652 matches
-
s-a ocupat 54 Constantin Călin „materialmente” de realizarea sărbătorii. Tînăr, Bacovia avea deci vocația prieteniei și disponibilitatea de a omagia. El se izolează, se răcește și pierde legăturile cu cei din generația sa, inclusiv cu celălalt admirator al lui Petică, Gr. Tabacaru, la sfîrșitul deceniului al treilea și începutul celui următor, cînd, după căsătoria cu Agatha, se stabilește într-o margine a Bucureștilor. însă și după aceasta, chiar și în ultimii ani ai vieții („Divagările utile” o dovedesc) trăiește cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu a autorului, e că „veacul (lor) s-a sfîrșit”: veacul estetismului și al decadentismului. Acest scurt exercițiu comparatist ar putea fi amplificat prin includerea în discuție a încă unui exemplu: poemul în proză „Florile care se duc” de Ștefan Petică, text care începe similar cu cele două puse față în față pînă aci: „Mă întorceam seara tîrziu acasă. Pe străzile singuratece și întunecate nici o mișcare și nici un zgomot. Tăcerea plutea deasupra ca un giulgiu negru. Numai pașii mei răsunau puternici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a spus (sau, mai exact, n-a fost scris) așa, ci ca în poemul lui Bacovia (și pronunțat „princésă”, după modelul rusesc). Iată cîteva exemple: „Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă/ Pe care lunecară mîini albe de princese” (Ștefan Petică) 4); „Tînăra princesă își dădea bine sama de asta” (Pompiliu Păltănea) 5) „Crezi că în tot momentul și pe toate cărările rătăcesc princese amorezate?” (Ion Gorun)6); „Princesa ndepărtată” (piesă de Edmond Rostand, tradusă de M. Codreanu) 7). Exista și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
îl umpleau de-o neliniște și de-o durere surdă”8). Pentru tinerii care vin după Macedonski și Vlahuță, cuvîntul sună ademenitor, întrucît îl asociază cu misterul. Unul din cei care recurge foarte des la el (mai des chiar decît Petică) e Octavian Goga, care-l pune drept titlu unui poem dedicat nopții: „ De ce, neînțeleasă noapte,/ Ți-ai stîns luminile din cer,/ De unde ai mai multe șoapte/ Ș-un mai nepriceput mister?...// De ce tresai înfiorată/ Cînd pe deasupra noastră zbori,/ De ce ești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
al chestiunii, Gh. N. Leon,1) dar și o parte de exagerare, care provine din percepția, cel mai adesea inexactă, șicanatoare, proprie vîrstei, a manierei și capacităților profesori 144 Constantin Călin lor. Eliminat de „conferința” celor din liceul său, Ștefan Petică a scris într-un caiet rîndurile următoare, tipice pentru reacțiile juvenile: „Mie nu-mi prea părea rău de întîmplarea asta deoarece eram să am timp liber și să citesc ce voi vrea eu. Cu școala, timpul se scurgea, ascultînd lecțiunile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
utile”: „S-a dus Agatha? O stea senină a fost în visul meu, dar «florile roșii muriră»”7). Ultimele trei cuvinte nu sînt, cum s-ar putea crede, vreun vers de-al celei plecate, ci unul de-al lui Ștefan Petică, autor pe care Bacovia (aceasta nu-i singura dovadă) îl cunoștea par coeur: „Florile roșii muriră/ Flori de gherghine în vînt;/ Vise în stoluri răsfiră/ Pale tristeți pe mormînt”8). Despre plumb Plumb e un titlu norocos, care a contribuit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tinerii care ating acum vîrsta maturității, dar și unii dintre bătrîni, văd lumea adesea în culoarea lui: gri. Expresii ca „zări de plumb”, „cer de plumb”; „no(u)ri de plumb”, care induc neliniște, sînt frecvente în scrisul lui Ștefan Petică, Neculuță, Artur Stavri, Hogaș, Vlahuță, Agîrbiceanu, Goga, Ion Minulescu, G. Orleanu, Ion Grămadă, Mihail Săulescu 4). „Ceruri de plumb”, vinete, mohorîte, închise, apar, nu o dată, în tablourile lui Grigorescu, pictorul cel mai important al epocii. în sfîrșit, griul (cenușiu, sur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Editura pentru Literatură, 1966, p. 299. 4. „Cugetări”, în Piatra-teiului. ediție citată, p. 99. Retușări necesare 1. ,,Falimentul învățămîntului”, în ,,Revista Fundațiilor Regale”, 6, nr. 2, 1 februarie 1939, p. 332. 2. ,,Amănunte necunoscute asupra vieții și operii poetului Ștefan Petică”, în ,,Ateneul cultural”, 1, nr. 1, martie 1925, p. 1. 3. ,,Profesorii sînt belferi”, în ,,Vremea”, 10, nr. 516, 5 decembrie 1937, p. 2. 4. Vezi: ,,înmormîntarea neuitatului profesor Panait Topliceanu”, în ,,Curentul Bacăului”, 6, nr. 264, 5 august 1938
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
