294,432 matches
-
vreo reflecție, vreo inițiativă. Ceea ce lipsește sunt nu competențele, chiar împuținate la cota de avarie, fie din "vechea gardă" (cu personalități remarcabile încă active), fie potențiale. Din zecile, dacă nu sutele, de autori ale speciilor multiple de ediții lansate pe piață, câțiva, poate, o duzină, au șanse de a accede la profesionalism. Sigur că există mult amatorism, improvizație pompoasă, chiar impostură, chiar gafe cu pretenții "științifice". Sigur că, în ce privește edițiile de clasici români se resimte lipsa nu neapărat a unor catedre
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
vreme bine chibzuită, să fie din nou ștearsă de praf și adusă la aceeași - sau la altă - rampă. Unde ar fi fost sortită să spună din nou o poezie - aceeași sau alta -, după cum ar fi crezut creatorul său că cere piața. Dar Olympia știe toate astea. Le-a aflat în ceasurile lungi în care, pe un raft, era uitată. Coppelius nu se ferea de ea. El avea naivitatea de a crede că un creator își controlează opera. Că o poate scoate
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
de cele mai multe ori e dezagreabil. Producția în cauză e plină de mirosurile fetide ale descompunerii: "porțiunea mea de visare o cumperi tu/ porțiunea mea de tăcere o cumperi tu/ porțiunea mea de un metru de doi o lași stelelor puturoase" (Piață...). Sau: "«Golem» strigă filozoful stînd pe tron în mijlocul/ Gropii de gunoi a orașului/ îmbîcsit în duhoarea porcilor grohăind" (Golem). Scatologia e la ea acasă: "o duhoare de metale în putrefacție/ bîntuind prin duminica orbului// oh lătratul de seară al îngerilor
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
nu și-a aflat rezolvarea, deși parcă toată lumea este de acord că difuzarea presei române dincolo de Prut are o importanță strategică. Nu s-au căutat soluții alternative, rentabile economic, care să ajute publicațiile românești să devină o prezență familiară pe piața din stânga Prutului, să formeze reflexe noi în dauna vechilor deprinderi printre cititorii din Basarabia, obișnuiți să citească mai mult presă de limbă rusă. Lipsa unui spațiu informațional comun aruncă într-o lumină ridicolă dezvelirea rituală de busturi și plăcuțe comemorative
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
a dirijorului Horia Andreescu; rămâne doar ca și distribuția să răspundă exigențelor vocale și dramatice ale acestei partituri intense. Și manifestările paralele care s-au bucurat de un succes deosebit în edițiile trecute - seria, acum "Beethoven by midnight", concertele din piața Festivalului, expoziții, reuniuni etc. - vor continua. Va avea loc un simpozion internațional organizat de Uniunea Compozitorilor dedicat operei enesciene și raporturilor ei cu epoca. Ideile noi nu lipsesc: s-a introdus un ciclu de concerte "Muzica românească a secolului XX
Perspectivele unui festival by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14205_a_15530]
-
domnișoară poate avea vrednici pețitori oriunde și oricând? De două decenii, de când pribegesc prin lume, nu m-am ciocnit de nici un proiect coerent, capabil să acrediteze această creație peste mări și țări. Muzicienii noștri sunt simpli turiști rătăciți pe meridianele piețelor de muzică, vrând să cucerească solitari (nicidecum solidari) ceea ce alții dobândesc prin desanturi colective ori prin repetate raiduri minuțios pregătite. Mai mult: citesc deunăzi într-un cotidian că Ministerul Turismului va sprijini un consistent turneu american al unei ordinare trupe
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
bine cu toții, indiferent de ideologii, oportunisme, mode și valuri de agresiuni, aceleași nume merg demn pe drumul deschis al creației. Asumîndu-și prezentul poluat și opera. Mă interesează să-i urmăresc, să văd dacă și cum își adaptează discursul la cerințele pieței, în ce fel își desenează itinerariul și îl integrează mișcării mondiale, în ce fel proiectele, ce au în spate ani de zbucium și coerentă preocupare, își pot găsi concretețe pe scenă. Mai știu la fel de bine că mai întotdeauna valorile au
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
