390 matches
-
terestre dispuneau pe 10 mai de 155 de avioane: 28 Fokker G.1, 31 Fokker D.XXI și 7 Fokker D.XVII, 10 Fokker T.V, 15 Fokker C.X și 35 Fokker C.V, 12 Douglas DB-8 bombardiere în picaj, (folosite ca avioane de vânătoare) și 70 avioane de recunoaștere Koolhoven FK-51. 74 dintre cele 155 de aparate erau biplane, iar doar 125 erau operaționale. Restul erau folosite ca avioane școală sau ca aparate de sprijin pentru marină.. Potențialul de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandeze au primit un sprijin insuficient din partea artileriei și, în jurul orei 12:30, au început retragere. A urmat o retragere generală a brigăzii, care a degenerat în panică după ce, la 13:30, zona a fost atacată de 27 bombaridere în picaj Ju 87 Stuka. Între timp, "207. Infanteriedivision" a intrat pentru prima oară în luptă la Grebbeberg când două batalioane ale "322. Infanterie regiment" au intrat în luptă. Primul val al atacatorilor germani a fost respins cu pierderi serioase, dar al
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Sedan. Francezii se așteptaseră ca germanii să aibă nevoie de timp pentru masarea în regiune a unităților de artilerie. În schimb, germanii s-au folosit de bombardamentele aeriene. Avioanele germane au executat „bombardamente-covor” și, punctual, au folosit și bombardierele în picaj, creând o spărtură în liniile de apărare franceze. Sedanul era apărat de divizia a 55-a franceză, formată din rezerviști. Elementele avansate ale diviziei au rezistat aproape întreaga zi de 13 mai, respingând majoritatea atacurilor germane. Atacurile aeriene germane au
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
suicidale din timpul primelor zile ale operațiunilor din Golful Leyte au fost considerate incorect ca fiind primele atacuri "kamikaze". La începutul zilei de 21 octombrie, în timp ce acoperea invazia de la Leyte, un avion japonez (descris diferit ca fiind un bombardier în picaj Aichi D3A sau un Mitsubishi Ki-51 Brigăzii a 6-a Aeriene) s-a izbit deliberat în arborele trinchet al crucișătorului greu HMAS Australia. Atacul a ucis 30 (inclusiv căpitanul Emile Dechaineux) și rănit 64 (inclusiv pe comandorul John Collins, comandantul
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
4000 de km din Japonia într-o misiune denumită "Operațiunea Tan nr. 2" iar la 20 martie submarinul american "Devilfish" a supraviețuit atacului unui alt avion, chiar in apropierea insulelor japoneze. Adițional avioanelor modificate în scopuri "kamikaze" și bombardierelor în picaj, au fost construite și avioane cu scopul exclusiv al misiunilor sinucigașe. Aspirantul Mitsuo Ohta a sugerat dezvoltarea unor bombe care să planeze (bombe cu formă aerodinamică uneori beneficiind de sisteme de control, diferite de cele pur balistice, și care au
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
pierdut 346 de membri ai echipajului. Rezistența ridicată a navelor blindate s-a dovedit concludent la 4 mai, în jurul orei 11:30, când s-a produs un atac al unui val kamikaze împotriva BPF. Un avion japonez a efectuat un picaj abrupt de la mare înălțime asupra portavionului HMS Formidable fiind întâmpinat de un puternic baraj antiaerian. Deși atins, avionul s-a izbit de puntea de zbor cauzând un crater de 3 metri lungime, 0,6 lățime și 0,6 m adâncime
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
orice caz, un pilot care continua să se tot întoarcă la bază era împușcat după a noua sa întoarcere. Manualul era foarte detaliat în ceea ce privește modul în care piloții ar fi trebuit să atace. Un pilot trebuia să se abată în picaj asupra țintei sale și să "vizeze un punct aflat între turnul de control al punții și coșurile care fumegă". Coliziunea cu coșurile se considera a fi de asemenea eficientă. Piloților nu li se recomanda vizarea turnului de control de pe punte
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
forțelor terestre sovietice, respectiv germane. Fără susținere aeriană defensivă, și în fața atacurilor aeriene sovietice, "48 Panzerkorps" a fost împins în defensivă. Divizia 11 Panzer a raportat: „exista activitate aeriană germană, dar mai mult sovietică, inclusiv unele atacuri cu bombardiere în picaj”. Pentru a crește presiunea, "48 Panzerkorps" a fost atacată de Corpul 10 Tancuri sovietic și de Armata 1 Tancuri sovietică. "Luftwaffe" a răspuns însă cu misiuni de atac la sol. Aparatele Heinkel He 111 au produs mari pierderi Armatei a
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Hart sud-africane. Experimentații piloți italieni, mulți dintre ei veterani ai războiului civil din Spania au folosit avionul extrem de manevrabil CR.42 pentru a-i forța pe piloții aliați de pe Hurricane să evite luptele directe și să adopte tactica atacului în picaj. S-a apreciat pe bună dreptate că Fiat CR.42 s-a comportat cel mai bine în Africa. „Șoimii” s-au dovedit capabili să doboare nu numai avioane Gladiator, dar chiar și Hurricane și Spitfire. Pe 31 octombrie 1940, piloții
