52,673 matches
-
cu iubire reciprocă! Strădaniile fără de care nici metalele scumpe nu strălucesc depind întotdeauna de voința și forța individuală. Dar cântecul are și din partea lui de dăruit ceva fără de care cântărețul nu s-ar deosebi de piatră. În piatră e tăcerea pietrei, pe când în cântec e vocea umană și sufletul. De unde răzbate la dumneavoastră darul acesta al cântecului, care este talentul și dragostea? Am moștenit glasul de la mama. Unde e așezată de destin cumpăna drumurilor de viață și de cântec, în ce
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404506876.html [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
de mâini Alteori fără să știe daca ei urcă Sau Muntele coboară să-i aducă aici în vârf Unde aerul respiră prin el însuși. Ei urcă muntele Întotdeauna vor să ajungă în vârf Să se urce în creștetul meu O piatră pusă aici de Dumnezeu Să amintesc oamenilor că lumea are un capăt. Unii urcă râzând Mă calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Urcand_spre_cer.html [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că au în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz E doar un bolovan zic alții și încearca să mă desprindă Unindu-și forțele. Când mă înfurii le sângerz mâinile, picioarele, obrajii Are și răbdarea mea uneori limite! Atunci
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Urcand_spre_cer.html [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
se vrea un reportaj. Vreau totuși să remarc un lucru. Deși peste tot se vorbește despre Negoiul și Moldoveanul de parcă ar fi vârfuri gemene, nu este deloc așa. Negoiul se află într-o zonă plină de stâncăraie. Diverse formațiuni din piatră capătă forme ciudate, treci peste lespezi încălecate și pe lângă ace verticale, urci și cobori strungi abrupte cu nume sugestive: Strunga Doamnei, mai lejeră, Strunga Ciobanului, în care te ajuți de cabluri verticale și Strunga Dracului, în care ne-am aventurat
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408085879.html [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
răchita și guguștiucii reveniți pe margine de pervaz îmi făceau din aripă ochiul inimii a descifrat semnez așteptarea pe cuibul unde se va roti iar viață TIMPUL MĂ ÎNVAȚĂ CUM SĂ-MI PĂSTREZ VISUL în ninsul cuminte de ieri peste piatră și gropi pământul adoarme verdele îi spune povești la gura speranței despre lumea de-afară îi mângâie obrajii învăluiți de lumina albului divin stau de vorbă cu bucata mea de cer aflu că avem loc fiecare trebuie doar să-l
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 by http://confluente.ro/Ana_maria_gibu_poemele_visu_ana_maria_gibu_1374243972.html [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]
-
Acasa > Poezie > Familie > LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Liniște la căpătâiul părinților mei cerul senin stăpânește sufletul meu mormântul crucea de piatră aici păstreză trecutul privirea mângâie locul gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-odată au bătut simt rece din cer de gheață alunecau cuvintele rostite cad
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1429512574.html [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Liniște la căpătâiul părinților mei cerul senin stăpânește sufletul meu mormântul crucea de piatră aici păstreză trecutul privirea mângâie locul gândul alină văzduhul mama și tata aici eternitate privesc în jos adânc piatră flori pământ părinți mormânt taine inimi tăcute ce-odată au bătut simt rece din cer de gheață alunecau cuvintele rostite cad lacrimi părinții jos adânc înăuntru crucea afundă pământul sufletul în dor ființe sfinte rămân eterni părinți. Referință Bibliografică: Lacrimi
LACRIMI ÎN TAINA RUGĂCIUNII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_serbanescu_1429512574.html [Corola-blog/BlogPost/374857_a_376186]
-
Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și aici, la Ruginoasa, în cele ce urmează, vă veți convinge că religia a fost și continuă să fie în prim-planul preocupărilor locuitorilor, ea fiind în permanență una din pietrele de temelie ale păstrării echilibrului în toate formele de organizare și desfășurare a vieții întregii comunități. Nici nu este de mirare că, încă din zilele premergătoare principalelor sărbători religioase ale anului, bisericile sunt neîncăpătoare. De asemenea, pelerinajele ce sunt orânduite
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
predica Apostolilor, s-au botezat (Fapte 2, 37, 38, 41), dând naștere Bisericii ca o comunitate văzută sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu, intrată în istorie”. Cu alte cuvinte, Biserica este alcătuită din oameni (bărbați și femei) și îngeri, adică din „pietre vii”, cum spune Sfântul Apostol Petru (I Petru 2, 5), formând o casă duhovnicească și un „popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2, 5, 9) care să aducă jertfe duhovnicești bineplăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și să vestească în