decizii extrem de brutale, de implicate. Pe Dan Aștilean l-am descoperit într-un fel prea teatral, lăsat în replică, expozitiv și explicativ, mai degrabă povestitor, nu și autor, dramaturg chinuit de fapte și cuvînt. Vă amintiți spațiul din 1794? Acea piață publică, loc al măririlor și căderilor, al ascensiunii și judecății lui Danton, un spațiu deschis care ne cuprindea pe toți, deopotrivă actori și spectatori, punîndu-ne față-n față, ca într-o oglindă, cu istoria și personajele ei? Tot în sala
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
cumplit când proletarii merg la caznă, noi eram cam afumați și, în plus, Treize era sigur drogat, habar n-am cu ce, n-aveam chef să știu. Închideam ochii, nu voiam să-i văd pe-ai lui. Am ajuns în piața Saint-Sulpice venind poate dinspre bulevardul Saint-Germain, dintr-un bistro-tabac destul de împuțit, ce se numea Old Navy și era deschis toată noaptea (mai există și astăzi, cred, dar nu mai vinde țigări și probabil se închide la ora două, lumea a
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
un bistro-tabac destul de împuțit, ce se numea Old Navy și era deschis toată noaptea (mai există și astăzi, cred, dar nu mai vinde țigări și probabil se închide la ora două, lumea a devenit mult mai igienică). Și acolo, în piața Saint-Sulpice, am văzut schelele. Turnul dinspre sud, cel frumos, ce a rămas neterminat, era învelit în grinzi subțiri puse alandala, de-ai fi zis că-i rampa de lansare a lui Saturn V și la început asta ne-a entuziasmat
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
legătură cu tradiția românească: ea este o transpunere la scară mai redusă a structurilor tip universitatea Lomonosov de la Moscova construite în vremea stalinismului. Casa Scânteii este expresia arhitectonică a stăpânirii bolșevice în România. Și dacă același călător va ajunge în Piața Națiunii și va privi în susul largului bulevard recent construit, va vedea cocoțat pe o înălțime un mastodont de dimensiuni mai faraonice decât Casa Scânteii, o clădire care impresionează doar prin masivitate; în rest un prost gust remarcabil, un baroc socialist
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
franceză cu el, eu descurcându-mă bine, față de ceilalți membri ai grupului de turiști români. După ce ne-a arătat Hradul, podul Carol, casa lui Kafka, biblioteci, străzi, sinagogi, biserici, palate și berării, l-am întrebat, bineînțeles foarte discret, unde este Piața Venceslav. A tresărit, apoi probabil că mi-a citit intențiile oneste (și anti-comuniste) și pe furiș mi-a spus că nu trecuserăm pe acolo. I-am spus că vreau să văd locul unde și-a dat foc Jan Palach. A
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
și mese stropite copios cu bere Budvar, și a sosit ziua plecării. Ne-am îmbarcat cu toții într-un autorcar și ne îndreptam spre gară. La un moment dat a plecat de pe scaunul său de lângă șofer și a venit lângă mine. "Piața Venceslav!" mi-a spus, și am fost mirat cât era de circulată, de centrală. Mai țin minte o statuie - nu știu a cui - dar pe un soclu destul de mare. Când ne-am urcat în tren, s-a apropiat, ne-am
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
doar observată din punctul ei slab. Tehnica literară a romanului polițist își schimbă semnul; ea devine o tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți, ca noii stăpîni să
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
tehnică de descoperire a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți, ca noii stăpîni să catadicsească să cumpere ultimele obiecte ce amintesc vremile apuse dinaintea revoluției bolșevice. Cu mai bine de douăzeci
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
a realului camuflat sub literatura ideologică. De acum, Simenon nu mai vizitează, ci caută. În primul rînd, caută aglomerările urbane. Piețele. Bazarurile. Spectacolele. Aniversările. Acolo, în viermuiala generală, selectează detaliile care reconstruiesc cealaltă față a realității. Dincolo de piața alimentară e piața de vechituri. Dar cine are de vândut vechituri? Foștii aristocrați ruși care așteaptă, zdrențăroși și înfrânți, ca noii stăpîni să catadicsească să cumpere ultimele obiecte ce amintesc vremile apuse dinaintea revoluției bolșevice. Cu mai bine de douăzeci de ani înainte
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
