762 matches
-
pământul. Pisica îi urmări, îi prinse și îi măcelări. Lasse se apropie de Gorfa; deși era din zăpadă, nu se topi; era atât de rece, încât în momentul în care puse mâna pe piatră, aceasta îngheță. Lasse o ridică de pe piedestalul pe care era așezată, se învârti de trei ori și o aruncă departe, departe, tocmai în Africa. În câteva secunde, Norvegia fu acoperită din nou de gheață, peștii înviară, focile și urșii se reîntoarseră în țară. Lasse, văzând că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Tipică a devenit une cause célèbre despre care s-a vorbit chiar și la știrile naționale. În cele din urmă, municipalitatea a trimis Într-o noapte un buldozer să doboare statuia, omorînd În cursul acțiunii un adolescent care ședea pe piedestal, sorbind o bere. Jertfa băiatului i-a trezit pe toți la realitate. Sculptorița, de bună voie și nesilită de nimeni, a făcut o statuie nouă, adăugînd ceva ce semăna a băiat, un bărbat În costum, care semăna cu un comis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
flanchează pictura. Aceeași tensiune se repetă Între o caricatură de Roy Lichtenstein și o kore din secolul al VI-lea Î. Hr. Pe un alt perete, un nud timpuriu de Picasso și o mică sculptură de Giacometti, așezată pe un piedestal țin companie unei tapiserii medievale și unei amfore mari din Attica. Focul duduitor din șemineu aruncă sclipiri roșietice pe un nesfîrșit covor Aubusson care acoperă podeaua de marmură. O voce de femeie Întrerupe turul pe care Wakefield și-l oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
arborilor de sequoia și al oceanului. Redbone Îl conduce printr-o grădină cam oficială, punctată cu statui de marmură, către un templu neoclasic străjuit de două Afrodite goale. Redbone atinge unul dintre sînii de marmură și statuia se Învîrte pe piedestal; dedesubt se deschide o scară Îngustă de marmură. Wakefield Își aduce aminte de cutia lui cu șpil de odinioară, atît de simplă și atît de complicată totodată. Scările sînt scăldate Într-o lumină albă. Redbone deschide drumul și Wakefield Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acasă, n-am ezitat să o calific drept “proastă, tậmpită” spre bucuria domnului învățător care și-a schimbat în cele din urmă atitudinea. Pe mine, această întậmplare m-a marcat enorm și in ochii mei Domnul a coborật atunci de pe piedestalul acela înalt unde îl așezasem odinioară. Tậrziu, aveam să dezleg misterul acelui bilet, al cărui subiect era dr. Meisner, ginerele domnului învățător, care, se plăngea mama, îi indicase greșit tensiunea arterială, obsesia întregii ei vieți. Ea, sărmana, și-a numărat
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai mici, umplute cu birouri, parcări și centre comerciale. Miza îți tăia răsuflarea: priveai ultimul loc liber al orașului. În mijlocul lui, două turnuri de 30 de metri ar fi acoperit Ateneul, Palatul Regal și Biblioteca Universitară. Plecau și monumentele, cu piedestale cu tot: Brătianu, copacul de fontă, „chifteaua pe băț“. Clipeai și fugea tot decorul. Fiecare dimineață începea altfel, ca visul unui bolnav de nervi. Modificările veneau zilnic, memoria nu mai făcea față, nimeni nu le putea înregistra. Orașul trebuia părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
venea în minte era cum să topesc premiul. Alții primeau plicuri (sub care ghiceai sulurile groase de bani) sau niște diplome în tuburi de catifea, cu cecul rulat înăuntru: eu, prestigiul și 5 kg. de fier masiv, bătute într-un piedestal de cherestea. Apoi m-am gândit ce-mi doream eu acolo, pe rampă, ce mi-ar fi plăcut cu-adevărat: să mă plimb într-un BMW 330 ix, automatic; să-mi dea și mie Zâna Maalox un stomac sănătos; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cânepe, de toate gradele, dar mai cu seamă s-ar fi împărțit cu oarecare profuziune marele Cordon, tot la locuri largi și de mare publicitate, în piețe. Mulți dintre patrioți ar figura ca statue in persona și nici de un piedestal aparte n-ar avea nevoie, căci sistemul