468 matches
-
Jos si Runcu - Șovarna de Sus) și Ohaba, care se ordonează pe cursul văii pârâului Șovarna. Studina este un sat de culme. Chiar pe teritoriul comunei își au zona de contact două unități naturale: Podișul Mehedinți - în partea vestică - și Piemontul Getic - în partea de est. Condițiile naturale menționate au impus locuitorilor de aici ocupații precum creșterea animalelor, cultivarea pomilor fructiferi și cultivarea plantelor leguminoase și cerealiere. Tot aici, localnicii au valorificat dintotdeauna piatra de var, locuitorii de pe Valea Runcului, în
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
și un lanț vulcanic neogen stins în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere. Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali. Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere. Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali. Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate formate în trei-patru etape de evoluție
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
de pe valea Dâmboviței. Ea este traversată pe malul stâng al râului de șoseaua națională DN72A care leagă Târgoviște de Câmpulung, iar pe malul drept, de șoseaua județeană DJ702B care urmează un drum paralel cu cea națională de la Dragomirești până la Oncești. Piemontul Cândești, situat la vest de valea Dâmboviței, formează treapta colinară mai joasă (300-550 m) ce intră în alcătuirea teritoriului județului Dâmbovița. Este reprezentant doar prin platoul interfluvial, ușor înclinat, dintre culoarele depresionare ale văilor Dâmbovița și Potopu. Conform recensământului efectuat
Comuna Tătărani, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301191_a_302520]
-
turistică. Orașul Găești, străveche așezare ce a împlinit la 19 iulie 1998, 500 de ani de atestare documentară, este situat din punct de vedere geografic in extremitatea de sud-vest a județului Dâmbovița, la contactul dintre Câmpia Româna (Găvanu - Burdea) cu Piemontul Cândești, între văile râurilor Argeș la Sud-vest și Potopu, la Nord-est. Se poate preciza că Potopu, pârâu ce coboară din Piemontul Cândești, întâlnindu-se mai jos de oraș cu Cobia, Brătila și Foița și se varsă în Sabar. Are următoarele
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
punct de vedere geografic in extremitatea de sud-vest a județului Dâmbovița, la contactul dintre Câmpia Româna (Găvanu - Burdea) cu Piemontul Cândești, între văile râurilor Argeș la Sud-vest și Potopu, la Nord-est. Se poate preciza că Potopu, pârâu ce coboară din Piemontul Cândești, întâlnindu-se mai jos de oraș cu Cobia, Brătila și Foița și se varsă în Sabar. Are următoarele coordonate geografice: 44˚ și 50' latitudine nordică și 25˚ și 19' longitudine estică , iar altitudinea este de 190,62 m. Ocupă
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
maxime ale râului Argeș au fost determinate prin studii hidrologice elaborate de INMH. Se remarcă diminuarea debitelor, fenomen explicat prin lipsa afluenților importanți, iar viiturile se atenuează prin inundarea luncii râului și a interfluviului Argeș-Sabar. Râul Potopu prezintă caracteristicile specifice piemontului Cândești pe care îl străbate de la nord la sud printr-o vale mult adâncită. Vara, datorită secetei seacă. Are o lungime de 55 Km, panta medie de 8 la mie, și un coeficient de sinuozitate egal cu 1,41. Are
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
inclusiv cu vărul sau primar Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei care s-a mutat la Romă în 1939. De asemnea, el a fost în contact permanent cu alte case regale. În 1930 a participat la Romă la nunta prințului de Piemont (mai tarziu regele Umberto al II-lea al Italiei) cu Prințesa Marie-José a Belgiei, iar în 1935 a participat la Romă la nunta Infantelui Jaime al Spaniei. În 1938 el a aranjat transferul rămășițelor regelui Francisc al II-lea al
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
armatele franceze au jefuit posesiunile spaniole din Țările de Jos. Henric a fost totuși nevoit să accepte în 1559 pacea de la Cateau-Cambrésis între Spania și Franța, în care a renunțat la orice alte pretenții în Italia. Franța a renunțat la Piemont și Savoia pentru Ducele de Savoia însă a păstrat Saluzzo, Calais și orașele Metz, Toul și Verdun. Spania a păstrat Franche-Comté. Emanuel Filibert de Savoia s-a căsătorit cu Margareta a Franței, sora lui Henric al II-lea iar Filip
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
