993 matches
-
sunt goale și fără sens și oricum sfârșesc strivite sub bocanci într-o oarecare piață a universității (credeam într-un timp că ești supărată pe mine că am plecat lăsându-te țara nimănui între o geană de carpați și un petec de mare că te-am părăsit pentru că nu mi-ai fost îndeajuns dar tu știi ... Citește mai mult voiam să îți scriu o poezie de dragostemi-ar fi fost atât de simpluvoiam să îți scriu un imndar și tu și eu
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
scriu un imndar și tu și eu știmcă imnurile uneorisunt goale și fără sensși oricum sfârșesc strivite sub bocanciîntr-o oarecare piață a universității(credeam într-un timpcă ești supărată pe minecă am plecatlăsându-te țara nimănuiîntre o geană de carpațiși un petec de marecă te-am părăsitpentru cănu mi-ai fost îndeajunsdar tu știi... XXV. EVA (POEM), de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 697 din 27 noiembrie 2012. ca în dosul genunchiului meu se ascund fluturi albaștri iar pe gleznă
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
scriitor român trăitor la Antipozi. Citind această carte mi-am adus aminte de ce scria Mihai Eminescu: “Iubirea de țară e pururea și pretutindenea iubirea trecutului: patria vine de la cuvântul pater și numai oamenii care țin la instituțiile părinților lor, la petecul de pământ sfințit de sângele părinților pot fi patrioți. “ Închei aceste rânduri despre prietenul Ioan Miclău, parafrazândul pe Emil Cioran, Nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă, indiferent unde ne aflăm pe meridianele lumii. Patria aste, o purtăm
ION MICLĂU- SAU O VIAŢĂ ÎN SLUJBA CULTURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359910_a_361239]
-
ansamblu al marii poete Magda Isanos, așa cum se reconstituie el prin demersul fiicei sale care, în ciuda îndemnului mamei sale plecate din această lume în floarea vârstei: „Copilul meu, să nu mă cauți”, cercetează urme, interoghează martori, adună orice imagine sau petec de hârtie, recuperează orice manuscris uitat și, încet, încet își îndeplinește țelul obsesiv de a întregi portretul tridimensional al mamei sale, restituind astfel literaturii române personalitatea unei creatoare de prim rang încă insuficient cunoscută. Primind cu autograf cărțile sale de
RECONSTITUIND PORTRETUL UNEI MARI POETE – MAGDA ISANOS de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359957_a_361286]
-
cum ar spune Martin Heidegger (Originea oprei de artă, Editura Univers, București, 1970): „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un petec de verde, păpădia șoptind:” să fim buni”. (Acasă) „Frunza uscată” este „un simbol”, „o hieroglifă”, cum o numește criticul G. Călinescu în Universul poeziei, deoarece ea intră în tainică corespondență cu destinul uman: „Prin simbol înțeleg tocmai ceea ce se raportează
POETICA SIMFONIEI IUBIRII DIN STIHURI – COMORI DE MIR de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359153_a_360482]
-
Acasa > Strofe > Creatie > PAIAȚĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 483 din 27 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache sunt în zbor... uit mereu să ridic, în cuvinte o rază. adormită în pământ, înverzesc, ruginesc. petec de gând... mă trezesc paiață, între cer și pământ. frunze-n zbor... sunt viață. fila mă cheamă. explodez în cuvânt... Referință Bibliografică: paiață / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 483, Anul II, 27 aprilie 2012. Drepturi de
PAIAŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359208_a_360537]
-
sunt goale și fără sens și oricum sfârșesc strivite sub bocanci într-o oarecare piață a universității (credeam într-un timp că ești supărată pe mine că am plecat lăsându-te țara nimănui între o geană de carpați și un petec de mare că te-am părăsit pentru că nu mi-ai fost îndeajuns dar tu știi că am plecat doar ca să te pot iubi mai mult) ce mai faci, cum mai ești încă te mai zbați între încrederi și neîncrederi încă
SCRISOARE(LA MULŢI ANI, ŢARA MEA) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359241_a_360570]
-
de amfibieni și reptile Este necesară prevenirea acumulării de stuf uscat și colmatarea zonelor umede de reproducere. În acest sens este recomandată recoltarea/rărirea stufului din habitatele acvatice de la Lacul Cicoș și valea Sânnicolau. Această rărire se va face în petece de cel mult 50 mp si se va realiza exclusiv în afara perioadei active a amfibienilor (aprilie-septembrie). . K.01.03 Secare 1.2.3 R Limitarea și/ sau interzicerea oricăror activități susceptibile să ducă la reducerea suprafețelor ocupate de habitate acvatice permanente și temporare