impresia că majoritatea lor compun „literatură”. Din cauza afectării, textele par șiraguri de vorbe sonore și nu poeme. Prea multă retorică și prea puțină sinceritate. în opera lui Bacovia, primul poem ocazional se consideră a fi cel dedicat amintirii lui Ștefan Petică. însă și „Amurg” (Trec corbii - ah, „Corbii”) a fost folosit într-un scop similar, fiind plasat, în revistă („Arta”), sub un articol despre Tradem al lui C. Săteanu. întrebarea mea e dacă ideea de a-l folosi astfel i-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dora Adam (Aurel Savela) -, a oglinzii care răsfrînge pianul ce pare un catafalc -, cronologic anterioară „Poemei în oglindă”. O cercetare detaliată va evidenția (peste ce a amintit I. M. Rașcu) destule „reminiscențe” din Al. Macedonski, A. Vlahuță, Ion Păun-Pincio, Ștefan Petică, Șt. O. Iosif (cele mai multe), D. Iacobescu, Mihai Codreanu etc. Sau din diverși prozatori. Dar după depistări e necesar să se sublinieze că gradul de asimilare e atît de mare, încît par singurele alegeri potrivite; inevitabile! Ceea ce-i de-a dreptul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
generația mea s-a întîmplat la fel. Pilda din Evanghelie că piatra desconsiderată de zidari va deveni capul unghiului e valabilă și aci. Bacovia ridică și duce mai departe flamura neagră a tristeții, căzută odată cu moartea lui Traian Demetrescu, Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu și a altora. A fost o opțiune necesară, grea, dar norocoasă: l-a evidențiat. Cei mai mulți dintre contemporani au apucat alte steaguri, mai ușoare, și alte drumuri, mai netede. în același timp, el anticipează tristețea generației care va
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gravi, noi înclinăm spre amuzament. Larii și penații lor nu sînt decît rareori larii și penații noștri. Se întîmplă și să ne întoarcem la ceea ce ei au admirat, dar și atunci o facem diferit, fie exaltînd, fie denigrînd. Contemporan cu Petică și Șt. O. Iosif, Bacovia îi anticipează pe Emil Cioran și Eugen Ionescu. Ca și aceștia, nu reușea să se prindă de „ceva stabil”. Ca și aceștia, nu putea să se uite pe sine. Dacă ar fi putut s-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mi-e confirmată de aceste rînduri ale lui Gala Galaction: „Radu Rosetti a rămas o jumătate de veac filozof stoic, în fața chemătoarelor și mănoaselor fluctuații politice din țara noastră. Poate că au mai fost cîțiva care i-au semănat... Ștefan Petică, Bacovia, Dimitrie Nanu. A rezistat, a biruit și-l fericesc!” (Opere alese, vol. II, p. 323-324). Elogiul autorului Roxanei e cu atît mai îndreptățit, cu cît cei ce au cedat ispitei au fost sute. Azi mi se pare și mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
faptul că Bacovia a fost compozitor și violonist. Nimeni însă nu pare să-și fi pus problema ce fel de muzică putea fi aceea scrisă sau cîntată de el. Bacovia a compus melodii, „adecvate” (credea cineva), pe versurile lui Ștefan Petică și pe versuri proprii; a fost, carevasăzică, lucru pe care nu l-am subliniat în glosa „Muzica sonoriza orice atom”, un folkist avant la lettre. Un băcăuan (Gh. Gheorghiță, „Influențe în poezia lui Bacovia”, „Lumea”, nr. 5763, 5 iulie 1937
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
teoreticican pe Alexandru Macedonski, conducător al cercului revistei Literatorul. Respins inițial de reprezentanții Junimii, de scriitorii de la Contemporanul, ca și de orientările tradiționaliste (sămănătorismul și poporanismul), simbolismul românesc s-a impus prin poeți reprezentativi, după anul 1900: Dimitrie Anghel, Ștefan Petică, Ion Minulescu și George Bacovia. AVANGARDISMUL - DADAISMUL Reprezintă o mișcare lansată În 1916 de Tristan Tzara, poet român. Acesta, Împreuna cu intelectualii dezertori, refugiati politici revoltați impotriva războiului s-au reunit la cabaretul „Voltaire”, din Zurich (Elvetia) si au Încercat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
colaboratorii lor nu s-a ținut seama de localitatea de unde proveneau cât mai ales de munca, hărnicia, competența și dăruirea manifestată. Rezultă acest lucru și din aceea că „primul număr al revistei Florile Dalbe a fost închinat poetului tecucian Ștefan Petică, mort de tânăr, distrus de boală și de mizerie, pentru care George Tutoveanu a avut o mare prietenie”. În „Discuții literare” din Scrisul nostru nr. 2 i se și preciza lui V. Damaschin că Academia Bârlădeană, înființată chiar la 1
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Tasso. Panu a fost un elegiac și un sentimental. N. Petrașcu preamărește patria. Cincinat Pavelescu, născut în 1872, cultivă cu spirit epigrama și satira. Talentul său are un realism minuțios. Poezia sa este lejeră și plăcută; cântă eternul feminin. Ștefan Petică, mort de tânăr, a avut o senzualitate înaltă, dragoste pentru stranietate și un stil excelent. Ecaterina Pitiș, născută în 1884, are sentiment. V. Podeanu are delicatețe. Poetesa lirică Matilda Cugler-Poni a scris și încă scrie din când în când versuri
