356 matches
-
care fusese, de acea Constanța pe care-o avea încă într-o poză galbenă și ștearsă. Dar nu putuse uita niciodată o după-amiază bucureșteană, cu clădiri galbene, vechi, cu salcâmi înfloriți și cu acea tăcere de vară, acea pustietate a piațetelor cu un rond de flori în mijloc, la ora patru după masă. Este ea, sânt și două prietene. Au pus preșuri pe jos pe veranda casei părinților uneia dintre ele, la umbră, căci afară e topelniță. Pe preșuri au scos
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stat, aranjând păpușile în pătuțurile lor, și pân-la urmă le-a zis celorlalte să se joace leapșa. Aveau să fugă una după alta, și să se atingă cu mâinile. Cea atinsă trebuia să fugă după celelalte două. Au ieșit în piațetă și, în tăcerea aceea de aur topit, au început să alerge. Constanța se furișă o vreme într-o galerie întunecată, ieși iar în soare și o văzu pe Viola alergând către ea. Fugi către casa de vizavi și urcă-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
toată puterea. Fata-și amintea cât de încet căzuse, pe spate, de la patru metri înălțime, cum avusese timp să-și spună "acum am să mor", cum văzuse cerul albastru intens, arcuit ca o boltă goală de nori peste vilele din piațetă, cum simțise, mai puternic ca niciodată, mirosul de salcâm. Se izbise apoi de asfalt, fără să simtă nici o durere, și rămăsese acolo, neputincioasă, incapabilă să respire, să gândească, să miște, chiar să audă țipătul Violei, tropotele către ea ale lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi cu cele ce le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă cu mâinile goale, priveau în jur cu ochi febrili, nerăbdători să pună și ei mâna pe ceva. Cilonus era acum la pământ: doi barbari, fără să se îngrijească de prezența romanilor din redută, dezbrăcau brutal cadavrul. Oroarea pe care putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl vorbeam eu însumi. Tonalitatea lui deschidea o priveliște care te ducea cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here Hus“, casa boierească și „Chiledach“, turla bisericii, înconjurate de ulicioare și piațete ce se vărsau în șosea, urmându-și astfel drumul neabătut spre ogoare și câmpii. În orice caz, aici în sat nu exista „Bauwele“, bumbac căzut din cer, aici nu era decât pur și simplu zăpadă, adâncă până la genunchi și împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mult cu privire la asta: va trebui să te judeci de-o să ți se urască, chiar mai mult decât ai putea plăti - și acum ia-ți catrafusele și cară-te. Și W. plecă, traversă în pardesiu și cu pălăria pe cap piațeta din fața clădirii, se așeză în mașina lui, care ar fi trebuit să-i redea siguranța, pe urmă își luă fața în palme. Tata ședea în fotoliu, în halatul lui vechi de casă, citea despre „gândirea pozitivă“ fără să-și miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe ușă, Împlecitindu-se În primăvara mohorâtă, urmat de plutonier. Mulți ani de zile icoana a stat ascunsă printre prune uscate și păstăi de fasole, În cămară. În ziua În care Își ispășea pedeapsa tuns chilug, afară era Înnorat și-n piațeta rotundă erau două cozi, una la gaz și una la băcănie, unde se vindea făină și ulei de la butoi. Se mai dădea marmeladă. Își aștepta rândul la gaz când au Început să șuiere sirenele fabricilor, claxoanele mașinilor, clopotele tramvaielor. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de câini lipăia a pustiu peste maidane și prin curțile goale. Ca șobolanii din Kiev Înainte de revoluția din februarie. Mai erau acolo niște oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la parterul căruia, deserveau populația un magazin de geamuri, oglinzi și rame, centrul I.D.E.B., Loto-Prono-sport, o mercerie, cofetăria și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca”. În fața blocului cu opt etaje, peste șinele de tramvai, cam În dreptul cofetăriei, se deschidea strâmtă, strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