de-a acorda cetățenilor emeritați nemurirea e nou, e sistemul statuelor pendente, imitație după grădinile pendente ale Semiramidei. Și oare nu sunt patrioții adevărate grădini de virtuți cari merită păstrate cât se poate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pe Alexandru II al Rusiei. Mort. Pe baronul Haymerle. Mort. Pe ducele de Grammont. Asemenea mort. Ei bine, acest mijloc, propriu a interesa poate copii prin povești misterioase, primul nostru ministru [î]l întrebuințează totdeuna pentru a-și crea un piedestal de mare patriot și om politic în fața copiilor majorității sale. În ochii celor morți d. I. Brătianu poate fi un celebru om de stat și un mare patriot. Cestiunea e ce zic și ce vor zice cei vii despre d-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nesănătoasă, dacă n-am combătut organele ei de publicitate ce-au apărut pîn-acuma am făcut-o pentru că guvernul însuși nu dădea semne că i-ar fi atribuind vreo importanță, pentru că, discutîndu-le, le-am fi dat relief, pentru că critica e un piedestal ce nu se cuvine oricării idei, oricării mișcări. {EminescuOpXI 434} După ce însă periculoasele idei venite din tabăra nihilistă de peste Prut încep a-și manifesta existența lor prin acte ca acesta, e de datoria guvernului de-a face cercetări și de-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în 1925, la presiunea toxică a lui Banting) mai putea fi criticat. Cât despre Collip, care și el părăsise scârbit Toronto în 1923, pe el preferau să-l facă uitat. Asta pentru ca vinovații Banting și Best să rămână pe nedreptul piedestal clădit, cu o neobosită râvnă, de un bine pus la punct aparat de propagandă. S-a discutat mult despre semnificația citării greșite a lucrărilor lui Paulescu de către Banting și Best în prima lor publicație din februarie 1922. În 1969, Prof.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
în orice alt caz, potrivit cu obiceiul ca personalitățile de excepție să fie tratate cu aplauze, dar și cu aversiune radicală. Mitul Eminescu s-a născut din lucrarea geniului său și s-a consolidat prin recunoașterea "noii direcții" junimiste și ctitorirea piedestalului de către Maiorescu, apoi prin confirmarea urmașilor, inclusiv și paradoxal, prin contribuția detractorilor. În general vorbind, demitizanții, de regulă, în loc să dărâme mitul, mai mult îl legitimează. Cu toate eforturile demolatoare, de la prima mare agresiune a canonicului Grama, la doi ani de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vieții. Bucăți de viață desăvârșită, vestigii de triumf din trecut, mister al resturilor de umanitate, structuri fotonice ale unui timp creator etern. În drum spre hotel m-am trezit în fața statuii lui Marcus Aurelius pe calul lui furios, ridicat pe piedestalul înalt, încât trebuie să te înalți ca să-l privești sau să te îndepărtezi ca să realizezi imaginea calului și a călărețului ca o unitate de nedivizat. Nichita îmi povestise cel mai mult despre această statuie, după prima lui călătorie la Roma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu micile capele portante pe care Dante le văzuse la predicatorii itineranți. Apoi deschise canaturile. În interior, pe un postament cu piedestal, se sprijinea un relicvariu din bronz, Înalt de aproape trei picioare. Imaginea, fin cizelată și Împodobită cu un număr mare de pietre multicolore, reproducea bustul unei femei. Poetul mai văzuse așa ceva, opere de artă pentru păstrarea rămășițelor pământești ale sfinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de putea rămâne invizibil? Dădu drumul pânzei prin deschidere și o văzu dispărând, ca și când o gură invizibilă ar fi Înghițit-o. Și totuși trebuia să fie acolo, În fața lui, chiar dacă devenise invizibilă printr-o vrăjitorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