Tazlăului), de care este despărțita de Răul Trebiș iar la sud este despărțita de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii - Slobozia, în sud-estul culmii supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
sud este despărțita de către Valea Trotușului de Dealul Oușoru (783 m) la vest. Dincolo de aliniamentul Gură Văii - Slobozia, în sud-estul culmii supraviețuiește între Trotuș și Siret un mic fragment piemontan - Piemontul Orbenilor (sau Pâncești)- continuare la nord de Trotuș a Piemontului Zăbrăuț, care aparține de Subcarpații de Curbura. Axul central al Pietricicăi aflat între munții flișului și soclul scufundat al Platformei Moldovenești, este un sinclinal suspendat umplut cu depozite mai dure, în cadrul unui sinclinoriu mai larg deversat peste bordura vestică a
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
o fâșie de dealuri sculptate în marne și gresii, cu vai adânci săpate de o eroziune accentuată. Porțiunea localizat între Siret și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
astfel un aliniament de culmi mai joase: Dealul Sohodol (325 m), Dealul Mare (370 m), Dealul Gherțu (451 m), Dealul Călugăra (492 m) Dealul Moșului (444 m), Dealul Movilita (308 m), Dealul Faraoani, Dealul Somușca (401 m) Spre Valea Trotușului, Piemontul Orbenilor se termină abrupt. Arealulului îi este caracteristic climatul temperat-continental cu influențe de ariditate, cu ierni lungi și reci și veri calde adesea secetoase . Caracterul excesiv al climei se accentuează spre est și sud. Prezența culmii între Depresiunea Tazlăului și
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
precum și autoritatea de a-și aproviziona oamenii din rezervele imperiale. În 401, Alaric a început prima sa invazie a Italiei. După pustiirea nordului Italiei și teroarea înfricoșătoare dintre cetățenii Romei, Alaric a fost învins de către Stilicho la Pollentia, astăzi în Piemont. Lupta care a urmat pe 6 aprilie 402 (care a coincis cu Paștele) a fost o victorie pentru Roma, deși una costisitoare. Dar aceasta a oprit efectiv avansul goților. Dușmanii lui Stilicho, mai târziu, îi reproșează că a obținut această
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
doar de Statele Unite ale Americii în ceea ce privește numărul imigranților, timp în care populația țării s-a dublat la fiecare două decenii. Majoritatea imigraților europeni au emigrat din Italia și Spania. Italienii au sosit, inițial, în cea mai mare parte din regiunile Piemont, Veneto și Lombardia, iar, mai apoi, din Campania și Calabria; aproape 25 de milioane de argentinieni au în diferite grade descendență italiană, reprezentând aproximativ 60% din populația țării. Imigranții spanioli au predominant galicieni și basci. Mai puțini ca număr, dar
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
a recăpătat efemer independența, sub numele de Republica Genova, pentru mai puțin de un an. După căderea definitivă a lui Napoleon, delegații de la Congresul de la Viena au stabilit, în ciuda principiului care prevedea restaurarea situației de dinainte de Revoluția franceză, anexarea de către Piemont (Regatul Sardiniei), condus de casa regală de Savoia, a teritoriilor din Republica Genova - și apoi ale întregii Ligurii. În ciuda ostilității populației față de noii conducători și a opoziției senatului, condus de prim-ministrul Girolamo Serra, Genova nu a primit un guvern
Republica Genova () [Corola-website/Science/323326_a_324655]
-
microconglomerate, marne, argile cu cărbuni etc.; - pedologică, pentru că această limită corespunde cu limita sudică a faeoziomurilor clinohidromorfe și cea nordică a luvosolurilor albice stagnice caracteristice platourilor piemontane; - geomorfologică prin frontul de cuestă care marchează această limită dintre Subcarpații Argeșului și piemonturile Cândești și Gruiurile Argeșului. Sinuozitatea acestei limite se datorează prelungirii ei spre sud pe toate culoarele de vale și retragerii spre nord pe sub frunțile de cueste. De la nord de localitatea Oncești, din Valea Dâmboviței, spre vest, limita merge pe sub fruntea
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
subcarpatice argeșene este paralelismul lor pe direcția nord-sud, cu înălțimi ce urcă și coboară între 600 și 1200m. Sistemul de culmi interfluviale este complementar sistemului hidrografic și se continuă împreună în zona montană din nord, dar și în sud, în piemont. Interfluviul Argeș-Vâlsan, perpendicular pe Masivul Ghițu (1622m), începe din nord din șaua dintre valea Tulburea și valea Groșu (afluent al Vâlsanului), urcă pe Culmea Chicerei până în vârful Chicera la 1217,9m, unde culmea capătă aspect de masiv și nod orografic
