2,222 matches
-
Totul are un motiv de a fi și toate sunt legate între ele. Îi zâmbi cu afecțiune. De-aia, dacă vezi un pescăruș la pește optzeci de mile de coastă, nu te poți mulțumi să spui: „A, ce bine! Un pescăruș!“. Nu. Trebuie să te întrebi ce căuta acolo, și să găsești un raspuns logic la întrebarea asta. La fel si cand un nor se oprește, când un val te lovește dintr-o parte din care n-ar trebui sau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
La galerie era o orchestră militară care interpreta naive piese siropoase, cântece populare pe care părea să le cunoască, deși erau atât de transformate, Încât nu putea fi sigur că sunt aceleași. Era unul despre un pescar și despre un pescăruș. Pescarul era Îndrăgostit de fata unui fermier bogat, care n-o lăsa să se mărite cu el pentru că era prea sărac. În fiecare zi pescarul Îi destăinuia pescăru șului tot ce avea el pe inimă, iar pescărușul Îl sfătuia. ÎI
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și despre un pescăruș. Pescarul era Îndrăgostit de fata unui fermier bogat, care n-o lăsa să se mărite cu el pentru că era prea sărac. În fiecare zi pescarul Îi destăinuia pescăru șului tot ce avea el pe inimă, iar pescărușul Îl sfătuia. ÎI cânta și-i spunea: Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea se Întoarce la tine. Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea este credincioasă, chiar dacă omul nu e. Așa suna refrenul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pernele sub ea și mai ales cuverturile și ne vom bate la mare din acest motiv, stăm pe jos, pe burtă, pe spate, cu pahare răsturnate uneori, apă plată, cerul e albastru cum îmi place mie, închis de cerneală și pescărușii trec cu burți albe, l-ai văzut? îi zic lui Pinochio, a trecut foarte aproape de apă și s-a ridicat brusc, chiar în dreptul ferestrei, părea enorm. Pe vremea aceea Pinochio mi-era prieten bun, bun, am dormit îmbrățișați strâns, strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să-i cumpăram de ziua lui o nimfă. Eram cu Mihai sus, pe terasă, prin cerul închis de cerneală mă simțeam prima oară ca și cum n-aș mai vrea nimic, ca și cum aș fi înțeleaptă brusc, muzică, răcoare bună în vară și pescărușii marini care zburau în cercuri cu burți albe, parcă suntem la mare, suntem la mare, eram acolo atunci, incredibila sferă de moment, Miau sta ascunsă sub păr, dâre de muci îi cădeau subțiri din nas și eu i le strângeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pentru el, încet, dăruit, ca un pui care-și scoate singur măruntaiele, semănă a dragoste, de neajuns. Aș vrea să fim iar acasă, spune Pinochio, pe spate, în garsonieră, și să stăm iar pe jos și să ne uităm la pescăruși. Cum s-a mutat marea la București... cum miroase în aer a mare, și aerul ăsta tot timpul alb de altă țară, de Grecia poate, și cum stă să plouă tot timpul, în tensiunea asta lăptoasă, clară-neclară, de crepuscul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
limbă, dinți, pun așternuturile la aerisit și fumez uitându-mă pe geam în noapte, în coate, ce bine să fii singur, acum realizez, când am gonit un intrus ce mă trăgea la parter, hei! eu sunt la 9, văd burțile pescărușilor albe pe cerul de cerneală, cum îmi place mie, la Capitol băieții ard gazul în fața hotelului, fumează în lumina portocalie, mașini prea spălate opresc pe asfaltul umed și o fată tânără și bronzată intră în hotel, mă strâng în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română.” Despre mare: țărmul tristei mări; călimara cu guri întunecate; marea cea nesfârșită; valuri înspumate; nisip fin și argintiu; oglinda sufletului; oglinda diafană a cerului senin; marea se continuă până la granițele pescărușilor, până la pupila mov a soarelui și palmele orizontului; ascult glasul înspumat și adânc al ghiocurilor aruncate pe mal; orizont al spațiului ondulat; marea cu valuri luminate de lună; marea simbolul nemărginirii; Despre munte: măreția munților; umbra răcoroasă a munților; patria
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zumzetele gâdilitoare ale albinelor; concertul păsărilor; soarele revarsă săgeți scânteietoare; serbarea păsărilor din crâng; verdele iese încet din rădăcină; lacul cel verde și lin; luciul plumburiu al apei. Despre păsări: șiruri negre de cucoare; foșnetul de mătase al aripilor obosite; pescăruși albi; cântecul lor te îmbată cu dulceață; triluri încântătoare; privighetoarea cea fără de pereche; țara rândunelelor. Despre ploaie: ploi calde și umede; murmur lung de streșini; cad din cer mărgăritare; lacrimi de ploaie; trăsnet des pe aripi de furtună; stropi împinși
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mi spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând lăsarea serii cu val subțire de borangic peste mare și țărm. Strigătul unui pescăruș mă trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe mine ca oricând. Peisajul acela de basm îmi încânta privirea, era atât de feeric. Cerul și marea căpătaseră aceeași culoare; parcă se amestecaseră într-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