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cîntăriți, analizați și judecați cu aceeași imparțialitate... Originile literare propriu-zise sînt urmărite cu amploare, și cînd e vorba de literatura străină a unui Mallarmé, Marinetti, Rilke, Holz, Whitmann, Blacke etc., și cînd se oprește la cea autohtonă a unui Ștefan Petică, Săvescu, Macedonski, Minulescu". Autorul Anarhismului poetic cercetează și originile modernului la noi, remarcînd traducerile lui Vasile Pogor din Baudelaire, publicate la 1870, cum subliniază viitorul diriguitor al revistei "Junimii", în tradiționala "Convorbiri literare", fapt care translează începuturile modernismului cu 60
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
singurul sonet notabil, Flori de sânge; obscurul Gabriel Donna va fi - crede Streinu - selectat "tot mai insistent dintre modernii ultimului deceniu al secolului al XIX-lea." Aserțiunea streiniană nu s-a adeverit! Poetul cel mai de seamă al grupării, Ștefan Petică, discipol al lui Verlaine și Maeterlinck, cultivând "un fel de deschidere în vag, care îi ușurează expresia de materialitate prin referiri abstracte", "anticipează estetica orizonturilor lirice nedeslușite, pe care le vor cultiva poeții viitori ca Minulescu, Stamatiad, Ștefănescu-Est, Davidescu, Iacobescu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nu numai despre puterea de exprimare lapidara, care ține de talent, ci și despre forță gândirii filozofice ori a intuiției. Obligat la rigori prozadice, care sunt totdeauna creatoare, Malin ar fi ajuns, În scurtă vreme, poet de valoarea unui Ștefan Petica la noi ori Arthur Rembrand (pe care el Îl citează de altfel) la francezi. Oricum, e un poet format și trebuie făcut totul ca sa-si ocupe locul pe care-l merită În antologia lăstarilor de aur secerați...Din nefericire, trebuie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ai învățat și tu, nu?, cea mai bună din oraș, în cartier "Mazepa", care, pe atunci, nu avea nici un nume. Acum se cheamă, nu știu de ce anume așa, "Mihai Eminescu". Ar fi putut, mai bine, să se cheme altfel: Ștefan Petică, Hortensia Papadat-Bengescu... Ar fi avut mai mult sens. Mihai Eminescu se cheamă/se poate chema orice școală din România. Asta înseamnă să nu ai personalitate deloc. Cum scriu? Scriu, în cea mai mare parte, numai dimineața. Fără un firicel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Dr. Emilian Voiutschi - „Ceva despre administrarea averii bisericești din Bucovina”; Isidor Ieșeanu - „Patriotism și umanitarism”,; Octavian C.Taslăuanu „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga - texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu - „Bunicul” - din „Însemnări ieșene”; D. Anghel - „Fata din Dafin”; St. Petică - „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranșeea cântă”, „Doina”, „Pentru țară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care poartă semnătura poetului bârlădean George Tutoveanu, dar se publică și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Octavian C.Taslăuanu „Ardealul” cules din Luceafărul; N.Iorga - texte din Neamul Românesc”; Ionel Teodoreanu - „Bunicul” - din „Însemnări ieșene”; D. Anghel - „Fata din Dafin”; St. Petică - „Poeme în proză”; Ilarie Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranșeea cântă”, „Doina”, „Pentru țară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care poartă semnătura poetului bârlădean George Tutoveanu, dar se publică și recenzii ale revistei „Florile Dalbe” editată de același la Bârlad... Alte nume de autori în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
le ardeam Într-o sobă mare de teracotă. Grupul cadrelor didactice transferate de la facultatea din București era compus din: conf. dr. Gheorghe Ionescu, șef lucrări Vasile Sasu, asistenții: Vasile Coțofan, Nicolae Moroșanu, Elena Olarian, Alexandru Grecianu, Elena Sasu, Dan Constantinescu, Petica Maxim și alții. Cu excepția conf. dr. Gh. Ionescu, care Își ocupase deja spațiul repartizat În zona Podu Roșu, ceilalți locuiam provizoriu la parterul Căminului de studenți nr. 2, așteptând finalizarea locuințelor repartizate. În aceste condiții mi-am Început activitatea, plecând
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
invitată și intelectocănimea de vază a capitalei, magul din Dămăroaia se înființa primul și... rădea totul, de parcă ar fi fost Dan Giosu la sindrofiile Institutului European, adecă apt să soarbă aperitivele la două mâini și șase păhăruțe). Un "an Ștefan Petică" te-ar aranja? După cum s-a comportat cu tine mare parte dintre universitarii ieșeni și după cum i-ai "pictat" pe cei mai mulți scoțându-le "intestinele" trăsăturilor din interior în afară, îmi vine să cred că în "cuibul" pomenit erai un fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]