750 matches
-
râuri de lacrimi se prelingeau din cei doi ochișori încețoșați de apa morții și îi răspunse prin două gemete lungi, apoi se lăsă moale pe iarba fragedă a pajiștei și înțepeni. Boticul mic și umed acum era aspru și rece. Piciorușele din față erau împreunate parcă pentru rugăciune. Rugăciune față de cine? De stăpânul pe care l-a slujit cu devotament? Atâtea lacrimi și atâta tristețe și un singur cuvânt: NERO! Referință Bibliografică: NERO / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
plecat la lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia cu noi. De fapt noi locuiam în casa ei, lăsată moștenire tatălui meu, pentru că o îngrijea. Când au văzut ce am în mână, cele două
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
radioactiv îți provoacă cancer - sigur mori. Iar tu te joci cu bila, zici că e doar un metal oarecare. Ciprian Baciu: Exact! Atunci în vis, văzându-mi acel vierme în nara mea - era un vierme care dădea spasmodic din niște piciorușe scheletice - am zis: “Ce-i cu viermele ăsta în mine?” Cineva mi-a răspuns: “Viermele ăsta e foarte vechi și este de foarte mult timp în tine. Tu îl credeai mort dar nu e mort, și ți-a acaparat toate
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
vorbe și-i lăsam o cană cu apă. De fiecare dată îmi zicea, în semn de mulțumire, „Să trăiești maică!”. Alergam apoi grăbită către casă, unde mama mea, punea deja masa pentru toți. În farfuria mea de supă mă așteptau piciorușele și gâtul puișorului pe care le savuram împreună cu Petrișor. Uneori bunicul îl lovea, în glumă, cu coada lingurii de lemn zicându-i „ai răbdare că va fi destulă mâncare și pentru tine”. După masa de prânz, încheiată cu plăcinte dobrogene
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
pe masă, taie din el o feliuța, pune la loc în frigider cașcavalul, ia de pe masa bucățică tăiată și intră cu ea în camera unde îl așteaptă răbdător șoricelul. Acesta, când îl vede începe să chițăie.Se ridică în două piciorușe pe care le vantura prin aer nărăbdător. Apoi fuge în ascunzătoarea să. Nea Marin îi așează cu grije cașcavalul lângă orificiul dintre zid și podea, apoi se retrage pe fotoliu și așteaptă. Imediat șoricelul iese din ascunzătoare și începe să
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352050_a_353379]
-
pe masă, taie din el o feliuța, pune la loc în frigider cașcavalul, ia de pe masa bucățică tăiată și intră cu ea în camera unde îl așteaptă răbdător șoricelul. Acesta, când îl vede începe să chițăie.Se ridică în două piciorușe pe care le vantura prin aer nărăbdător. Apoi fuge în ascunzătoarea să. Nea Marin îi așează cu grije cașcavalul lângă orificiul dintre zid și podea, apoi se retrage pe fotoliu și așteaptă. Imediat șoricelul iese din ascunzătoare și începe să
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356317_a_357646]
-
și serioasă. Măi, măi ce fetiță cuminte, să nu-i fie de deochi! Era prima dată când cineva îi oferea altceva în afară de bomboane sau turtă dulce. Și ce credeți? Se trezi așezată pe preșul alb de pe prispa înaltă și pe piciorușe i se puse o tăbliță de scris cu ramă de lemn.Tăblița cea neagră i le acoperea de se vedeau doar varfurile degetelor. Apoi nea Neculai Borș și țața Leana începură să o învețe a mâzgăli cu un condei. În
DARURILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356504_a_357833]
-
sintetic - asupra masilor și decidenților politici, e atunci implicit vrăjitorește imensă, așa că în munca webistică de câinească monitorizare populară, desfășurată de postacii noștri idealiști cu ei, seară de seară, trebuie păzite următoarele principii antiderapante, toate legate ambidextru de frâna de picioruș sau de mânuță: 1) un megaintelectual nu poate fi desființat, iar atacurile la valoarea lui se întorc împotriva lansatorului raton, postănac, popândău, cameleon, zdreanță, tonomat sau cocalar; e ca cu cățelandrii vieții ca o pradă, nu oricine deținând competențe de cum
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