roșu, parcă de foc. Lumina ei se propaga pe undele, liniștite acum, ale mării, aducându-mi în ochi acea lumină dulce. Cerul era minunat, pudrat cu stele, care luminau vesel. Nu era deloc liniște, ci un freamăt continuu al adâncului. Pescărușii țipau, luna și stelele străluceau, marea cânta melodios din lira-i uriașă ca întotdeauna, șoptindu-mi parcă: Noapte bună!... Noapte bună!... Noapte bună! Antoneta Romila, clasa a VII-a A Priveliștile mării Într-una din vacanțele mele petrecute la mare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înflăcărând întreaga mare ce-și trimitea influența pe tărâmul existenței. Noaptea se strecurau prin frunzișul cenușiu păsări călătoare asemeni unor aeriene trenuri accelerate brăzdând ușor, într-o lumină argintie dată de ninsoarea de stele a bolții cerești luminate, undele mării. Pescărușii pluteau lin pe luciul undelor înfrângând valurile de nepătruns și dominând în această împărăție tăcută, de vis. Într-o fâșâire aspră câțiva din ei părăsiră, asemeni unor scăpări de văpaie lumea apei, înaintând spre cerul cu stropi aurii. Glasul lor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-mi! Merg pe asfaltul încins de căldura soarelui, în toiul verii. Tufele de trandafiri îmi desfată privirea, cu colorit multicolor, briza apei îmi răcorește obrazul arămiu. Pomii de un verde închis își leagănă ușor trupurile mlădioase. Privesc în văzduh legănatul pescărușilor și mi-ațintesc ochii înspre soare. Mă întreb: câți ochi ca ai mei se îndreaptă spre strălucirea binefăcătoare și câți îl caută în noapte? Soare, de când strălucești deasupra lumii? Oare ești veșnic? Sau poate lumea va muri într-o zi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă peste salcâmi în floare. Parfumul albliliachiu, purtat de o pală de vânt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ea răsuna glasul Alidei recitându-i Înainte de culcare Abendlied al lui Georg Trakl. Trakl era poetul preferat al Alidei, dar ea era prea mică pentru a Înțelege ceva. Îl asculta ca pe un cântec de leagăn și adormea visând lacuri, pescăruși, călugări și mânăstiri. Peste Piața Carolina cobora o ceață tot mai deasă. Ciclopul mic și blând, jumătate bărbat, jumătate femeie, era din nou sub geamul ei. Acum vedea bine: femeia era Alida, iar bărbatul Szántó. Se țineau de mâini. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tras o dușcă și i-am oferit-o ei. Ea a luat o gură și mi-a dat-o înapoi. Îmi pare rău, zise ea. — Pentru ce? Nu cred că vreau să facem sex. — Asta nu contează. Un grup de pescăruși se avântară în apă și scoaseră ceva ce nu puteam vedea. — N-o fac intenționat. Am cuprins-o cu brațul și i-am tras umerii spre ei mei. De ce-aș crede că o faci intenționat? Ce să faci intenționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să treci peste povestea asta. Doar nu vrei s-ajungi să-ți ieși tot timpul din fire ca mine, nu? Clio privi apa. Știam că nu se putea hotărî dacă să fie furioasă pe mine sau nu. Trecură câteva minute. Pescărușii mâncaseră sau pierduseră ceea ce le stârnise interesul și se ridicară țipând în înaltul cerului. Un avion lăsă în urmă o dâră dreaptă de fum alb. — Spitalul avea o bibliotecă proprie, știi? — Da? — O bibliotecă întreagă și nimic demn de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am ridicat picioarele vertical cu pământul și am încercat să le țin așa, luptându-mă cu forța gravitației. — Hmm. La asta mă gândeam când am spus-o. Am băut restul de bere în tăcere pe când cerul de seară se întuneca, pescărușii fâlfâiau din aripi și bombardau marea, valurile se loveau de stâncile mari și maronii, măsurându-ne clipele vacanței. Toate zilele, m-am gândit, fiecare zi care începe ajunge întotdeauna la sfârșit. Trecuse deja aproape o jumătate de oră când Clio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
conceptelor pe care o simțisem sub apă își pierdu claritatea acum, că scosesem capul la suprafață; acum nu era decât apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mână, cu ochii închiși și cu fața elastică, ridată, întoarsă către soare. — Și, mai mult de-atât, e-o zi minunată. — Suntem pe mare. — Da, așa e. Într-un fel. Ambarcațiunea tresăltă pe valuri. Soarele radia. Încă de undeva, sunetul pescărușilor. — Iar ăsta e Orpheus. — Este. Doamna și nu tabloul. Ai ratat-o cam cu doisprezece metri. Totul pare... - m-am ridicat în capul oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real, solid. Și oarecum familiar. — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui Orpheus timpul trecea încet, minutele se rostogoleau și se transformau în ore în vreme ce soarele își înainta încet pe cer. Ian și doctorul moțăiau, Scout își vedea de ale ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]