că o voi găsi peste mult timp și voi spune, plesnindu-mi fruntea, uite, domnule, aici era. Se făcuse însă ora trei și jumătate, iar eu nu mai aveam timp de căutări. Ieșeam din când în când pe balcon, scrutând piațeta de peste drum, unde ne dădusem întâlnire. Încercam să identific o fată în haină portocalie de piele, jeanși strâmți și cizme înalte cu toc. Trecerea unui sfert de oră în căutări zadarnice m-a umplut din nou de transpirație, dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sertar, binoclul militar care mă făcuse celebru în tabăra dintr-a noua. L-am luat și m-am aplecat cu el peste balustrada balconului. Nu se vedea nimic; avea praf depus pe lentile. După ce l-am șters, am remarcat în piațetă două fete care corespundeau descrierii. Una înaltă, blondă și subțire, însoțită de un Rottweiller, citea o revistă. Alta, ceva mai scundă, cu forme rotunjoare și păr castaniu, vorbea la celular. Primul meu gând a fost să strig. Distanța nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spate. Se mișcau Înainte și Înapoi, În lumina care pălea, lovind mingea, În timp ce un băiat cu pielea Întunecată și cu o jachetă albă ținea o tavă cu gin tonic undeva pe marginea terenului. Lefty merse mai departe. Ajunse Într-o piațetă cu o fântână arteziană și se spălă pe față. Se iscă o briză, purtând miros de iasomie, hăt dinspre Bournabat. Și, În vreme ce Lefty se oprește să o adulmece, aș vrea să profit de ocazie ca să reînviu - din considerente pur elegiace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că am trecut prin zeci de camere - și fascinantele ei țoale și cosmeticale. N-aș fi iubit-o nici doar pentru că o dată, pe când o conduceam acasă, ca de obicei, într-un decembrie înzăpezit, s-a oprit cu mine într-o piațetă triunghiulară, luminată doar de un bec chior, și-a strecurat minutele ude în buzunarele paltonului meu și m-a privit în ochi, în întuneric, fără să-mi spună nimic, pe când în lumina becului ningea cu o furie nemaipomenită. Pentru asta
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bătrânului său bunic, „un gentleman“. Calul Johnny, a cărui funcție era să se învârtă în cerc, pentru a pune instalația fabricii în funcțiune, e reciclat pe post de cal de trăsură, cu ocazia unei parade. Numai că, ajuns într-o piațetă cu statuie (a regelui Bill), începe să se învârtă conștiincios în jurul ei. Toată lumea râde, Gabriel povestește atât de frumos, are atâta umor. Iarăși cercul. Suntem de câteva pagini în tărâmul morții. Bătrânul gentleman e mort și el. Johnny la fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fața mea palidă și asimetrică, având peste buzele crăpate și mușcate un puf de mustață. Căutam case foarte vechi, galbene, cu de-corațiuni prostești și solemne, sau blocuri bizare, înguste ca o lamă de brici, aruncîndu-și umbra ca de gnomon peste piațete singuratice. Uneori intram în aceste blocuri enigmatice, pătrundeam în holuri mirosind a vechi și a petrosin, suiam scări în spirală extrem de înguste, cu mici paliere din loc în loc, unde, în lumina aurie a unei ferestre rotunde, se răsuceau frunzele prăfoase
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
inutile, a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o piațetă pustie și un bloc dărăpănat. In august am plecat în tabără la Budila cu mai mulți colegi din clasă, și în acest cuvânt, Budila - budă, closet, cloacă nebunească și împuțită, dar și gigantic Buddha zâmbitor, cu pleoapele coborâte, înconjurat de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