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
masă; -în bazinul Vâlsanului și al Bughei alunecările au antrenat depozite deluviale cu grosimi de peste cinci metri. Curgeri noroioase au fost semnalate pe Dealul Mățău și pe versantul drept al Văii Galeșului, dar se manifestă mai bine la contactul cu Piemontul Getic unde devin procese modelatoare caracteristice. Procesele de solifluxiune sunt curgerile încete pe versant ale solului sau a stratului de alterare saturate cu apă, produse ca urmare a încărcării acestora cu apa provenită din ploi sau din topirea zăpezii. Se
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
1104m), Chicera (1218m), Toaca (895m), Muncelele Plătichii sau ale Râușorului, Ciocanu (886m), Ciuha (730m), Mățău (1017m) și Culmea Vâlnei-Groapa Oii. Depresiunile intracolinare Sunt reunite sub numele de „Depresiunea celor Șapte Muscele” și reprezintă depresiunile externe situate sub cuesta nordică a piemontului. Intens umanizate s-au remarcat prin centrele polarizatoare Curtea-de-Argeș, Câmpulung sau Domnești și exploatările de lignit de la Schitu Golești, Boteni, Slănic și Berevoești. Dealurile externe sunt interfluviile joase reprezentate de un șir de cueste cu desfășurare latitudinală din care se
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
dispozițiilor din tratatul de la Amiens, ceea ce a stârnit mari nemulțumiri la Paris. Napoleon, crezând că englezii nu se vor mai angaja într-un nou război, și-a continuat planurile expansioniste pentru a obține hegemonia în Europa, Astfel, el a anexat Piemontul (ofensându-l prin aceasta pe țarul Rusiei, care era protectorul Regatului Sardiniei). Mai mult, cantoanele elvețiene au cerut primului-consul Napoleon Bonaparte să medieze în afacerile lor interne, ceea ce l-a neliniștit profund pe împăratul austriac Francisc I . În continuare, Franța
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
împotriva Franței; la data de 11 aprilie 1805 a fost semnat tratatul de la Sankt-Petersburg, prin care Rusia se alia cu Regatul Unit. Scopurile declarate al celor două puteri erau: eliberarea Hanovrei, independența Olandei și a Elveției, restaurarea regelui Sardiniei în Piemont, evacuarea în întregime a peninsulei italice de către trupele franceze și, astfel, încercuirea Franței cu o serie de state relativ puternice. Regatul Unit se angaja să plătească 1,25 milioane de lire sterline pe an pentru menținerea pe picior de război
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
cele două Sicilii au fost larg răspândite în Europa în timpul anului 1850. Scrisorile lui Gladstone au provocat reacții sensibile în întreaga Europă și a ajutat la izolarea diplomatică a regatului înainte de invazia și anexarea regatului celor Două Sicilii de către regatul Piemont. Guvernul britanic, care a fost aliat și protector al dinastiei Bourbon în timpul războaielor napoleoniene, avea interese suplimentare pentru a limita independența regatului guvernat de Ferdinand al II-lea. Guvernul britanic avea interese de afaceri extinse în Sicilia și se baza
Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/319604_a_320933]
-
de la 1848, naționalistul Giuseppe Garibaldi a fost liderul indiscutabil al mișcării de unificare a țării. Garibaldi era o personalitate foarte populară în sudul Italiei, având adepți extrem de loiali. Garibaldi a condus lupat republicană pentru unificarea sudului Italiei, dar monarhul al Piemontului din Casa de Savoia, avea de asemenea ambiția de a unifica Italia. Deși Piemontul nu avea nicio legătură fizică cu Roma, (considerată capitala naturală a Italiei), armatele regatului au reușit să înfrângă Austro-Ungaria în timpul celui de-al doilea război italian
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
țării. Garibaldi era o personalitate foarte populară în sudul Italiei, având adepți extrem de loiali. Garibaldi a condus lupat republicană pentru unificarea sudului Italiei, dar monarhul al Piemontului din Casa de Savoia, avea de asemenea ambiția de a unifica Italia. Deși Piemontul nu avea nicio legătură fizică cu Roma, (considerată capitala naturală a Italiei), armatele regatului au reușit să înfrângă Austro-Ungaria în timpul celui de-al doilea război italian de independență, eliberând Lombardia. Regatul a stabilit o serie de alianțe care au dus
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]