aurul pentru ea, sclipitor și prețios, la prima naștere, pe fetiță o chema Fulga, pentru că fulguia cînd o născuse, iar pe ultimul născut îl botezase Doru, pentru că îi fusese dor de el încă de cînd îl simțise că dă din piciorușe prima oară. Da, era sigură acuma, Aurel mergea la școală parcă de vreo trei ani, Fulga era într-a doua, iar Doru mergea pe cinci ani și era cel mai rău, poate pentru că era și cel mai mic și mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
pe plită, sau era doar o închipuire a minții ei tulburate nici ea nu știa din ce cauză ... Numai Afrodita avea în acea seară de primăvară altă stare de spirit, îi crescuse burtica și gemenii ei erau neastîmpărați, dădeau din piciorușe, Adelina era la Londra, se întorcea peste vreo zece zile, îi trimisese o vedere frumoasă și un volum de poezii braziliene, îngrijit de omul de cultură Lauro Moreira, din care îi rămăseseră în minte cîteva versuri pe care nu le
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
pătruns într-o cameră întunecoasă, în care face curat, aerisește, mătură pînzele de păianjeni, spală podelele și face să strălucească ferestrele în razele soarelui. Ce povești emoționante, care o făceau să suspine de fericire și gemenii dădeau și ei din piciorușe, iar ea avea senzația că ceea ce citea ea li se transmitea și lor pe căile subtile ale gîndurilor, așa că se sprijinea cu spatele de perne, cu cartea pe genunchi și visau împreună la lumi pămîntene și nepămîntene, exotice și fermecate
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și mă duceam ca-ntr-o apă călduță și moale, în piciorușele goale. Tare, tare-mi plăcea să mă scald în ea. Și pe când îngerașul privea în jos, pe pământ, ce să vezi? Un băiețel cu zâmbet fermecător, care dormea și visa un înger în zbor! Cum e posibil? Iată că este
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
să luptăm cu toate mijloacele pentru dreptul celor nenăscuți, care au „dreptul“ să nu li se înfigă o chiureta nemiloasa în căpșor, să nu li se scoată ochii ca să fie aruncați la gunoi, să nu li se smulgă cu aspiratorul piciorușele sau peretele toracic, doar pentru că oamenii ar avea un imaginar „drept criminal“ de a-i ucide. Sau împotriva celor care mâine vor face scandal că au și ei "dreptul" să predea ore de educație sexuală copiilor noștri, ore la care
DREPTUL DE A UCIDE SAU DREPTUL DE A TRĂI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356589_a_357918]
-
-mi fie teamă că nu pot să o încui! Îmi spuse Giulia înțelegătoare dar, nu aveam poftă de sechestrarea mea, benevolă, așa că ne-am luat picioarele în spinare și le-am condus în stație. Lor le convenea să-și care piciorușele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult de furie decât frig, și care erau ale unui băiat obișnuit, adică puțin crăcănate, păroase și cu golul inerent al tinereții. Să nu vă închipuiți că eram un Brad Pitt sau cine știe ce
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
nu era ajutată de talent. După ce o mângâie obsesiv rup-se tăcerea așternută: - Am uitat să-ți spun că puștoaicele sunt în larg sirene. Cântă frumos, te îmbie dar dacă pui mâna dai de coada de pește. Uită-te la piciorușe. Nu vezi coada care ți-a crescut? Cum să-ți fa copilul dorit? - Prostule! Profită de vraja care m-a cuprins dar deflorează-mă totuși cu milă. - Crezi că n-aș vrea? Uite, te mângâi pe coapse și dau de
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
2016 Toate Articolele Autorului Copila fusese abandonată în maternitate pe întâi ianuarie 1980, cineva îi spusese Sălcioara pentru că avea ochii verzi că frunza de salcie primăvara, fetița era înăltuță pentru vârstă ei avea părul subțire blond și unduitor, mâinile și piciorușele erau și ele lungi că niște bețe de salcie. În maternitate se șoptea că ar fi rezultat în urmă unui viol,așa povestea o moașă mai in etate că mama ei era Ana o fată de paisprezece ani dintr-un
SĂLCIOARA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370027_a_371356]
-
