565 matches
-
Era o vreme când până și copiii În leagăn erau adormiți pe acest imn plin de Însuflețire. În consecință, Într-o perioadă În care femeile turce treceau printr-o transformare radicală În sfera publică datorită unei serii de reforme sociale, Petite-Ma Își savura propria independență În sfera privată a casei sale. Deși interesul ei pentru pian nu a scăzut niciodată, lui Petite-Ma nu i-a luat mult ca să vină cu o listă de distracții noi. De aceea, În anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În care femeile turce treceau printr-o transformare radicală În sfera publică datorită unei serii de reforme sociale, Petite-Ma Își savura propria independență În sfera privată a casei sale. Deși interesul ei pentru pian nu a scăzut niciodată, lui Petite-Ma nu i-a luat mult ca să vină cu o listă de distracții noi. De aceea, În anii următori a Învățat franceza, a scris nuvele care nu aveau să fie publicate niciodată, a excelat În diverse tehnici ale picturii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un profund simț al justiției. Totuși, ca mulți alții turnați după același tipar, nu putea fi reparat odată ce se spărsese. Prin urmare, exista un subiect care scotea latura sa Întunecată la iveală: prima soție. Chiar mulți ani mai târziu, când Petite-Ma Îl Întreba din Întâmplare ceva despre prima lui soție, Riza Selim Kazanci se cufunda În tăcere, cu ochii umbriți de o tristețe neobișnuită. — Ce fel de femeie poate să-și abandoneze fiul? a zis el cu fața schimonosită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În tăcere, cu ochii umbriți de o tristețe neobișnuită. — Ce fel de femeie poate să-și abandoneze fiul? a zis el cu fața schimonosită de ură. — Dar nu ești curios să afli ce s-a Întâmplat cu ea? a Întrebat Petite-Ma trăgându-se mai aproape și așezându-se pe genunchii soțului ei, mângâindu-i cu gigășie bărbia, ca pentru a-l momi să-i răspundă. — Nu mă interesează câtuși de puțin soarta târfei ăleia, a spus cu asprime Riza Selim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mă interesează câtuși de puțin soarta târfei ăleia, a spus cu asprime Riza Selim Kazanci, fără să-și dea osteneala să coboare vocea astfel Încât Levant să nu-l audă ponegrind-o pe maică-sa. — A fugit cu altul? a insistat Petite-Ma, dându-și seama că depășea limitele, Însă convinsă că nu putea afla care Îi erau limitele până când nu le depășea. — De ce-ți bagi nasul În treburi care nu te privesc? i-a trântit Riza Selim Kazanci răspunsul. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că nu putea afla care Îi erau limitele până când nu le depășea. — De ce-ți bagi nasul În treburi care nu te privesc? i-a trântit Riza Selim Kazanci răspunsul. Vrei să repeți ce-a făcut ea sau ce? Astfel, Petite-Ma a aflat care Îi erau limitele. În afara momentelor când se ivea În discuție subiectul fostei soții, viața lor s-a scurs liniștită În anii care au urmat. Confortabilă și mulțumită. Ceea ce era Într-adevăr neobișnuit având În vedere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care, bănuia deja toată lumea, era fie stearpă, fie anarhistă. Riza Selim Kazanci nu a plecat urechea la astfel de sfaturi. În ziua În care a murit, o moarte cu totul neașteptată, frecventă la generații Întregi de bărbați din familia Kazanci, Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un fum lung, Înainte să se Întoarcă la locul ei și să Înceapă din nou să se plângă. — Mă enervează să văd toate chestiile alea gen casă-dulce-casă. Copii triste ale familiilor fericite. Știi, din când În când o invidiez pe Petite-Ma, are aproape o sută de ani acum, cât Îmi doresc să fi avut boala ei. Dulce Alzheimer. Memoria pălește. Nu e bine, scumpo. — Poate că nu e bine pentru oamenii din jurul tău, Însă e bine pentru tine, a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Memoria pălește. Nu e bine, scumpo. — Poate că nu e bine pentru oamenii din jurul tău, Însă e bine pentru tine, a insistat Asya. — Ei bine, de obicei astea două sunt strâns legate. Însă Asya a ignorat vorbele lui. — Știi, astăzi Petite-Ma a deschis pianul după mulți ani; am auzit-o cântând niște note false. E deprimant. Femeia asta obișnuia să cânte Rachmaninov, iar acum nu mai poate cânta nici măcar un cântec stupid pentru copii. S-a oprit o clipă, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