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
fost nevoit să-și reîmprospăteze cunoștințele de înot. După ce amiralul a fost pescuit, s-a ambarcat pe cuirasatul Yamato. La 24 octombrie dimineața la orele 08:00 avioanele de recunoaștere ale escadrilei VF-20 (avioane de vânătoare F6F-5 Hellcat, bombardiere în picaj VB-20 Helldiver și avioanele torpiloare VT-20 Avenger) de pe portavionul portavionul american Enterprise aparținând Flotei a 3-a a lui Halsey au sesizat forțele japoneze principale care soseau pe marea Sibuyan. În pofida forței mari pe care o reprezentau, Flota a 3
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
patrulare ale lui Sherman din apărarea aviatică a portavioanelor (dintre care se remarcă comandantul avioanelor de vânătoare de pe Essex, David McCampbell, care în această acțiune a fost creditat cu doborârea a 9 avioane inamice). Cu toate acestea, un bombardier în picaj japonez Yokosuka D4Y Judy a reușit să pătrundă între avioanele de vânătoare și la 9:38 a nimerit cu o bombă perforantă de 250 kg portavionul ușor Princeton. Bomba a produs un incendiu în hangar și datorită faptului că din
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
înlocuirea piloților căzuți cu alții la fel de experimentați. Împotriva agilității neobișnuite a lui Zero, piloții forțelor aliate au decis ca cea mai potrivită tactică era să rămână în afara razei de acțiune a acestuia și evitarea confruntărilor directe care solicitau manevre, tehnică, picaje sau ascensiuni. Prin utilizarea vitezei, a rezistenței propriului avion si evitarea erorii de a încerca surclasarea Zero-ului, în cele din urmă era suficient ca un tun sau o mitralieră grea (de calibrul 50) să nimerească o singură dată pentru ca
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
Armatei Japoneze, Nakajima Ki-27 și Ki-43, de către "Flying Tigers" (Tigrii Zburători) ai Grupului de Voluntari Americani (AVG). Piloții AVG fuseseră antrenați să exploateze la maximum avantajele avioanelor lor P-40: foarte robuste, înarmate puternic cu armament greu, relativ rapide în picaje și în luptele de la altitudine mică și cu un coeficient ridicat de rotații. O altă manevră tactică importantă a fost cea dezvoltată de locotenent-comandorul John S. "Jimmy" Thach, asa-numitul "Val Thach" în care avioanele de vânătoare zburau în perechi
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
pentru fiecare din cele două tunuri de 20 mm. Schimbările asupra aripilor au avut efecte mai mari asupra performanțelor decât se previzionase. Dimensiunile reduse au condus spre un coeficient de rotație sporit iar portanța mai mică a permis vitezei în picaj să atingă 670 km/h (420 mph. Pe de altă parte, manevrabilitatea a scăzut iar raza de acțiune de asemenea, grație reducerii dimensiunilor rezervorului. Piloții s-au plâns pentru ambele probleme. Raza de acțiune mai scurtă s-a dovedit o
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
avioane americane Hellcat și Corsair, superioare in principal datorită puterii motorului și armamentului. Varianta era o îmbunătățire modestă a lui A6M3 Model 22, fără aripi pliabile și cu aripi subțiate prin reducerea grosimii materialului permițând astfel viteze mai mari în picaj, la care s-a adaugat un sistem de eșapament imbunătățit. Se utilizau patru sisteme de evacuare proiectate de-a lungul fuselajului, arhitectură ce oferea o forță de împingere crescută. Noul sistem de eșaăament a necesitat modificarea flapsurilor prin adăugarea de
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
de 13 noiembrie pentru a ajuta navele americane avariate, pentru a salva supraviețuitorii americani și, conform relatărilor, pentru a împușca supraviețuitorii japonezi. "Hiei" a fost atacat de mai multe ori de torpiloarele TBF Avenger de pe Henderson Fields, de bombardiere în picaj Douglas SBD Dauntless de pe portavionul "Enterprise", care plecase din Nouméa pe 11 noiembrie, și de bombardiere grele B-17 Flying Fortress aparținând "Grupei 11 Bombardament" a Forțelor Aeriene ale Statelor Unite ale Americii cu baza în Espiritu Santo. Abe și echipa lui s-au
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
cu scopul lansării a doua zi dimineața de atacuri aeriene împotriva forțelor japoneze de pe Tulagi. La 07:01 în ziua de 4 mai, "Yorktown" a lansat un prim atac cu 12 bombardiere cu torpile TBD Devastator și 28 bombardiere în picaj SBD Dauntless de la o poziție aflată la sud de Guadalcanal. Avioanele și-au început atacurile asupra vaselor lui Shima ancorate lângă Tulagi la 08:50, luând vasele japoneze prin surprindere în timp ce erau ancorate. "Okinoshima" și alte două distrugătoare erau poziționate