în: Ediția nr. 1596 din 15 mai 2015 Toate Articolele Autorului Auzi și tu clipit de gene? E-un greier mic și jucăuș, Îndrăgostit de-o buburuza, deznoadă doruri pe-un arcuș. A vrut să-i scrie o scrisoare cu picioruș muiat în tus, Dar dacă se pierdea pe drum sau o fură vreun spiriduș? Așa că s-a-mbrăcat pastel, în frac de iris violet Și-a luat vacanță-ntreagă vară, timp să-i ajungă berechet, Să-nalțe zmeie de magie și să
GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370399_a_371728]
-
statornici în acel loc, păzind intersecția. Se aflau în plină floare. Crengile le atârnau de greutatea ciorchinelor de flori albe și cu inflexiuni roze pe conturul petalelor. Dar ce parfum degajau și câtă muzicalitate în jurul lor creată de albinele cu piciorușele pline cu polen care zumzăiau, plimbându-se din floare în floare. Nu-mi venea să mai plec, îmbătat de atâta mireasmă plăcută și o deosebită frumusețe, dar cum eram un om liber, dornic să-și folosească timpul după bunul plac
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370754_a_372083]
-
cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași schimbă direcția
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
transformându-se în alte flori minunate. Uitându-mă cu milă la planta necăjită... observai cum o mică lăcustă vroia parcă s-o înveselească așezându-se pe tulpina ei pe care o clătina de zor, parcă s-o reînvie! Își freca piciorușele din spate ca un arcuș de vioră dar nu reușea să scoată niciun sunet. Poate obosise, sau poate nu mai avea sacâz! Sau poate venise și pentru ea toamna... M-am gândit să nu le las să piară... și le-
BANCA AMINTIRILOR (14) TOAMNA TÂRZIE de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369687_a_371016]
-
brațe și să-l descâlcească dintre răzlogii în care se încurcase mica vietate a pădurii. Se văzu, deci, cu puiul de căprioară în brațe. Acesta încă mai încerca să se zbată un pic, dar fără folos. Pădurarul observă că un picioruș îi este frânt, așa că nu se mai punea problema să-l lase în zăpadă, să devină pradă sigură pentru fiarele din pădure. Luă puiul de căprioară cu el, acasă. Drumul era greu. Puiul, vlăguit, se lăsă blând în brațele pădurarului
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
patru copii ai pădurarului: Ionică, Mihăiță, Mugurel și Eliza. - Tată! Ce surpriză ne-ai făcut, chiar de Moș Nicolae! Ce pui de căprioară grozav! exclamă Eliza, mezina familiei, repezindu-se să mângâie puiul. - Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum s-au priceput ei mai bine piciorușul vătuiului. După aceea au încercat să-l
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Măi copii, vătuiul este rănit! Are un picioruș frânt! Trebuie să-l oblojim!... Într-adevăr, cei ai casei, printre care veni și Anuța, soția pădurarului, începură să se ocupe de pui. Au oblojit cum s-au priceput ei mai bine piciorușul vătuiului. După aceea au încercat să-l hrănească. I-au pus lapte în farfurie. Vătuiul nici n-a încercat laptele cu botul. Atunci venise unuia în minte să-i aducă niște otavă din podul grajdului. Puiul s-a mai înviorat
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
la acest lac, hotărâți să ne scăldăm și să prindem pește. Cum la undițele noastre nu venea niciun pește, am început noi să-l prindem cu mânuțele. Aceștia erau de fapt mormoloci de broască, pui cărora nu le dăduseră încă piciorușele. Cu un asemenea trofeu m-am prezentat mândru în fața mamei și a bunicii, care locuia atunci cu noi. Când au văzut ce am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
n-am mai putut nici să strig, am dat din mâini ca să nu se miște, am căzut în genunchi și m-am rugat Domnilui să-l aibă în paza Lui, a găsit - după câteva zbateri în gol dasupra prăpastiei ale piciorușelor goale - niște cioturi, lăstari de arbuști firavi crescuți în stâncă și a reușit să revină la o poziție care să-i permită să se agațe, să se reechilbreze și să părăsească singur și fără ajutorul meu sau al altcuiva locul
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]