crede, afirmă poetul, Îndepărtându-se, sub privirea perplexă a celuilalt. La sediul breslei constructorilor Dante Îi Întinse lui Manoello, priorul breslei, foaia pe care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de uimit. Părea bănuitor. Apoi Își Îndreptă ochii spre ceilalți doi meșteri vârstnici, care se ridicaseră din jilțurile lor ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ci pentru sfințenia cauzei, a cărei flamură o urmăm cu toții și a cărei un moment e și serbarea aceasta. [15 august 1871] CONSTANTIN BĂLĂCESCU Se poate spune că alături cu zgomotul vieței publice, cu eroii ce-și aleg de vii piedestalul, cu autorii ce de vii își pun singuri lauri pe frunte, pentru a nu-i căpăta după moarte, alături cu zgomotul deșertăciunii eterne ca ziua de azi, căci în ziua de azi vedem lumea cum au fost și va fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fleacurile pe care le-am îngrămădit în fața lui nu se putea amaneta. În primul rând, o mână de ghips. Era mâna dreaptă a zeiței Venus. O mână ca o dalie înflorită, o mână foarte albă, delicată, fără palmă. Venus pe piedestal. Exprima atâta rușine, de parcă înceta să mai respire. Expresia de pe chipul ei sugera momentul în care a fost văzută de un bărbat în deplina ei goliciune. Când s-a răsucit, a roșit toată de plăcerea șocului, de rușinea și tragedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
natură sau de mâna artistului, greu de spus care dintre cele două. Lângă peretele cu fereastra erau înșirate bidoane cu lut, iar la capătul lui o suită de modele de ghips: busturi, trupuri fără cap în mișcare, capete așezate pe piedestaluri din lemn nelustruit. După gustul lui Alexander pardoseala din plăci albastre de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era acoperită cu stuf uscat și paie. Alexander traversă camera și începu să dea la o parte cu grijă fâșiile de pânză care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de ceramică, ce imitau gresia olandeză, era acoperită cu stuf uscat și paie. Alexander traversă camera și începu să dea la o parte cu grijă fâșiile de pânză care acopereau unul dintre obiectele înalte. Încet, încet ieși la iveală un piedestal rotativ pe care se afla ceva. Când luă și ultima bucată de pânză stinse luminile centrale, aprinse un singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
obiectele înalte. Încet, încet ieși la iveală un piedestal rotativ pe care se afla ceva. Când luă și ultima bucată de pânză stinse luminile centrale, aprinse un singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Emma Își acoperi fața cu mâinile și le văzu pline de sânge. Antonio frână brusc, trimițând-o cu capul În parbriz. Motorul se opri. — Scuză-mă, n-am vrut, spuse - În timp ce, trecând peste barajul de ciment, mașina se Înțepenise În piedestalul care Înconjura obeliscul Ducelui, speriind un stol de pescăruși - Îmi pare rău iubire, iartă-mă. Începu să caute În buzunarul hainei după șervețel, dar nu-l găsi și deschise torpedoul. Emma simți un miros de ulei rânced, de lubrifiant, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cer“, ce au precedat coralele în cinstea șantierelor de pe diverse văi. Dar nu am idee ca legionarismul să fi lăsat în urmă capodopere muzicale, după cum nici de pe urma nazismului nu cred să fi rămas ceva de neuitat. În Germania, reciclarea și piedestalurile noi pentru muzica lui Wagner și Bruckner (acesta din urmă total apolitic) au coincis cu înmormântarea muzicii dodecafonice și a experimentelor mai populare ale republicii de la Weimar. În România, la venirea la putere a guvernului legionar, nu prea exista nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
steagul unității există un dispozitiv special, clandestin, făcut dintr-un mănunchi de sîrme Împletite, care-i permite soldatului să doarmă În picioare, legat la un capăt de centură, iar la celălalt de țeava unui calorifer (ziua e ascuns chiar În piedestalul pe care se află steagul). Acum, din experiența mea și din cum văd eu lucrurile, Înclin să cred mai degrabă În varianta a doua și În tot ceea ce Înseamnă ea. Îmi amintesc foarte limpede noaptea În care am ajuns aici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]