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
avarii grave. "Kikuzuki", cu ajutorul unuia dintre vasele antisubmarin, a fost tras la țărm pe Gavutu în tentativa de a o salva de la scufundare. Între timp, toate celelalte vase au ridicat ancora și au încercat să părăsească portul. Un bombardier în picaj american a distrus un hidroavion F1M2 "Pete" care încercase să decoleze în timpul atacului. Al doilea atac lansat de "Yorktown" asupra navelor japoneze, cu aceleași avioane revenite la Tulagi, a început la ora 12:10, și a surprins unele vase înainte de
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
îndepărtându-se de port. Acest atac a lovit și a scufundat navele de deminare "#1" și "#2" și a avariat grav "Tama Maru" aflată la nord-est de Insula Savo. Un alt hidroavion japonez a fost doborât de un bombardier în picaj în timpul celui de al doilea atac. După ce patru avioane de vânătoare F4F Wildcat de pe "Yorktown" s-au alăturat atacului, acestea au doborât alte două hidroavioane japoneze deasupra Insulei Florida. Cele patru avioane de vânătoare americane au atacat apoi vasul "Yūzuki
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
în trei camere de ardere care a dus la oprirea a trei boilere. Nava putea încă să se deplaseze cu 44 km/h folosind numai boilerele care îi rămăseseră. Patru avioane-torpilă japoneze au fost doborâte. Cele 33 de bombardiere în picaj japoneze au zburat în cerc pentru a ataca din direcția vântului și din această cauză nu au început picajul de la 4267 m decât la 3 sau 4 minute după ce bombardierele torpiloare își începuseră atacul. Cele 19 bombardiere în picaj de pe
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
cu 44 km/h folosind numai boilerele care îi rămăseseră. Patru avioane-torpilă japoneze au fost doborâte. Cele 33 de bombardiere în picaj japoneze au zburat în cerc pentru a ataca din direcția vântului și din această cauză nu au început picajul de la 4267 m decât la 3 sau 4 minute după ce bombardierele torpiloare își începuseră atacul. Cele 19 bombardiere în picaj de pe "Shōkaku", sub comanda lui Takahashi, s-au aliniat pentru "Lexington", în timp ce alte 14, comandate de Tamotsu Ema, l-au
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
în picaj japoneze au zburat în cerc pentru a ataca din direcția vântului și din această cauză nu au început picajul de la 4267 m decât la 3 sau 4 minute după ce bombardierele torpiloare își începuseră atacul. Cele 19 bombardiere în picaj de pe "Shōkaku", sub comanda lui Takahashi, s-au aliniat pentru "Lexington", în timp ce alte 14, comandate de Tamotsu Ema, l-au țintit pe "Yorktown". Avioanele de escortă Zero au apărat avioanele lui Takahashi de cele patru avioane Wildcat de pe "Lexington" care
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a produce astfel grave avarii asupra structurii unui depozit pentru aviație. Un număr de 66 de oameni au fost uciși sau răniți grav. Până la 12 lovituri aproape ratate au avariat carena portavionului "Yorktown" sub linia de plutire. Două bombardiere în picaj au fost doborâte de avioanele de vânătoare Wildcat în cursul atacului. Când avioanele japoneze au terminat atacul și au început să se retragă, crezând că au produs avarii grave ambelor portavioane, au fost atacate de avioanele de vânătoare Wildcat și
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de avioanele de vânătoare Wildcat în cursul atacului. Când avioanele japoneze au terminat atacul și au început să se retragă, crezând că au produs avarii grave ambelor portavioane, au fost atacate de avioanele de vânătoare Wildcat și de bombardiere în picaj SBD. În duelul aerian care a urmat, trei bombardiere SBD și trei avioane de vânătoare Wildcat din tabăra americanilor, precum și trei bombardiere torpiloare, un bombardier în picaj și un avion de vânătoare Zero de la japonezi au fost doborâte. Până la ora
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
portavioane, au fost atacate de avioanele de vânătoare Wildcat și de bombardiere în picaj SBD. În duelul aerian care a urmat, trei bombardiere SBD și trei avioane de vânătoare Wildcat din tabăra americanilor, precum și trei bombardiere torpiloare, un bombardier în picaj și un avion de vânătoare Zero de la japonezi au fost doborâte. Până la ora 12:00, atât avioanele japoneze, cât și cele americane, se îndreptau spre propriile portavioane. Pe drumul de întoarcere, avioanele apraținând celor două părți au trecut unele pe lângă
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]