PLAN DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296511]
-
trec și înțelegem, poate prea târziu, ca țintă e cuprinsă în drum! Te grăbești, alergi și în goană nebună, te împiedici de-o pietricica... ce vezi? Piatră? Fisură de pe trotuar? Macul ce zvâcnește la viață între două plăci de ciment? Petecul de cer senin și albastru? Trecătorii ce te depășesc indiferenți? Sau poate zâmbetul unui copil? Îmi place să cred că le înregistrăm pe toate, sau măcar pe câteva, căci toate fac parte din viața noastră, simpla, monotona, banală uneori dar
CARPE DIEM de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340333_a_341662]
-
își vărsa un alt fel de mizerie, descompunerile trupești, duhoarea se desprindea și urca pe stradă ca dintr-o cloacă. Ușurarea urgentă, satisfacerea nevoilor, natura scatologică a ființei umane. Mi l-am imaginat ținându-se de burtă în căutarea unui petec prielnic de asfalt, am mărit pasul, mi-am golit și eu mintea, am trecut ușor pe lângă crama unde vinde o doamnă drăguță cu părul alb și am ajuns acasă. A doua zi, un băiețandru cam de 12 ani mi-a
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
undeva, ori îți cântă ție în cap, lipite-n buclă, „Stairway to heaven “ sau „Child in time “... Cei mai mulți s-au cărat deja, dar plaja era plină - gemea ușor, sub ocupația păgână a dezordinii și letargiei. Se lăsase liber doar un petec tampon între ultimele edificii din fâș și terase - încă mai funcționa „La spital”. Dacă vă spun că e de demult! Nici nu cred că se inventaseră termopanele, șlapii cu ață între degete sau muzica tuf-tuf. „Mamaioții” nu se definiseră ca
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
când Tușa, doar o fetișcana, tuna, cu iapa Neli, din Plai, si strigă de afară: - Mama, mi-i foame! - Noa binie, mama, că ți foame! Nu mi-am putut închipui niciodată chipul „mamii”. Dar o vedeam în rochia „înverigată” de petec (țesătura deasa de lâna, din care se făceau rochii, cioareci, obiele și străcători), croita dintr-o bucată, ”din umere pan în pământ”, încinsă la mijloc cu o brăcire țesuta tricolor. - Can o murit mama, ieream de șeptesprazăce ani. Ea o
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
teribilă. Le aparții la un moment dat“, crede primarul Diaconu. „Grădina amintirilor“ Intrăm, alături de primar, în „Grădina amintirilor“, un loc pe care l-a gândit, intitulat și amenajat, grație sensibilității sale, ca, de altfel, toate locurile frumoase din comună. Un petec de verdeață aranjat în stil rustic, cu mese, bănci și foișoare de lemn, cu o terasă din lemn (Terasa Cuibușor) suspendată deasupra unui pârâiaș, unde se pot servi răcoritoare, cu o instalație audio ingenioasă (boxe încastrate în niște butuci de
În Vaslui, la nici 100 de km de Bălăbănești o comună model () [Corola-blog/BlogPost/339996_a_341325]
-
iubee, UDMR, Ținutul Secuiesc, Transnistria, Euroregiunile, CIA, KGB-FSB, MOSSAD, MI5, și atâtea alte croitorii în faliment, NATO, UE, Cez, Distrigaz, Apa Nova, Romtelecom, Televizuinele, flotă, stâlpii sotietatii mondiale, sindicatele, partidele, faliții tuturor circuitelor de îmbrăcare, toți iubeii, toate credințele în petece, toata intelactualitatea ruptă în actualitate. Veneau și tot vin, de dinafară, si de dinăuntru. Și vor veni întotdeauna. Să se tot îmbrace. Pentru că, vedeți, pentru teatrul de zi, si pentru generația lui recurent expirata, viața cere o avere de câștigat
Liviu Florian Jianu: Hainele. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339314_a_340643]
-
adăpost a mele scrieri!” O, sărmane! ții tu minte câte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta viață singur n-o știi pe de rost, O să-și bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? Poate vrun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite așezat și
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
4. E plină țara de oameni cu memorie colectivă scurtă, inclusiv la sectorul 5, unde Vanghelie ar câștiga din primul tur. Peste calamitatea urbanistică din Voluntari are șanse să câștige Doctor Pandele, edilul cu un lexic care-ncape pe un petec cât un bilet de tramvai, dar cu două doctorate (există indicii demne de băgat în seamă că lucrările sunt un plagiat). Iată cum se încheie una din lucrări, așa cum constată jurnalista Iulia Marin: Pe de altă parte, trebuie să fim