brusc, ca de fiecare dată. Mă aflam în Ghencea, pe lângă Muzeul Militar. Mă plimbam fără nici un gând pe stradelele cu arbori desfoiați, pe un ger limpede, care îmbrăcase fiecare crenguță cu o pojghiță de gheață. Priveam casele fărâmicioase, intram în piațete cu statui diforme în mijloc, încercam să-mi dau seama ce sau pe cine reprezintă statuile, dar privirea mi-era încețoșată de la scris... Nu știu cum m-am trezit în fața clădirii galbene și masive, cu zeci de ferestre încadrate în chenare complicate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întunecate și râuri lucioase, cu țevile și conductele de canalizare și cablurile electrice flururîndu-i în jos, asemenea filamentelor unei meduze, și în cele din urmă se așezase în mijlocul parcului devastat, unde își sticlea acum ferestrele galbene ca flacăra de sodiu. Piațeta care trebuie să se fi aflat în fața clădirii o urmase și ea, dar se metamorfozase aici într-un heleșteu oval, cu o statuie de aramă înnegrită în mijloc și cu (aveam să-i privesc în fiecare seară) pești mari și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi iarăși străbătătorul locurilor virane, al stradelelor uitate, al piațetelor încremenite în soare și praf, voi urca iarăși pe scările blocurilor vechi, voi descoperi din nou, în cartiere neumblate, stranii grupuri statuare... Voi avea iarăși senzația că am mai fost pe-acolo, că totul are un înțeles simbolic, adânc, doar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și pe cerul albastru, încremenit, nici un strop de roz nu se răsfrângea încă în sideful norilor) am condus-o din nou înspre casă, cu inima din ce în ce mai grea, pe străzile liniștite, sonore, ale traseului nostru. Din loc în loc se deschidea cîte-o piațetă pustie, cu un rond de flori sau o bisericuță în mijloc. Câte o fetiță în rochie albastră izbea de perete o minge vărgată, multicoloră, apoi se oprea și ne privea cum treceam pe lângă gardurile cu țepușe de fier forjat. Nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În stare să intru, spuse Viv. N-am putea sta jos undeva? Doar cinci minute? Vocea Îi trepida, amenințînd să se frîngă. — Bine, zise Betty, conducînd-o pe o stradă laterală. După cîțiva pași, se treziră Într-o zonă rezidențială cu piațete și intrară Într-o grădină. Era genul acela de loc În care n-ai fi avut acces Înainte de război; acum, desigur, grilajele dispăruseră și intrară direct. Găsiră o bancă, la distanță de tufele dese, În partea cea mai liniștită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și intrară Într-o grădină. Era genul acela de loc În care n-ai fi avut acces Înainte de război; acum, desigur, grilajele dispăruseră și intrară direct. Găsiră o bancă, la distanță de tufele dese, În partea cea mai liniștită a piațetei. Nu se Întunecase de tot, dar se Întuneca În continuare, iar Betty aruncă o privire În jur și zise: — Ei, ori o să fim violate, ori cineva o să creadă că sîntem fete ușoare și o să ne ofere bani. Nu știu ce crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mine? N-am vrut să spun asta. Viv privi Într-o parte. Se Întunecase de-a binelea. De pe trotuarele de dincolo de grădină apăreau umbre nedeslușite de la lanterne, raze care scădeau, se-mprăștiau și țîșneau. Dar casele Înalte, simple, care mărgineau piațeta erau cufundate În tăcere. O simți pe Betty tremurînd, și Începu și ea să tremure. Dar nu se ridicară. Betty Își strînse gulerul și-și Încrucișă brațele. — Ai putea vorbi cu Reggie, zise ea din nou. — Nu, spuse Viv. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cărămidă roșie și cu ramele ferestrelor vopsite în alb, cu livezi și curți mari în care stăteau de vorbă oameni harnici, gospodari, rumeni la față și prietenoși la chip. Merseră cei doi ce merseră până dădură într-un fel de piațetă unde se zărea imediat clădirea hanului. Piațeta era pustie: doar pe treptele hanului se vedea șezând și ținându-și capul în palme un om; după haine, părea a fi chiar hangiul. Când se apropiară băgară de seamă că omul plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în alb, cu livezi și curți mari în care stăteau de vorbă oameni harnici, gospodari, rumeni la față și prietenoși la chip. Merseră cei doi ce merseră până dădură într-un fel de piațetă unde se zărea imediat clădirea hanului. Piațeta era pustie: doar pe treptele hanului se vedea șezând și ținându-și capul în palme un om; după haine, părea a fi chiar hangiul. Când se apropiară băgară de seamă că omul plângea de ți se rupea sufletul. Tușind stânjenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]