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
Apostol Petru (I Petru 2, 5), formând o casă duhovnicească și un „popor agonisit de Dumnezeu” (I Petru 2, 5, 9) care să aducă jertfe duhovnicești bineplăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos și să vestească în lume bunătățile Lui, și „pietre vii” ale Bisericii sunt toți aceia care mărturisesc dumnezeirea lui Hristos, adică pe Hristos Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, ca odinioară Simon din Cezareea lui Filip, învrednicindu-se să fie „piatra vie” (Matei. 16, 16, 18), și care „împreună să
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
Hristos și să vestească în lume bunătățile Lui, și „pietre vii” ale Bisericii sunt toți aceia care mărturisesc dumnezeirea lui Hristos, adică pe Hristos Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, ca odinioară Simon din Cezareea lui Filip, învrednicindu-se să fie „piatra vie” (Matei. 16, 16, 18), și care „împreună să se zidească pe temelia Apostolilor și a proorocilor, piatra din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos” ca să fie lăcaș și comunitate a lui Dumnezeu în Duhul Sfânt și plină de Duhul
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
dumnezeirea lui Hristos, adică pe Hristos Dumnezeu-Omul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, ca odinioară Simon din Cezareea lui Filip, învrednicindu-se să fie „piatra vie” (Matei. 16, 16, 18), și care „împreună să se zidească pe temelia Apostolilor și a proorocilor, piatra din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos” ca să fie lăcaș și comunitate a lui Dumnezeu în Duhul Sfânt și plină de Duhul Sfânt, care este Duhul lui Hristos (Efes. 2, 20-22). Fiul se unește după har atât de mult cu
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
Mântuitorul Iisus Hristos, s-a rugat pe munte Tatălui. Tot pe munte era zidit și Templul din Ierusalim. Această preînchipuire a bisericii creștine, s-a făcut cu împlinirea cuvântului lui Hristos, care a spus: „se cuvine să se zidească din piatră”. Locurile înalte erau ferite de vuietul lumii, de glasul păcătoșilor, dacă vreți, astfel că ele însele îndemnau la rugăciune inclusiv prin senzația că te afli mai aproape de Dumnezeu. Iar această expresie nu este folosită doar pentru a face impresie. Este
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1450465454.html [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă Se gudură-nserarea spre ultimele sate ... George TEI București mai 2013 Referință Bibliografică: George TEI - INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) / George Tei
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 by http://confluente.ro/George_tei_inelele_trunchiul_george_tei_1369396025.html [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
sogetsuikebanavic.weebly.com cineva scrie altcineva sare din literă în literă ca pe un șotron de pământ desțelenit iarba și versul ritmul și sensul te macină și atunci te întreb de ce și dacă în flacără ca o umbră cânți printre pietre te asculți asculți omule gândule firule trunchiule inel și esență de viață cândva poet uneori literă culoare și punct pe i pui ce vrei printre acolade te plimbi tot om tot om te întreb tu taci tăcerea ta vibrează printre
NĂSCUT ÎN LITERĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1465537845.html [Corola-blog/BlogPost/378081_a_379410]
-
schimbările ei capricioase și făcând, din ce în ce mai mult, fala limbii noastre românești - un volum de «Balade și idile», de George Coșbuc”. Poezia lui „In opressores” „circulă în foi volante printre cititorii transilvăneni”. Într-un articol calomnios, Grigore Lazu, grefier judecătoresc la Piatra, îl acuză pe Coșbuc de plagiat „contestându-i originalitatea” unor poezii din volumul „Balade și idile”, avându-i alături (parcă nici nu se putea altfel!) pe Anton Bacalbașa și pe Alexandru Macedonski. Timp de zece ani a fost stârnit acest
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” by http://uzp.org.ro/cosbuc-150-de-ani-de-la-nastere-cel-care-a-cantat-toate-vitejiile-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
spitalul acesta nu aduce cu cel din reclamă. Urc niște trepte abrupte și alunecose. Oare câți și-au frânt oasele în drum spre medic, mă gândesc când era să mă întind toată cât sunt de lungă pe holul placat cu piatră de la etajul doi. Parcă aveau și ortopedie... îmi rețin cu greu un zâmbet și merg aproape râzând către doamna de la recepție. - Bună ziua, aș dori o programare la mamografie dacă se poate - O secundă va rog - Luni în 30 la 10
CELULA MEA NEBUNA- CONTINUARE VI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 by http://confluente.ro/silvana_andrada_1460068154.html [Corola-blog/BlogPost/381448_a_382777]
-
