între acestea, iese în evidență cazul pisicii negre, simbolic numită Pluto, într-o vreme favorita familiei, ulterior maltratată sistematic, în conformitate cu registrul irepresibilei perversități. La început, ea este lovită demențial, pierzîndu-și chiar un ochi în timpul uneia dintre crize, iar, apoi, va fi spînzurată într-un copac din curtea exterioară a casei. Ultimul episod are urmări foarte curioase, comentate ambiguu de către narator, deși aparent logic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ar aduce lui Ludlow vechea celebritate, precum și o sumă consistentă de bani. Deși reticent inițial, Adrian acceptă propunerea în cele din urmă, nu atît din nevoia revenirii pe scena culturală, bănuim, cît din curiozitatea psihologică a experimentului. Fanny Tarrant, în pofida perversității sale unanim recunoscute, pare un personaj interesant, măcar din unghiul motivațiilor subterane ale demersurilor ei publicistice. Cu discreție și destul rafinament din partea lui Sharp, interviul este aranjat. Eleanor Ludlow pleacă de acasă, în ziua întîlnirii dintre Fanny și Adrian, întrucît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Doi dintre cei mai buni prieteni - Acterian și Mihail Sebastian - nu mai sunt printre noi. închin lor acest text, pe care l-am iubit împreună în amurgul tinereții noastre", este considerată de Alexandra Laignel-Lavastine ca o "culme a indelicateței și perversității", pentru că a alăturat pe cei doi scriitori. Cu probe convingătoare, Mircea Handoca respinge acuzațiile că Mircea Eliade ar fi fost înregimentat în mișcarea legionară. Adevărul este că a scris câteva articole cu reflecții apropiate de ideologia legionară, dar n-a
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/8649_a_9974]
-
echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-a dreptul modernă", perversitatea, constrastele violente proiectate senzual, degenerarea, monstruosul. În mod evident, în arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului romantic. Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și neașteptate de subiecte, hieraticele și sinistrele alegorii stimulate de neliniștitoarele clarități ale unei nevroze de-a dreptul moderne; și rămânea, pentru totdeauna îndurerat, obsedat de simbolurile perversităților și iubirilor supraomenești, ale destrăbălărilor consumate fără uitare de sine și fără speranțe"43. Panegiricul huysmansian relevă permanenta și insuportabila tensiune a contrariilor care împing experiența umană către un climax devastator. În perspectiva lecturii decadente a lui Huysmans, tematizarea violării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sensul estetismului licențios al lui Beardsley. "Macedonski Alexis are enormitatea unui paradis pierdut. (...) D-a sa e probabil că a văzut pe Burne Jones și Dante Gabriel Rosetti, și nu a înțeles nici naivitatea pudică a convalescenței prerafaelite și nici perversitatea stilizată a lui Aurby (sic) Beurtsley (sic)"79. Influențele prerafaelite apar și ocazional, spre exemplu la un grafician care se întoarce înspre pictură, precum A. Murnu cu seria sa de cavaleri medievali, despre care George Murnu aprecia: "Cavalerii săi medievali
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare a unei forme de deviaționism, de perversitate, de abatere de la normă. Paciurea își concepe himerele ca pe niște forțe în acțiune, care prezidează creația. Blocul pe care se înalță Himera văzduhului conține stratificările unor ritmuri, ale unor raporturi armonice. Picioarele foarte subțiri pe care corpul de elongație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]