facă cu mâinile, le-a vârât În buzunarele fustei și a dat peste ceva care la atingere semăna cu niște firmituri. A scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să o apere de deochi. Ia te uită! Grâu... grâu... a bâlbâit Asya cuvântul pe tonuri diferite. Petite-Ma Încearcă să mă protejeze de rău. A desfăcut palma și i-a dat un bob de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scos mâinile din buzunare, doar ca să vadă că vârfurile degetelor Îi erau acoperite cu boabele maronii, sfințite de Petite-Ma și strecurate acolo ca să o apere de deochi. Ia te uită! Grâu... grâu... a bâlbâit Asya cuvântul pe tonuri diferite. Petite-Ma Încearcă să mă protejeze de rău. A desfăcut palma și i-a dat un bob de grâu. Însă imediat ce a făcut asta a roșit, de parcă dăduse În vileag un secret amoros. Roșie Încă În obraji, cu amărăciunea ei interioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush strângând din buze. Dintr-odată se simțea atât de mică aici, atât de firavă și vulnerabilă În singurătatea ei de străină aflată Într-o țară ciudată. — Familia mea era din Istanbul - adică bunica mea. A arătat cu degetul Înspre Petite-Ma, de parcă ar fi avut nevoie de o persoană mai În vârstă care să-i ilustreze mai bine povestea. — Întreab-o care e numele lor de familie, a spus bunica Gülsüm Împungând-o cu cotul pe Asya. Părea să dețină cheia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a ridicat din sprâncene și a dat aprobator din cap. Când i s-a pus Întrebarea, Armanoush s-a oprit o clipă și a mângâiat pandantivul bunică-sii cu Sfântul Francisc din Assisi Înainte să răspundă. A zărit-o pe Petite-Ma cu pielea ei Îngălbenită, brăzdată de ridurile atâtor ani stând În celălalt capăt al mesei și uitându-se la ea cu o expresie atât de plină de compasiune Încât Armanoush nu putea să bănuie decât că existau doar două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-ar Întâmpla, pentru ca tragedia strămoșilor tăi să nu fie uitată. Însă tocmai acesta e punctul În care drumurile noastre se despart. Cruciada ta e una a reamintirii pe când, dacă ar fi după mine, aș prefera să fiu exact ca Petite-Ma, să nu mai am nici un fel de capacitate de a-mi aminti. — De ce te Înspăimântă atât de tare trecutul? Asya a protestat. — Nu mă Înspăimântă! Pe când capriciosul du-te-vino al vântului din Istanbul Îi flutura fusta lungă și fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Înainte ca Armanoush să poată medita la asta, cineva a bătut la ușă chemându-le pe amândouă să prindă ultimul tren spre micul dejun. Au găsit masa pusă doar pentru ele, fiindcă toți ceilalți luaseră deja micul dejun. Bunica și Petite-Ma plecaseră În vizită la o rudă, mătușa Cevriye la școală, mătușa Zeliha la salonul de tatuaj, iar mătușa Feride era În baie, vopsindu-și părul roșu. Iar singura mătușă din living părea ciudat de morocănoasă. — Ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sufletul ei durerea de-a fi respinsă. În timp, inima i se Împietrise din ce În ce mai mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Din spatele steagurilor se ivește chipul lui Riza Selim, barba lui deasă și ochii mari și triști. Apoi se vede ca tânără femeie stând la pianul ei Bentley, cântând melodii vesele pentru oaspeții dichisiți. În cămăruța de deasupra celei a lui Petite-Ma doarme mătușa Cevriye. Are un coșmar pe care l-a avut de nenumărate ori de-a lungul anilor. E din nou elevă și poartă o uniformă urâtă, cenușie. Directorul o cheamă În fața clasei ca să dea un test oral. Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mergem acolo, o să ne asigurăm că e bine, o s-o luăm și o s-o aducem acasă. Seara târziu, când tocmai se pregăteau să se culce, telefonul familiei Kazanci a Început să sune. — Inshallah să nu fie nimic rău, a șoptit Petite-Ma din patul ei, cu rozariul În mână și o umbră de neliniște Întipărită pe chip. A Întins mâna după paharul cu apă În care se afla proteza și, Încă rugându-se, a luat o gură. Numai apa putea stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