niciun cunoscut, nicio rubedenie care să-i invidieze pentru banii lor, observase vânzătorul de ziare din colț, auzindu-le discuția. Pun pariu că ăsta nici n-a călcat prin Jardin du Luxembourg... Pentru că strada nu era circulată, răzbătuse iarba printre pietrele pavajului, îi gâdila degetele printre baretele sandalelor încălțate pe piciorul gol. Era o iarbă sănătoasă, de un verde intens, n-o călca aproape niciun vehicul, excepție făcând cele câteva mașini ale riveranilor. Așa preciza o tăbliță la capătul opus al
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Emigrantul_hemiplegicul_si_statuia.html [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
nu-i făcuseră nimic. Iar tanti Pupa își fluturase zâmbind degetele spre dânsul. Și Ică își repara TV-ul cisternă. Să trăiești, răspunsese salutului său, ridicând deasupra capului o cheie franceză. Asta a fost, șoptise, simțind cum ierburile crescute printre pietrele pavajului îi mângâiau delicat picioarele printre baretele sandalelor romane. Referință Bibliografică: Emigrantul, hemiplegicul și statuia / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 223, Anul I, 11 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 by http://confluente.ro/Emigrantul_hemiplegicul_si_statuia.html [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
acesteia. Adriana Butoi, scrie de asemenea în stil post modernist, un buchet de gânduri-blitz precum niște raze care izbucnesc din mâinile lui Dumnezeu, ca tot atâtea haruri pentru omenire: „am și eu o floare: coincidența privirilor noastre / preface / sufletul / în pietre albe / și sălcii / sparg / în ultima clipă / globul de vise / să nu rămână / urma durerii / el vine / cu lumină și flori / să îți arate / inima.” Scurta respirație a versurilor înseamnă esență, ca în poezia tradițională japoneză unde spiritul primează, în pofida
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Deminescu - scrie și ea poeme epice destul de interesante, dar și poeme-n vers alb. “Poezia este starea mea de floare: poezia / este starea mea de floare / grădina de îngeri / dinspre fiecare / e creșterea / ierbii din tine mereu / e scrisul / în piatră să ia chip de zeu / lumina citită / prin ochiul de zee / și facerea lumii / prin trup de femeie / poezia este / starea mea de cânt / fărâma de rai / ce naște-n cuvânt / pictatul / tăcerii din curcubeu / și statul de vorbă / cu
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/Un_florilegiu_liric_de_exceptie_antolo_cezarina_adamescu_1337168066.html [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
de voioșie și bunătate pe care le găsim pure doar la țânci ca mieii. De ce ne-am preface cu mâna noastră mereu, mereu, cărarea de trandafiri în deal povârnit?! De ce nu lăsăm clipelor aripile și savoarea și le îngreunăm cu pietre de moară ca să-și chinuie zborul? De ce ne complicăm cu întrebări și ne încâlcim ițele gândului, încremenindu-l în creștetul pitic, în loc să-l lăsăm vultur? De ce, dacă nu iubim pe un om, nu putem măcar să nu-l urâm? Ca o
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1427874216.html [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]
-
iele, În palmele-mi să-ți odihnești ca ieri Neliniști plămădite printre stele. Odată-ai să le-atingi și o să zbieri Ecoul de durere, ca un șarpe, Încolăcindu-se-n concaguă-mplinire. Chiar de vei plânge sânge peste harpe Colțul de piatră îți va da de știre! Că te-a rănit să te trezească din beția De nori din care nu te mai oprești... Și nu uita să scrijelești sfinția Cuvântului ce-n zbor îl plămădești! Referință Bibliografică: Aconcaguă-mplinire / Violetta Petre : Confluențe
ACONCAGUĂ-MPLINIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 by http://confluente.ro/Aconcagua_mplinire.html [Corola-blog/BlogPost/354204_a_355533]
-
dintre Cezar și Pompei, acest teritoriu a fost administrat și de strămoși ai noștri, conduși de Burebista. L-a vizitat chiar și poetul Ovidius în drumul său de exil spre Tomis (Constanța de astăzi), scriind despre el: „O, oraș al pietrelor albe, îți venerez frumusețea”. Cadrilaterul a aparținut României în mai multe perioade ale istoriei, fiind cucerit de însuși Mircea cel Bătrân în 1388 în războiul cu turcii, administrându-l peste 30 ani. Apoi Balcik-ul, această oază bulgărească așezată pe un
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496162622.html [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
rondurile erau amenajate într-o combinație de desene florale arăbești. Într-un colț spre mare, erau cultivate tot felul de soiuri de cactuși. Balcik-ul mai era denumit pe timpuri și Orașul Alb, datorită faptului că dealurile sale erau albe din cauza pietrei de lcar ce predomina în zonă. De asemenea a mai fost denumit și "Coasta de Argint" a Bulgariei sau "Perla litoralului", înainte de a se dezvolta salba de hoteluri de la Albena sau Nisipurile de Aur. - Am să fac o scurtă incursiune
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496162622.html [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]