de douăzeci de ani înainte ca George Călinescu să imagineze, în Bietul Ioanide, celebra scenă a fostei aristocrații române vânzându-și hainele și bijuteriile, Georges Simenon a văzut-o aievea, la Odesa. Numai că bijuteriile se terminaseră demult, iar lumea pieței de vechituri nu mai avea forța de a încerca salvarea vreunei aparențe de bunăstare. În Odesa anului 1933, totul se sfârșise. Nu există altă cale spre viitor, așa cum nu există o altă opinie despre tot ce se întâmplă în lume
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
la o generație sau alta a jucat un rol decisiv în opinia despre necesitatea ori despre natura revizuirilor. În al doilea rînd, a devenit actual un criteriu pe care economia planificată comunistă îl ținea pe margine: acela al valorii de piață. Astăzi, e practic imposibil de discutat serios despre revizuiri, dacă excludem confuzia tot mai frecventă care se face între valoarea estetică și succesul mediatic de librărie. Vrem sau nu vrem, revizuirile țin cont de rating într-o foarte mare măsură
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
Aproape că n-are rost să încercăm să aflăm dacă tema (învechită) ori factura (de pildă, esopismul) romanelor predecembriste scot din prim planul scenei literare o carte sau alta, înainte de a ști dacă nu cumva cauza principală o reprezintă iraționalitatea pieței. În al treilea rînd, mai este și problema canonului. Schimbarea lui, din clipa în care începe să fie percepută, conduce direct la revizuirea critică. Nu invers, cum cred cei care văd în canon o sublimare a procesului de revizuire. Canonul
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate, polițai cu chipie alb-albastre, mîndri ca niște chipeși căpitani de plai. Vine el și rîndul Insulei. În Decăderea minciunii, Oscar Wilde găsește foarte multe cazuri de imitație conștientă. În 1879, întîlni
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
reale). Ruptura lui Vladimir Tismăneanu de comunism (implicit de tatăl său, printr-un fel de ieșire brutală din copilărie) are loc în anul 1969 (politologul de azi nu împlinise încă 18 ani) odată cu dramatica sinucidere a lui Jan Palach în piața Venceslas din Praga: "Tatăl meu, care era deja, în mod cert, împotriva lui Ceaușescu și nu făcea un secret din asta, era, tot atît de cert, un leninist de tip, să-i zicem, mai natural, ca Brucan. Însă în momentul
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
în imperiul concentraționar - primește eticheta de «mișcare de eliberare». Sărăcia, care făcea problematică asigurarea ceștii zilnice de orez sau silea oamenii să consume rădăcini, face nazuri la rețeaua McDonald's". Lato sensu, postmodernismul apare definit ca globalizare: "dominație mondială a pieței libere sau stadiu multinațional al capitalismului". Dar nu toată lumea o sancționează pozitiv. De pildă Masao Miyoshi imputa "economiei globale" caracterul exclusivist. Drept urmare, e de părere că "trebuie să descoperim sensul totalității care include pe toți cetățenii lumii", ceea ce înseamnă "înlocuirea
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
felul de tentații de a studia puțin abc-ul alchimiei. La noi însă, apariția editorială nu a spart granițele unui anumit public, deși în lume romanul era un bestseller al literaturii contemporane. Două întîmplări au readus anul acesta Alchimistul pe piață, reușind, de data asta, să-l transforme într-un eveniment, chiar dacă discutabil pe anumite paliere: republicarea cărții la Editura Humanitas (în traducerea Gabrielei Banu) și spectacolul tinerei regizoare Anca Maria Colțeanu de la Teatrul Odeon, după o dramatizare făcută de dramaturgul
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
acum că intrarea noastră în Uniunea Europeană va decurge cam în felul în care ne comportăm cu statuile lui Antonescu: le dăm jos doar pentru a le așeza mai sus. Le dărâmăm la Cucuieții din Vale spre a le transfera în Piața Victoriei. Și mai e ceva: cu ce fel de impulsuri democratice vor fi intrând în clădirea guvernului miniștrii lui Adrian Năstase dacă în drum spre sala de ședințe sunt vegheați de privirea exterminatoare a lui Ion Antonescu? La Penn State
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]