le comită. CAPITOLUL ȘAISPREZECE Apă de trandafiri — Încă un deochi. Ai auzit sunetul ăla rău prevestitor? Crac! Parcă mi-a răsunat direct În suflet! Era deochiul cuiva, atât de invidios, de răutăcios. Allah să ne apere pe toți! Așa spunea Petite-Ma duminica dimineața, la micul dejun, pe când samovarul fierbea În colțul camerei. Pe când Sultan al Cincilea torcea sub masă, așteptând să i se dea Încă o bucată de brânză feta, iar candidatul care fusese concediat săptămâna asta la versiunea turcească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cel puțin o lună. Perechea de ceramică nu era numai grosolan lucrată și kitsch-oasă - și din nefericire extrem de trainică - ci și atât de asemănătoare, Încât era greu de spus care era piperul și care era sarea. — Mi-aș dori ca Petite-Ma să se simtă mai bine, ar fi turnat niște plumb pentru tine, a spus mătușa Banu cu o privire atât de supărată cum Asya nu mai văzuse niciodată pe chipul ei. Deși În mod indiscutabil cea mai experimentată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În trecut. Era destul de ciudat că, În urmă cu aproape zece ani, când se afla Încă În prima fază a Alzheimerului și hotărâse că a venit timpul să aleagă următoarea femeie din famile căreia să-i transmită secretul turnării plumbului, Petite-Ma o alesese ca succesoare nu pe mătușa Banu, așa cum se aștepta toată lumea, ci pe campioana la ateism a tuturor timpurilor, mătușa Zeliha - o hotărâre care la vremea aia provocase multă agitație În familie. — Glumești? a Întrebat mătușa Zeliha auzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
provocase multă agitație În familie. — Glumești? a Întrebat mătușa Zeliha auzând hotărârea bătrânei. Nu pot să torn plumb, nici măcar nu cred. Sunt agnostică! — Nu știu ce Înseamnă cuvântul, Însă Îmi pot da seama că nu e bun de nimic, a spus disprețuitor Petite-Ma. Ai talent pentru asta. Învață secretul. — De ce eu? a Întrebat mătușa Zeliha În timp ce se silea să cântărească această posibilitate. De ce n-o alegi pe sora mea mai mare? Banu ar fi mai mult decât fericită să Învețe secretul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mai mare? Banu ar fi mai mult decât fericită să Învețe secretul ăsta. Sunt ultima persoană pe care ar trebui s-o Înveți magia. Chestia asta n-are nici o legătură cu magia. Coranul ne interzice să practicăm magia! a răspuns Petite-Ma, părând ușor jignită. Ești persoana cea mai potrivită. Ai hotărârea, tăria de spirit și furia de care e nevoie. — Furia? La ce-ți trebuie furie? Aș fi fost candidatul perfect dac-ar fi fost vorba să urlu obscenități unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fi fost vorba să urlu obscenități unor oameni nesuferiți, Însă mă Îndoiesc că ți-aș fi de vreun folos când e vorba să-i ajut pe alții. Mătușa Zeliha a Început să zâmbească. — Nu subestima binele din tine, a răspuns Petite-Ma. În momentul acela mătușa Zeliha lansat o remarcă ce ar fi trebuit să pună capăt discuției aceleia o dată pentru totdeauna. Nu sunt persoana potrivită pentru Însărcinarea asta. Poate că sunt o atee confuză, Însă cel puțin am curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era considerat normal În viețile lor, ca și faptul de a mânca pâine sau de a bea apă În fiecare zi. Acesta fiind tiparul general, mătușa Zeliha, singură, alesese să refuze cu dispreț ambele tabere. De aceea, după atâția ani, Petite-Ma rămânea singura turnătoare de plumb din casa familiei Kazanci. Totuși, În ultima vreme fusese silită să Înceteze să mai practice, deoarece Într-o zi se trezise cu o tigaie Încinsă, cu plumb topit, În mână și nu mai știuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]