Revolta dusă niciodată la capăt în țara minciunilor sponsored () [Corola-blog/BlogPost/339122_a_340451]
-
Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, București, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). Ben Corlaciu - Efigii în ceara În parcul acela imens, într-o seara, oamenii vineți, fără plămâni, scriau lapidar, cu ambele mâini, un cuvânt pe un petec de ceara. Cuvântul acela suna: ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit si-aceeași nesănatoasă beție. Cei ce-așteptau sa le vina rândul mureau fără cei dinaintea lor. Ca un pumnal, condeiul se îndreptă spre
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
care se jucau voioase printre ramuri de prun înflorit. M-am îndreptat într-acolo probabil căutând căldura lor. Noaptea mi-o petrecusem într-o colibă părăsită și fusese răcoroasă. Îmi fusese prea lene să îmi întind cortul. Ca să ajung la petecul ăla de pământ am urmat drumul făcut de roțile carelor cu boi. Nu fusese de mult folosit și buruienile începeau să-l acopere. Drumul urca pe firul unui pârâu a cărui apă murmura suav ca un cântec de fluier. L-
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
și investigații, să vină și eliminarea sa de la examenul de stat, cu toate că a reușit să termine ultimul an de studii, cu medii de trecere. În timp ce Mircea se lupta cu slipul încercând să-l scoată, Săndica, ridicându-și fundulețul pentru ca acel petec de material să nu mai stea în calea fericirii sale, își umezi buza de jos pe care o simțea umflată din cauza sărutului. I-a lăsat un gust minunat acea avalanșă de săruturi. Urcându-se deasupra lui Mircea își permise, în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. III NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342003_a_343332]
-
apele Oceanului Indian, așa cum a fost lăsată pe Pământ. Poate de aceea este plină de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează. Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte. În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează. Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte. În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un cocotier, sau orice altceva, de un verde crud. Ici, colo, câte un turist liniștit își face plimbarea zilnică sau își lasă trupul învăluit
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
apele Oceanului Indian, așa cum a fost lăsată pe Pământ. Poate de aceea este plină de farmec: un nisip fin, ce devine fierbinte la ceas de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează.Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte.În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
de amiază, valuri înspumate și prietenoase o îmbrățișează.Albastrul cerului, razele soarelui ce cu greu găsesc un petec de nor alb să se joace, îi dau o strălucire aparte.În zare, nu departe de țărm, se zăresc, ieșind din ape, petece de pământ. Câte o sămânță, dusă de vânt, a dat roadă și s-a înălțat acolo un cocotier, sau orice altceva, de un verde crud.Ici, colo, câte un turist liniștit își face plimbarea zilnică sau își lasă trupul învăluit
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CALATORIE) 2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342422_a_343751]
-
venit, au văzut, au rămas Dacă privim în urmă, colonizarea Americii a început între anii 1600 și 1700 cu imigranți veniți din toate țările Europei. Au venit din motive politice, economice, religioase sau pur și simplu din curiozitate pentru noul petec de pământ, descoperit pe planeta lor. Odată ajunși aici, noii coloniștii s-au stabilit mai ales în zonele fertile din apropierea râurilor, lacurilor, sau la malul oceanului, ocupându-se cu agricultura, mineritul pescuitul sau vânatul. Fiecare grup vorbea în special limba
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
că beneficiarul nurilor sintetici ale prințesei nu este decât un bade din acela despre care înțeleptul popular spune: Bade, bade înalt ca bradu/ prost ca ... gardul!” Și apoi nici nu ști cine e mai vinovat, găina care se dă în petec din dorința neostoită de a pune clonțul pe punguța cu doi bani a cocoșului din poveste sau însăși pintenatul care își zornăie cu sârg bănuții? Dacă o femeie acceptă să fie aleasă în funcție de cum arată normal că trebuie să se
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]